Apa de Colonia si Covid 19

TIPĂREȘTE

Când căutam, înainte de plecare, detalii despre Köln, am rămas cu un semn de întrebare în legătură cu Muzeul Apei de Colonia (Eau de Cologne, Kölnisch Wasser sau, pur şi simplu, colonie).

Ghidul LonelyPlanet dădea adresa Obenmarspforten 21, cel Aquila mă trimitea pe Glockengasse 4.

Site-ul oraşului, varianta în limba germană (dar tradus în engleză) - cologne.de/shopping/eau-de-cologne.html - vorbeşte despre Farina Haus, în timp ce varianta turistică - cologne-tourism.com/see-e ... fragrances-4711 - povesteşte despre House of 4711.

Ambalajul coloniei este uneori din sticlă, cu formă aplatizată şi având desenată o lalea roşie, alteori mai solid şi colorat în nuanţe ciudate – turcoaz, cel mai adesea.

Şi, pentru ca deruta să fie completă, mai multe recenzii citite vorbesc despre vestitul parfum 4711, inventat de Farina şi cumpărat din centru, de lângă primărie.

(Curiozitatea privind acest subiect o am din copilărie: mama ţinea spirt într-o sticluţă de colonie – cumpărată, probabil, în anii 70, când se mai găsea câte ceva – şi, deşi acea sticluţă fusese umplută de cine ştie câte ori, spirtul avea un miros plăcut. Acum, am colonie, dar nu găsesc spirt.)

Am avut, de curând, ocazia de a-mi lămuri aceaste nedumeriri. Pentru eventuali alţi curioşi, situaţia stă aşa: există două muzee ale parfumurilor în Köln, Duftmuseum im Farina Haus şi Dufthaus 4711, cam la 500 de metri unul de celălalt. Fiecare spune o altă poveste, iar apa de colonie este, de fapt, mai multe ape de colonie :).

Duftmuseum im Farina Haus / Obenmarspforten 21,50667 Köln

Este situat aproape de primăria veche, chiar vizavi de Muzeul Wallraf-Richartz. La parter este magazinul firmei, iar la etaj şi la subsol sunt trei încăperi care se vizitează, doar cu tur ghidat (în engleză, germană, italiană, franceză, rusă şi încă ceva) şi doar dacă se face rezervare din timp: farina1709.com/de, farina.org/welcome.

Marca Farina este, cronologic, prima colonie care a apărut. Farina 1709 Eau de Cologne, Farina Russisch Leder şi Tina Farina sunt produsele pe care le promovează în prezent.

Giovanni Maria Farina (1685-1766) a fost un parfumier italian, stabilit în Köln în 1709. „Am găsit un parfum care îmi amintește de o dimineață italiană de primăvară, de narcise de munte și flori de portocal după ploaie” – îi scria, în acelaşi an, fratelui său, rămas în Italia. A denumit invenţia sa Eau de Cologne, în onoarea oraşului de adopţie. Oraşul, la rândul său, a plasat, după moartea lui Farina, o statuie a sa pe primărie, unde există şi astăzi.

În clădirea unde se află acum muzeul s-a deschis, în 1723, prima fabrică de parfumuri din lume, pentru a face faţă comenzilor uriaşe. Succesul a fost asigurat, pe de o parte, de frica de apă a europenilor acelor vremuri. Până când avea să fie dată legea care obliga fiecare persoană la o baie anuală :), ideea era nu să elimini mirosul propriu, ci să îl acoperi cât mai eficient. Pe de altă parte, apăruse convingerea că folosirea apei de colonie previne şi chiar vindecă holera sau ciuma, dacă este băută în doze potrivite. Aşadar, comenzile nu lipseau, deşi preţul nu era, deloc, mic.

Prin urmare, au apărut o mulţime de imitaţii, iar urmaşii lui Farina au avut lupte grele de purtat împotriva lor. Cele mai multe dintre produsele concurente au dispărut natural, neavând calitatea necesară pentru a rezista pe piaţă. Dar, măcar în privinţa actualei mărci 4711, războiul nu a fost niciodată clar câştigat, în ciuda unor victorii de etapă. În 1832, s-a obţinut exclusivitate pentru marca „Farina”. Dar nu şi pentru “Eau de Cologne”, iar aceasta pare a fi mai importantă. Oricum, în prezent, a opta generaţie Farina conduce fabrica de parfumuri, la 300 de ani de la înfiinţare.

Turul ghidat prezintă istoria familiei (cu o galerie de portrete), stilul de viaţă al secolului XVIII – epoca rococo-ului, mobilier, tablouri şi alte opere de artă, flacoane în care a fost îmbuteliat parfumul de-a lungul timpului. Se coboară în încăperea de la subsol, pivniţa fiind cea originală (clădirea este, în mare măsură, reconstruită, ea suferind avarii majore în bombardamentele din al doilea război mondial), unde se pot vedea un butoi din lemn de cedru, cel mai vechi exponat – datează de la înfiinţarea fabricii –, sau un aparat de distilare, copie după cel original. Se insistă pe falsurile şi imitaţiile apărute în ultimele două secole. Se prezintă diverse esenţe, se vorbeşte despre extragerea şi fixarea acestora, despre diverse tehnici de producţie, despre ce înseamnă meseria de parfumier.

În muzeu nu este permisă fotografierea, pozele sunt de pe site. Turişti descurcăreţi au surprins, însă, instantanee; unele pot fi văzute pe tripadvisor

La plecarea din muzeu, se oferă o sticluţă de parfum, al cărei preţ este de 8€, mai mare decât preţul biletului, care este 5€ în timpul săptămânii şi 9€ în week-end.

Dufthaus 4711 / Glockengasse 4,50667 Köln

În 1792, tânărul negustor Wilhelm Mülhens primește drept dar de nuntă din partea unui călugăr, rețeta secretă a unei „aqua mirabilis”. Mülhens își deschide, la scurt timp după nunta sa, o prăvălie în Glockengasse și vinde această apă miraculoasă drept leac și elixir vitalizant.

În 1794, Köln este ocupat de trupele Revoluţiei franceze. Comandantul acestora, generalul Daurier, se loveşte de problema cazării soldaţilor săi. El face un recensământ al clădirilor din oraş şi impune o renumerotare a tuturor, începând cu 1 (Domul), în ordine crescătoare; casa din Glockengasse 4 primeşte numărul 4711 – iar acest număr va da, peste ani, numele parfumului care se producea acolo.

Mülhens cumpără, în 1803, dreptul de a folosi numele lui Carlo Francesco Farina, care nu avea nicio legatură cu familia lui Giovanni Maria Farina. Astfel, comercializeză apa sa miraculoasă sub numele Farina, fapt care va duce la un proces ce se va întinde pe durata a 30 de ani, pe care îl va pierde. În prezentarea muzeului, se face vorbire despre două evenimente: în 1810, Napoleon dă un decret prin care toate reţetele medicamentelor (de uz intern) trebuie făcute publice, iar Mülhens, care nu dorește să facă acest lucru, începe pur și simplu să îşi vândă produsul ca parfum (de uz extern). Apoi, în 1820, s-ar fi inventat un recipient hexagonal, care asigura o mai mare stabilitate şi permitea transportul mai facil.

După care, se sare direct la anul 1875. Aparent, până atunci, după pierderea procesului cu familia Farina în 1832, fabrica lui Mülhens a fost închisă. Fiul său a încercat să o redeschidă în Italia, tot sub marca Farina. Abia nepotul său a revenit în Glockengasse 4 şi a rebranduit produsul, în 1875, sub denumirea 4711 - Echt Kölnisch Wasser (adevărata Apă de Colonia). Actualul logo al mărcii datează de pe la 1900. În anii 1920 este lansat parfumul Tosca şi acesta devine, alături de Chanel No. 5, lider al pieţei.

Köln este lovit grav în atacurile aeriene britanice și americane din 1943, peste 90% din oraș fiind distrus. Sediul central din Glockengasse şi fabricile de producție din Köln Ehrenfeld au fost distruse. În anii 1950, este construit noul sediu (lângă catedrală) și noua clădire rotundă a fabricii din Köln Ehrenfeld. Actuala clădire din Glockengasse 4, în stil neogotic, este inaugurată în 1962. Zona sa de vânzări este remodelată în 2001, căpătând actualul aspect.

Între timp, afacerea a crescut enorm, depăşind concurenta Farina. Din 2006, marca a fost cumpărată de Mäurer & Wirtz GmbH & Co, unul dintre coloşii din industrie.

Muzeul actual este magazinul însuşi, plus un spaţiu expoziţional la etaj, care poate fi vizitat în tururi ghidate de cca 1 oră, în germană, care se organizează în fiecare sămbătă, ora 13. Costă 7€, trebuie să te înscrii din timp prezintă istoria mărcii şi pe cea a clădirii – în linii mari, ce am povestit mai sus.

Actuala clădire, spectaculoasă, este situată chiar lângă Opera din Köln, pe locul fostei construcţii 4711. Glockengasse înseamnă Strada Clopotelor; un ceas muzical, cu soldaţi care se rotesc, se află pe faţada casei şi cântă din oră în oră acorduri din trei melodii: Marseillaise, Der Treue Husar, iar cea de-a treia depinde de sezon (cântece de carnaval, de Crăciun etc.). Lângă intrare, o statuie reprezintă un copil care face baie într-o cadă cu colonie.

Magazinul este cu acces liber şi, bineînţeles, miroase foarte bine. Înăuntru, atrage atenţia o chiuvetă unde curge colonie – te poţi spăla, colonia vindecă orice boală, să nu uităm. Inclusiv Covid 19: noi am fost pe 7 martie, când în North Rhine-Westphalia se depăşiseră, deja, 1000 de cazuri confirmate. Eram stresaţi maxim, încercam să ne ţinem la distanţă de alţii, dar era greu, că nemţii erau zen, ştiindu-se apăraţi de toate relele.

Deasupra chivetei, este o tapiserie care reproduce un tablou de epocă ce prezintă momentul în care un sergent francez a numerotat casa 4711 – legenda nu se naşte singură, trebuie şi puţin ajutor. În fundal, se vede un turn neterminat de biserică. Este chiar turnul Domului, în acel stadiu se afla la 1800. Deşi începută în 1238, construcţia catedralei a fost abandonată la jumătatea proiectului peste vreo 200 de ani, iar la sosirea francezilor era în ruină. Abia după izgonirea lor şi venirea prusacilor, pe la 1830, construcţia a fost reluată şi finalizată în 1870.

Mai multe poze cu magazinul şi muzeul se pot găsi la adresa tripadvisor.com/Attractio ... th_Rhine_W.html

Sâmbătă, 7 martie, ne-am lovit în oraş de mai multe zone în care erau adunate doamne, care ascultau alte doamne, care le vorbeau cu gesturi largi şi împărţeau pliante. Ne-am lămurit a doua zi despre ce era vorba: se organiza o manifestataţie de 8 martie. Cu succes: coloana de manifestante avea peste un kilometru, cred că erau câteva mii de participante. Zgomot cât cuprinde, declaraţii la megafoane, petarde, fum, afişe incriminatoare. Statuia unui primar era dotată cu mop şi găleată, iar pe soclu lipit un manifest. Soţia ştie germană, mi-a tradus. Lăsând la o parte exagerările, erau chestii de bun simţ scrise pe acolo.

Ce voiam însă să spun: succesul Germaniei în lupta contra coronavirusului chiar ţine de tratamentul cu aqua mirabilis. Distanţare socială zero. Cu două săptămâni mai înainte fusese, în Köln, carnavalul, cu sute de mii de participanţi. Pe 12 martie, în Liga campionilor, în Germania s-a jucat cu spectatori. Pe 13 martie, fiica mea a avut examen, 200 de studenţi într-o sală. Iar studenţii internaţionali au primit joia aceasta (16 aprilie) mail-uri prin care sunt anunţaţi să revină în Germania, dacă sunt plecaţi. Să aibă timp pentru cele două săptămâni de autoizolare, pentru că de pe 4 mai încep cursurile fizic, prezenţa este obligatorie şi nu te joci cu disciplina nemţească.

---

VIZUALIZĂRI: 1299 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI