O pensiune unde se asculta...linistea muntilor austrieci

TIPĂREȘTE

Nota: web, am scris acest review tot la rubrica “Descopera Bad Aussee”, pensiunea fiind in aceeasi locatie. Daca tu vei crede de cuviinta sa creezi o noua rubrica speciala pentru pensiune, cum doresti, dar eu m-am gandit sa fie in acelasi loc ambele review-uri: pensiunea si orasul in care este aceasta.

Revelionul de anul trecut l-am petrecut in Austria, in oraselul statiune Bad Aussee. A fost primul revelion in afara tarii si ni l-am dorit foarte mult, fiind totodata si la munte. Deh, credeam ca in acea perioada vom gasi multa, multa zapada acolo, dar... surpriza, mare dezamagire; zapada, ioc. Numai pe crestele muntilor parca D-zeu isi facuse “incalzirea” si cernuse putini fulgisori, asa ca o proaspata adiere... de zapada. Jos, in statiune, nimic. Alti turisti care mai fusesera aici si in anii trecuti, s-au mirat ca nu era deloc zapada si aici, jos. Dar asta a fost si i-am dat inainte... la distractie. Am facut diferite excursii in fiecare zi, deci... niciun moment de plictiseala... Si ca sa nu plecam chiar suparati pe Mama Natura austriaca, chiar pe 1 ianuarie, a nins... ah, ce bucurie pe noi...

Am fost cazati la pensiunea Panoramapension Teichwirt 3*. Aceasta este o pensiune in stil traditional local, renovata in 2005, situata la aprox. 3 km de centrul orasului Bad Aussee. Este situata ca intr-o “galeata”, inconjurata numai de munti, oferind o priveliste de neuitat asupra peisajului montan. Pensiunea are 2 etaje plus o mansarda iar noi am fost cazati la al doilea etaj, super bine.

Am stat intr-un apartament, fiind 4 persoane: la intrare, prima camera nu prea mare, cu doua paturi alaturate, cu noptiere si veioze si un dulap destul de incapator. Aici era si balconul de unde se intindea privirilor o panorama ce dimineata iti taia pur si simplu respiratia: deschideam geamul si muntii cu crestele usor inzapezite si cu aerul acela rece, de munte, dar mai ales puternic ozonat, pur, dar si linistea parca prea exagerata, faceau toti banii si te montau excelent pentru o noua zi. Legatura cu cealalta camera se facea printr-o usa stil glasswand, dar din lemn. Aceasta camera era mult mai spatioasa, avand o canapea desfacuta deja si aranjata pt. a primi 2 persoane (acolo s-a lafait fiica mea), un alt pat de o persoana, si o masuta rotunda cu un scaun, ce despartea cele 2 paturi. Pe cealalta parte, era o masa lunga, stil mai mult bufet, unde era si televizorul cu telefonul si pe perete trona o oglinda mare. Apoi baia, destul de incapatoare, cu cabina de dus si tot ce era nevoie. Balconul era cum am mai scris, numai la prima camera si bine a fost asa, pentru ca in prima noapte a fost un vant care a suierat mama-mama, de a doua zi a trebuit sa anuntam la receptie sa faca ceva. Si intr-adevar au facut, au pus burete si la geamuri si la usa ce despartea camerele. In plus, au dat drumul la maxim la caldura, pentru ca se mai plansesera si altii de frig in camere si dupa aceea, am domnit, nu alta. Perioada in care am fost s-a dovedit una extrem de rece, uscata si cu vant, mai ales in timpul noptilor. Dar cam asta se cam intampla pe la munte, nu? !...

Masa a fost in regim de demipensiune stil bufet suedez, destul de bun, nu grozav, dar suficient pentru noi, care nu suntem mari gurmanzi. Masa speciala de Revelion nu a excelat prin nimic deosebit, la fel, un bufet suedez. Deloc elegant dupa parerea mea, a fost ca ne-am servit cu mancare ca la orice cina normala dar in momentul cand am terminat mancarea din farfurie sau chiar daca poate mai ramasese ceva de mancat pentru mai tarziu, ospatarii ne-au si luat farfuria din fata, fara sa ne intrebe nimic si fara posibilitatea de a mai servi si altceva pe parcursul noptii... care n-a durat mai mult de ora 1. 30... Ei, dar am trecut si peste asta, fiind de fapt singura oarece nemultumire...

Am facut excursii cam in fiecare zi, atat in oras, cat si prin imprejurimi. Pe 1 ian. dimineata, a dat Domnul drumul la furtunul de iarna, ce-i drept, pe “slow” si ne-am trezit cu "snow" si aici, nu prea multa, sa te joci sau sa te dai cu sania, nicidecum, dar totusi ne-am bucurat. Pentru zapada mai multa, am facut o excursie la Loser. Ei, si acolo am avut ce face. Dar asta e o alta poveste...

Recomand aceasta pensiune pentru cei cu mai putine pretentii de cine stie ce lux dar in mod special pentru locatia sa intr-un peisaj montan minunat, cu un aer extraordinar de curat si mai ales, intr-o liniste desavarsita. A fost o vacanta reusita si ne-am bucurat ca si noi, precum multi altii, AmFostAcolo!!!

---

VIZUALIZĂRI: 1868 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI