Grădina Edenului

TIPĂREȘTE

Grădina Edenului?

Cam așa ne-am simțit noi în această zonă la această pensiune, ne-am simțit ca-n rai! Nu m-aș mai fi lăsat dus de-acolo.

Ngutuni Lodge este situat într-un parc privat de 10000 hectare adiacent parcului național Tsavo East. Se pare că această cabană este foarte veche bazele ei fiind puse de coloniștii europeni pe vremea când se construia calea ferată din regiune.

În ziua de azi Ngutuni Lodge este o cabană rustică situată la doar 15 minute de mers cu mașina de la principala poartă de acces în parc. Noi am ajuns la această pensiune în jurul prânzului. Intrarea se face prin spatele clădirii după ce treci de un gard electrificat și de poartă liberă de care atârnă sârme groase, puse în mod special pentru a opri accesul elefanților, dar și a celorlalte animale. În curtea interioară este o parcare generoasă plină de obicei doar cu automobile pentru safari.

Undeva în partea dreaptă se află un bar și o piscină! Am petrecut și noi vreo două ore la piscină. Apa era foarte rece, dar nu asta ne-a ținut să nu stăm mai mult, ci animalele sălbatice din jurul pensiunii care se cereau admirate.

Intrarea se face pe la o recepție deschisă. Am fost întâmpinați cu o băutură de bun venit, un suc de mango revigorant. Formalitățile de cazare au decurs rapid și am primit o cameră triplă la etajul întâi. Ngutuni Lodge este o cabană rustică formată din patru corpuri de clădire toate construite din lemn și din alte materiale ecologice. Ngutuni Lodge dispune de 48 de spații de cazare toate cu câte trei locuri, un pat dublu cam mic si unul simplu. Mobilierul este simplu este la modul basic și absolut totul prin cameră amintește de zonă unde ne aflăm, în mijlocul savanei africane. Totul veioza, lustra, tablourile de pe pereți, perdeaua de la baie au motive cu animale sălbatice.

Pe jos este gresie, iar la fereastră o draperie. Mai aveam un șifonier câteva scaune plus o măsuță, două noptiere și un telefon fix. Strictul necesar. Simplu și nimic mai mult. Doar că nu venisem până aici să stăm în cameră. Camera era strict un loc de dormit, unde să ne întindem oasele.

Toate camerele erau dotate cu un balcon și cu mobilier de lemn. Toate aveau vedere spre iazul artificial care era magnet pentru animalele sălbatice. Ce m-a mirat pe mine foarte tare era faptul că în partea unde aveam camerele nu mai era niciun gard, nicio barieră de protecție împotriva animalelor. Oricând puteam hrăni o girafă ori un elefant de la balcon ori se putea hrăni cu noi un leu sau un leopard. Partea asta chiar nu am înțeles-o.

Chiar în fața recepției era un restaurant exotic. Adică avea doar acoperiș, fără uși geamuri ori pereți. Avea vedere directă la iazul artificial unde veneau să se adape animalele exotice. Evident aici era punctul maxim de atracție al pensiunii. Toți stătea pe terasa exterioară a restaurantului și adnirau jocul naturii.

Evident asta am făcut și noi în afara timpului în care eram în safari. Animalele veneau pe rând să se adape. Nu beau apă toate odată. Primii erau elefanții. Abia după ce plecau aceștia aveau curaj și alte animale să se apropie și să se adape. Ultimii veneau seara leii, după ora 22.00. N-am rezistat până la 22.00 da m-am trezit pe la 3 dimineața și m-am dus cu o lanternă pe terasă. Era liniște, era noapte și lumină foarte puțină. Doar iazul artificial era luminat cu două reflectoare puternice. Mă cam luase frica, dacă e vreun animal ascuns pe la restaurant care mă așteaptă cu drag. Nu am văzut absolut niciun animal, așa că m-am întors pe de-o parte dezamăgit în cameră, pe de-o parte fericit că m-am întors.

Nu știu prețurile de la această pensiune, noi aveam pachetul complet de Kenya. Cert este că aveam pensiune completă. Locurile la masă erau prestabilite deoarece restaurantul era full. Spre deosebire de hotelul din Diani Beach aici erau o mulțime de nemți ori de spanioli, în afară de noi românii plus ceva localnici.

Masa era de tip bufet! Aveai ce să ciugulești. Făceau din când în când și o friptură ori un pește. Aveai și multe legume, fructe, dar și ceva dulce. Băutura trebuia achitată separat. Chiar am mâncat destul de bine la acest restaurant cu influențe indiene sau africane.

Pentru cafea exista un automat unde te puteai servi singur la orice oră. De net nu am întrebat, neavând nevoie.

Mai țineți minte definiția mea personală a luxului pe care v-am expus-o la momentul vizitei mele în Maldive? Eu cred că nu, de aceea îmi permit să vă o reamintesc: Pentru mine luxul însemnă simplitate într-un cadru natural de vis!

absolut toți erau cu zâmbetul pe buze și extrem de amabili și serviabili.

Camera și mobilierul simple, fară mari pretenții într-o asemenea zonă.

Mâncarea a fost bună. Nu prea era pe gustul nostru, dar am încercat și alte gusturi și mirosuri. Una peste alta a fost ok.

Locație de vis. Parcă nu mă mai săturam să stau așa ca prostul, să admir natura.

După cum spuneam anterior este tipul de activitate care mie personal îmi aduce maximul de satisfacție.

---

VIZUALIZĂRI: 1120 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI