GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Pe la ora trei după amiază, soarele acoperă cerul ca un cerc de foc iar zebrele așteaptă încovoiate trecerea lentă a orelor. Timp în care o maimuță sură își acoperă puiul cu pupături zgomotoase în preajma noastră, printre liane, ferigi și crengi ce capătă instantaneu sclipiri de verde crud. Nu-mi mai amintesc unde voi fi citit că, în savană, vântul le este răsuflarea, pământul este patul și praful stacojiu este sângele animalelor. Doar frica le poate ține prin locuri în care o victorie se poate plăti cu zece înfrângeri iar viața este o poveste de o clipă, de o zi sau de câțiva ani, aflată în plină desfășurare.
Și noi, la rândul nostru, ne lăsăm plutind prin poveștile pline de har ale lui Ian. Încerc să sparg gheața cu una din întrebările copilăriei, și anume unde este vestitul Cimitir al Elefanților. Aflăm, de fapt, că acesta este doar o metaforă și că turma ce o zărim în depărtare răspunde mai de grabă unei chemări de la câteva zeci de kilometri.
- Elefanții, reia Ian povestirea, folosesc câteva vibrații sub-acustice pe care omul nu le percepe și receptorii lor ar fi, după studii de ultimă oră, nu numai în urechi ci și în piele, în labele picioarelor sau, chiar în trompă. Că ei folosesc nu numai limbajul corporal ci și o gamă întreagă de sunete, care dublate de inteligență și memorie, i-ar apropia mult de om, fiincă ei râd și plâng exact ca noi... Ei sunt animale de zi și calcă doar pe urmele celor din față... Mulți oameni vorbesc cu animalele, dar puțini le și asculută... Cât privesc urechile, ele sunt un fel de radiatoare ale corpului ce le asigură căldura constantă. Lor le plac reuniunile. După mulți ani, ei se recunosc, se bucură și se salută zgomotos cu trompele si cu urechile...
Suntem surprinși să aflăm că elefanții sunt printre puținele viețuitoare a căror viață intimă este departe de ochii copiilor. Aceștia, la rândul lor, își pot ridica trompa numai după șase luni, timp în care trebuie să sugă laptele sănătos al mamei. Și mai aflăm că (sic!) un elefant ar fi gata de împerechere doar după patruzeci și cinci de ani de mers prin sălbăticie. Puiul, care se naște după douăzeci și două de luni, la rândul său, este crescut și apărat de toată cireada iar femelele se ocupă de educarea fiecărui tânăr în parte.
- Dar cum reușesc indienii să dreseze elefantul atât de bine? întreabă un francez.
- Întrebarea este bună dar mi-e teamă că răspunsul este prea trist... mai întâî îi capturează în junglă... apoi, îi înfometează. După care urmează bătaia, adică uciderea spiritului animalului. Și mă opresc aici.
- Este adevărat că își jelesc morții la fel ca noi? continuă francezul.
- Aproape ca noi. Mai întâî, își anunță semenii cu vibrațiile de care vă spuneam, muribundul este vegheat chiar câteva zile, până își dă duhul. După care elefanții scot niște sunete răscolitoare, nu lasă pe nimeni să se apropie, și nu mănâncă nimic aproape două săptămâni.
- Și apoi viața intră încet, încet în normal?
- Oarecum da, până decide matriarha, cea care-i și conduce. Apropos de Cimitirul Elefanților, oasele rămân pe loc și din când în când, tinerii elefanți sunt aduși la aceste locuri răspândite pe toată întinderea savanei pentru a veghea la rămășițele pământești ale strămoșilor. Multe dintre deplasările lor în marș se îndreaptă spre acele lăcașuri...
- O turmă de lei! Strigă cineva din spate întrerupând lecția de viață a ghidului nostru.
Ian schimbă brusc registrul și ne îndeamnă din nou sa stăm nemișcați fiincă leii vor să treacă drumul printre mașini. Toată lumea se supune cu prudențâ dar cu mai multă convingere că animalele își merită respectul cuvenit în lumea lor.
Întâi leii mai tineri trec tiptil prin spațiul de vreo douăzeci de metri dintre mașini. Leoaica, având o curea la gât, parcă pentru a-i mai atenua cruzimea din ochi, pășește cu fiecare mușchi încordat, gata să atace fulgerător pe primul intrus în lumea lor.
După ce ne recăpătăm vocea, cineva se aude din spate.
- Dar leul, leul cel mare, de ce lipsește din turmă?
- Leul, ca orice stăpân absolut, apare primul la petreceri, unde își ocupă locul de onoare, dar și atunci când specia trebuie să-și mențină locul în lanțul trofic.
Un safari palpitant dar și util omului care iese din savană puțin mai îmblânzit, poate și pentru a-și relua viața în propria sa junglă.
Trimis de glcitizen in 14.06.19 10:38:26
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în AFRICA [alte locuri].
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (glcitizen); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@glcitizen:
Impresionantă viața elefanților. Mai citisem câte ceva despre comportamentul lor dar am aflat aici și lucruri noi.
Felicitări pentru curajul de a-i privi de aproape!
@elviramvio:
Multumesc, draga prietenă... Imi traiesc din plin aventurile, nu mă pot plînge.
Foarte interesant și educativ articol. O zi faină vă dorim!
@glcitizen: Foarte interesant articolul despre viața elefantilor. L- am prezentat familiei mele ca pe o lecție din savana.
Mulțumesc frumos pentru împărtășirea experienței frumoase dar și periculoase. Tot ce ne povestești este altfel decât suntem obișnuiți să citim, e cu adrenalina....ești curajos.
Felicitări pentru articol si fotografiile minunate!
Călătorii plăcute si sigure! Numai bine!
@Dana2008:
Iti multumesc, Dana. Sper sa fie doar inceputul...
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Apr.2019 Dansul Zulu, o sărbătoare a trupului — scris în 15.09.19 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Apr.2019 Incursiune în lumea nevâzută a Tribului Zulu — scris în 07.09.19 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Apr.2019 Pietricica destinului din Tribul Zulu — scris în 30.08.19 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Apr.2019 Mai aproape de inima tribului — scris în 24.08.19 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Apr.2019 Show-biz la Tribul Zulu — scris în 16.08.19 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Apr.2019 Furia neagră. La Muzeul Apartheid din Johannesburg — scris în 26.07.19 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - nu recomandă
- Apr.2019 Drumul spre Soweto, sau drumul spre libertate — scris în 19.07.19 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - nu recomandă