Te gândești la o vacanță în Tirol? Valea Ziller poate fi o opțiune (I)

TIPĂREȘTE

N-am ajuns unde trebuia în vacanța de vară de anul acesta iar după ce am pierdut niște timp și nu am mai putut să dregem lucrurile, n-am mai avut variante care să ne convină. Dar cum Austria este inepuizabilă, cum mi-era și dor pentru că nu mai fusesem demult... a fost Austria.

Pentru că după ce am descoperit-o, prin 2005, câțiva ani la rând ne-am făcut concediile numai acolo, convinși că nu există în lumea asta niște locuri mai frumoase, am ajuns să stăm cam în toate zonele Austriei. Dar pentru că de fiecare dată am descoperit alte și alte și alte locuri, nici acum n-aveam vreo îndoială că n-avem cu ce ne umple timpul.

În Tirol am mai fost, dar Tirolul e mare, așa că pentru această vacanță ne-am ales ca bază Valea Ziller și am căutat o cazare cam pe la mijlocul ei iar localitatea Aschau Im Zillertal ni s-a părut foarte potrivită. Valea măsoară cam 30 de km și după ce am văzut ce de lucruri erau de descoperit în stânga, în dreapta și în sus, ne-am propus ca raza pe care să ne mișcăm să fie în jur de 50 de km.

Cum am ajuns cu mașina pe Valea Ziller din Tirol

De ajuns am ajuns cu mașina cum am făcut întotdeauna când a fost vorba de Austria și cum o să facem și de aici înainte pentru că mi se pare o destinație accesibilă în felul ăsta, iar de mașină ai nevoie ca de aer în Austria.

Am plecat la 6 dimineața de acasă și am mers pe drumul clasic Pitești – Sibiu, unde am intrat pe autostradă să ne reunim cu prietenii cu care am mers în concediul acesta, dar care au făcut un stop și la dus și la întors la Mărginimea Sibiului. Apoi la Săcămaș ne-am separat. O pereche a mers pe drumul vechi până la Arad, iar două am traversat dealul ca să mergem în direcția Lugoj și să intrăm din nou pe autostradă până la Nădlac 2. Păi nu făcurăm brânză mare pentru că am ajuns în același timp. Ei au mers mai încet, dar constant, iar noi am traversat dealul ăla, traseu de aprox 50 de km, numai cu 25-30 km/oră, sau am stat, ceea ce ne-a umplut de nervi. Fusesem avertizați de un prieten care fusese cu vreo două săptămâni înainte că se merge rău pe deal, dar: “stați liniștiți că pe urmă intrați pe autostradă și recuperați”. Numai că pe mine mă enervează să merg cu 20-30 la oră, sau să stau. Prefer să merg constant și mai repejor puțin. Drept pentru care la întoarcere noi n-am mai luat-o pe autostradă și foarte bine am făcut pentru că drumul vechi era liber și am mers foarte bine. Am fost nevoiți să mai încetinim prin localități dar în mare am mers mult mai bine decât pe deal.

În perioada premergătoare concediului nostru veștile de la Nădlac nu erau bune deloc. Erau cozi interminabile cu românii care muncesc în străinătate și care au venit acasă și am avut emoții că vom pierde mult la vamă, dar nu am stat decât o jumătate de oră. Pe sensul celălalt nu-mi amintesc să fi văzut vreo mașină până am trecut noi.

Au fost ceva lucrări pe autostradă cu vreo sută de km înainte de Budapesta dar nu știu cum fac alții că traficul era super organizat și singurul inconvenient a fost că pe o porțiune a trebuit să mergem doar cu 100 de km la oră.

Prima zi am făcut 1010 km de la București la Paprika, hotelul de tranzit de la granița Ungariei cu Austria, unde ne-am oprit. 13 ore de drum, cu niște opriri la Dada, înainte de intrarea în defileul Oltului unde oprim întotdeauna, apoi la OMV-ul de la periferia ARAD-ului ca să alimentăm și să ciugulim ceva, la vamă și cred că au mai fost 2-3 scurte.

Vigneta de Ungaria am luat-o de la prima benzinărie Mol, la 80-90 de km de graniță și nu uitați că se păstrează 2 ani.

Vigneta de Austria am luat-o de la benzinăria Shell, imediat după vama Nickelsdorf, dar nu am alimentat acolo pentru că era foarte scump după cum fusesem avertizați de prietenul care fusese puțin înaintea noastră pe acolo.

Apropo de taxe, vignete și alte costuri legate de mașină am cheltuit 435 de EUR care au însemnat:

-350 EUR benzină (am făcut 4150 de km)

-19 EUR vigneta HU pe o lună (10 zile era 12 EUR și ieșeam mai scump dacă luam 2*10 zile).

-18 EUR vigneta Austria (10 zile era 9 EUR iar 2 luni era 26 de EUR... o lună nu exista, așa că pentru o zi am luat 2 vignete*10 zile). O singură vignetă de 10 zile ne expira în 21 august iar noi ieșeam din Austria în 22. Ca naiba!

-38 EUR am plătit parcări tot sejurul (13 zile)

-10 EUR vignetă Slovacia (pentru shopping la outletul AuPark de la Bratislava)

Ce am remarcat față de ultimul nostru drum prin Austria a fost aglomerația pe șosele mai mare decât o știam și că toate toaletele de la benzinării au fost cu plată acum. S-au dus vremurile când nu se plătea, dar la unele benzinării (OMV, de ex) îți returnează cei 50 de cenți dacă cumperi ceva de la ei.

De la Paprika, hotelul nostru de tranzit, până la Aschau Im Zillertal sunt 535 de km pe autostrăzi, Viena-Linz-Salzburg și undeva după Kufstein-ul lui Mishu, înainte de Insbruck trebuia să facem stânga către valea noastră.

Am plecat imediat după micul-dejun de la Paprika pentru că de-acum eram în vacanță și așa cum obișnuim am plănuit să părăsim autostrada spre Linz-Salzburg ca să mergem prin Defileul Dunării. La fiecare drum în Austria, în afară de primul, am ieșit din autostradă și am mers așa, dar am făcut asta întotdeauna de la St Pölten și am ieșit din nou în autostradă la Abația Melk. Acum, ne-am uitat noi pe hartă și am văzut că o putem lua de deasupra Vienei pe un drum pe lângă Dunăre și am crezut că o să fie la fel de spectaculos. Nu prea e la fel.

După ce am trecut de zăpăceala de pe inelul Vienei am urmărit traseul Tulln-Krems. Ne-am oprit un pic în Tulln și am alimentat la OMV-ul de acolo cu 1,2 EUR față de 1,559 EUR cât era la Shell-ul de la Nickelsdorf. Apropo de alimentare, cea mai ieftină benzină am luat-o de prin dos, în afara autostrăzilor, cu 1,2 – 1,3 EUR, față de autostrăzi unde era 1,5-1,6 EUR.

Către Tulln am trecut pe Podul Trandafirilor, cu o promenadă frumoasă pe lângă Dunăre (Rosenbrucke). Dar la OMV-ul din Tulln am întrebat pe unde e mai frumos să o luăm și oamenii de acolo ne-au deturnat înapoi pe autostradă până la Krems pentru că pe drumul pe care o luasem noi erau multe localități mici, cu restricții de viteză și drumul nu mergea chiar pe lângă Dunăre. Așa că vă recomand să ajungeți la Krems tot pe la St Pölten.

Am făcut drumul acesta de câteva ori și de câte ori o să mai mergem în Austria o să ne abatem. Drumul este spectaculos și nu știi unde să te oprești mai întâi: Krems, Dürnstein, Melk..., dar toată zona și toate localitățile sunt frumoase. De data asta ne-am oprit la Krems, dar nu am mai intrat în oraș, ci am parcat în parcarea de la debarcader, unde știam că avem 2 ore gratis (nu uitați să luați tichetul și să îl puneți în geam). Ne-am uitat la vapoarele cu turiști, am mâncat o înghețată, ne-am plimbat și ne-am jucat puțin în părculețul de acolo.

Dürnstein este o localitate foarte frumoasă în care ne-am oprit cu altă ocazie. Dacă vreți să vă opriți aici trebuie ca la tunel să o luați în stânga și nu prin tunel, care vă duce mai departe spre Melk. Noi am trecut prin tunel de data asta și ne-am oprit la St Michael, la Biserica fortificată. Ne-am suit în turn, am vizitat și catedrala, am făcut o tură prin micuța localitate, printre podgoriile de vie și apoi ne-am mai oprit doar la Spitz, unde este zona cu tarabe cu fructe, de unde am cumpărat și noi câteva, dar nici de data asta nu am fost încântați de gust, chiar dacă fructele sunt foarte aspectuoase.

Am ieșit pe la Melk din nou în autostrada de Linz și după Salzburg am luat-o spre Bad Reichenhall, bucla mică de Germania, căutând să mâncăm ceva bun, ce mai mâncasem și altă dată. N-a fost să fie ce căutam, dar am mâncat altceva și mai bun parcă, iar după masa copioasă de la Schneizlreuth Gasthaus am trecut din nou în Austria și până la Lofer, pe o distanță de 15-20 de km am trecut prin multe tuneluri lungi.

Pentru că era duminică am vrut să vedem care-i treaba cu magazinele ca să știm cum ne gospodărim pentru că aveam o cazare fără nici o masă și am constatat că mai sunt magazine deschise sâmbăta, dar cu program scurt, în general până la 12, iar duminica deloc. Mai sunt și excepții. De ex la Sf Johan am găsit o Billa deschisă duminica până la 18, de unde ne-am cumpărat și noi câteva chestii.

De la Wörgl am ținut direcția spre Jenbach de unde trebuia să facem la stânga pe valea noastră, plină de benzinării și magazine de toate felurile și în scurt timp am ajuns la cazarea din Aschau, un apartament în casa Binderhof Dorfstrasse, puțin după ora 19 și o zi plină.

Câteva lucruri de organizare dar și despre regiunea Ziller

M-am gândit mult cum să abordez vacanța asta. Dacă aș scrie despre fiecare loc în care am ajuns în cele 9 zile pline ar trebui să scriu luni de zile de aici înainte. Cum am mai spus, mie îmi place să găsesc în același articol (sau într-un serial de câteva), cam tot ce trebuie despre zona de care mi se povestește. Și cum am ajuns, și ce am văzut, și ce am mâncat, și cât m-a costat. Că dacă-mi face cu ochiul ceva văd eu cum dezvolt, important este să am informația primară. Prin urmare o să fac cum îmi place să citesc și o să încerc să sintetizez într-un articol-două, sper să scap așa, tot ce am făcut în această vacanță.

Acasă am gândit cam așa. Ne-am așezat în Tirol, pe una din văile pe care nu mai fusesem, Valea Ziller. Am ales să ne cazăm într-o localitate de pe la jumătatea văii, Aschau Im Zillertal, ca să ne fie ușor să ne deplasăm în stânga, în dreapta și în sus, dar și în ideea că dacă epuizam obiectivele pe valea care se înfunda la Mayrhofen, să avem posibilitatea să ieșim în autostradă și să găsim altceva de făcut.

Ne-am scos toate obiectivele pe o rază de 50 de km și le-am trecut într-un excel în care am trecut distanțele, ce aveam de văzut și o descriere sumară, astfel încât să putem dezbate (am fost 3 familii). Din experiență știm că la fața locului lista noastră se dublează, de aceea nu ne facem planuri foarte exacte niciodată pentru că știm că nu ne ținem de ele.

Am grupat obiectivele în funcție de direcție și ne-am propus să alternăm obiectivele mai solicitante cu cele mai puțin, astfel încât să și respirăm. Cu o singură excepție, Highline179, la care am ținut să ajungem în această vacanță, până unde erau 150 de km, ne-am învârtit exact așa cum ne-am propus, pe o rază de aprox 50 de km pentru că au fost foarte multe lucruri de făcut.

Întreaga vale Zillertal este renumită pentru schi și sunt aprox 500 de pârtii de schi la dispoziția iubitorilor. Dar austriecii nu așteaptă turiști doar iarna, așa că au făcut tot ce trebuie astfel încât să ai ce face și vara. Sunt două șosele paralele pe vale care se mai întretaie și devin una, iar intrarea din autostradă se face printr-un tunel lung de 1336 de metri.

Cele mai importante localități ale văii Ziller, în ordinea în care se află de la autostrada spre Insbruck sunt: Hart Im Zillertal (11 km față de Aschau), unde este un trenuleț cu aburi cu care te poți plimba, Fügen Zillertal (12 km față de Aschau), unde se află aquaparc-ul cu instalații de masaj, piscină cu valuri și cel mai lung tobogan din vestul Austriei și apoi urmează Kaltenbach, Aschau Im Zillertal, Zell am Ziller, Hippach și valea se înfundă la Mayrhofen (13 km față de Aschau). În laterale, pornind de la poalele munților până destul de sus sunt alte sate, unul mai frumos ca altul.

Valea Ziller este plină de magazine și benzinerii, halenbade (piscine interioare), poteci de munte, pe unde te poți plimba cu piciorul sau cu bicicleta și biserici cu turle foarte înalte ca să știi că acolo este mijlocul satului. Nu mai zic de peisaje care te țin într-o alergătură permanentă.

Bergkäserei Zillertal este o brânzătorie de munte, aflată chiar la intrarea pe vale, pe partea stângă. Are fabrica și magazinul de desfacere chiar la stradă, cu tot felul de bunătăți de unde am cumpărat și noi.

Erlebnisbad sunt cele mai mari terme de pe vale, este un aquaparc în Fügen și acolo ne-am relaxat și noi în două seri la întorcerea spre casă pentru 2-3 ore (tarifele sunt alambicate, cu zecimale, dar pentru orientare cam 4,5 EUR/persoană/oră și sunt tot felul de abonamente și reduceri, cu cât perioada de stat acolo crește).

Singurul sommerrodelbahn de pe vale, distracție fără de care pentru noi nu există nici un drum în Austria, este cel de la Zill Im Ziller, dar din păcate am ajuns la altul și nu la el, care era la doi pași de noi.

Când mergem în Austria nu ne facem niciodată o listă cu “must to do” pentru că știm că la fața locului găsim foarte multe evenimente care ne dau peste cap. Așa că, după cum am mai spus, știm în mare cam ce e de făcut prin zonă și apoi căutăm evenimentele, festivalurile, concertele… din zona înconjurătoare pentru că ne place foarte mult să interacționăm cu oamenii pe care îi vizităm. Ne place să mâncăm mâncarea lor, să le vedem obiceiurile și ne place mult să învățăm să dansăm dansurile lor.

Cum ne-a prins Sf Maria acolo și cum știam că sunt procesiuni și tot felul de evenimente în această zi am încercat să aflăm la fața locului ce ni s-ar potrivi cel mai bine din ceea ce se organiza cu această ocazie și am ales până la urmă Krapfen Fest (festivalul gogoșilor) de la Hippach, o localitate foarte aproape de noi.

Trebuie menționat și cardul Zillertal, pe care îl primești de la unitatea de cazare și care trebuie activat la unul din centrele de informare turistică de pe vale. Cardul este valabil pe regiuni și nu pe toată valea. Al nostru era valabil pe zona Fügen-Kaltenbach, dar nu ne-a folosit la nimic, cu toate că l-am activat. Era valabil pentru locuri în care noi nu am ajuns (minigolf, magazine, tenis, piscina din Kaltenbach, dar noi am preferat termele de la Fugen și parcul din camping), dar reducerile erau infime, așa că nici nu l-am mai purtat cu noi.

Punctele info turistice erau în Kaltenbach, Zill, Mayrhofen... și cred că mai erau și altele dar astea erau la stradă, vizibile ușor și în ele am intrat și noi. Numai că s-au boierit și austriecii și nu le mai găsești deschise tot timpul. În jurul prânzului au pauză, sau deschid la 12, când tu ai nevoie de sfaturi la 9,10 dimineata, iar la 6 seara sunt închise.

Aschau Im Zillertal, localitatea în care ne-am așezat, nu este așa mare, este o stațiune mică și liniștită și am ales-o din cauza amplasamentului, la jumătatea văii. Se află între Kaltenbach și Zell am Ziller. Are o piață în care au loc evenimente, o biserică frumoasă, o cascadă care se află la o plimbare de 30 de minute de centru și ne propusesem un picnic cu ocazia plimbării până acolo dar a rămas regretul nostru, gară unde oprește singurul tren care circulă doar pe vale și un camping în care au loc tot felul de concerte, mai ales joia. Tot acolo este Goldwashcamp Zillertal un parc de amuzament unde căutătorii de aur sunt invitați într-o călătorie de 1,5-2 ore să-l găsească. Cu toate că era peste râu (evident Ziller) de cazarea noastră, nici aici n-am ajuns.

Dar totuși este prea liniște, mult prea liniște la austriecii ăștia după ora 17-18.

Transportul pe vale

Noi mergem în Austria întotdeauna cu mașina, cum am spus, pentru că distanța nu este așa mare iar acolo nu poți să faci mai nimic fără mașină, dacă nu te-ai dus pentru odihnă.

Dar sunt posibilități de a te deplasa ușor și rapid către diverse puncte. Din păcate, nu poți ajuge chiar în toate locurile cu transportul în comun, mai trebuie să ții seama și de legături, de timpii de așteptare, … așa că noi am preferat întotdeauna mașina noastră. În plus, Austria este spectaculoasă și nu știi când pleci de acasă unde ajungi, chiar dacă ți-ai propus ceva. Nouă asta ni se întâmplă tot timpul. Stabilim că mergem undeva dar ne iese altceva în cale și tot programul se dă peste cap. Așa că să ai o mașină la dispoziție mi se pare cea mai bună variantă pentru Austria.

Dacă totuși nu ești cu mașina, există un tren care circulă pe Valea Ziller, de la un capăt la altul, adică de la Mayrhofen, localitatea din capătul văii, până la Jenbach, localitatea de unde poți să faci legătura cu restul Austriei.

Cum am tot zis, localitatea noastră, Aschau, se află aprox la jumătatea văii. Din Aschau era tren în fiecare zi începând cu 8,33 spre Jenbach și 8,39 spre Mayrhofen și vin la fiecare 30 de minute, iar biletele se iau din tren, ceea ce ne-a făcut să deducem că primele trenuri care circulă pe vale pleacă la ora 8 din Jenbach și de la aceeași oră din Mayrhofen și apoi se succed la fiecare jumătate de oră, absolut suficiente într-o zi. În gară este parcare gratuită pentru cei care călătoresc cu trenul. Ne-am plimbat o singură zi cu trenul și ne-a costat 21,60 de EUR/2 persoane. Noi am avut doar 2 drumuri scurte, dar cu banii ăia puteam să ne plimbăm toată ziua cu trenul pe vale.

Și să nu uităm de bicicletă, principalul mijloc de deplasare pentru localnici dar și pentru turiști.

Ce am văzut pe Valea Ziller și în împrejurimi

Ziua 1 – Drumul alpin Zillertaler Höhenstrasse + stațiunile Hippach și Mayrhofen

Accesul spre drumul alpin Zillertaler Höhenstrasse se face din mai multe sate. Sunt drumuri prin munți, care se unesc la punctul de taxă (acces 8 EUR de mașină) și apoi un singur drum ajunge sus, în AlpenGarden, unde este o zonă cu priveliști, minigrădină zoologică (cu marmote), loc de joacă pentru copii cu tema apa, restaurant, poteci turistice.

Noi am plecat din Aschau și aveam varianta de a intra pe traseu din localitățile Kaltenbach sau Ried, care se aflau la câțiva km de noi (3-5). Drumul a fost spectaculos, ne-am oprit de mai multe ori, iar sus, la AlpenGarden am făcut o pauză mai mare. Frumusețea drumului alpin însă de abia de aici începe. Inițial, am crezut că ăla era punctul culminant, după care urma întoarcerea, însă după ce am plecat de sus ne-am dat seama că sunt bretele prin care poți ieși din drumul alpin sau poți urma traseul lung de 35 de km, ceea ce am făcut și noi, și după un urcuș până la 2020 de m și un traseu circular, urma să ieșim în localitatea Hippach, în partea opusă celei în care am plecat dimineața de acasă, tot la câțiva km de Aschau-ul nostru.

Ne-am oprit de multe, multe ori pe drum la puncte de belvedere și nu trebuie să știi dinainte ceva. Sunt semnalizate, sau pur și simplu o să vezi că sunt parcări și mulți oameni. Drumurile alpine în Austria sunt spectaculoase. Cel mai mult ne-am oprit la 1840 de m, unde era o capelă până la care am urcat cu piciorul, 2 terase unde se dansa, suveniruri și produse locale. La 2020 de m ne-am oprit și ne-am plimbat în sus și în jos pe poteci, admirând de sus fermele răzlețe și potecile dintre ele pe care circulau oameni cu sau fără biciclete.

Hippach, localitatea unde s-a încheiat circuitul nostru pe Drumul Alpin Zillertaller este una micuță, dar foarte frumoasă. Am parcat mașinile în parcarea de la marginea localității și am urcat pe o pantă scurtă până la biserica satului care se vede din drum și am făcut câțiva pași pe străduțele înguste, pline de magazine, terase și flori.

Seara ne-am încheiat-o în Mayrhofen, ultima localitate a văii și cea mai frumoasă stațiune. Am parcat mașina într-o parcare publică, care devenea gratuită după ora 18. Între 8 și 18 costa 0,5 EUR pentru 30 de minute iar după 90 de minute pentru tot ce depășește o oră se mai adaugă câte 1 EUR. Tichetele se pun pe parbriz.

La Mayrhofen am și mâncat într-un loc drăguț de care o să zic ceva într-un paragraf dedicat mâncării și până s-a înnoptat de-a binelea ne-am plimbat prin stațiune, ajungând dintr-un capăt în altul pe strada principală, pietonală, am văzut cele două biserici frumoase, am intrat în magazine, am văzut trenulețul care face legătura între Mayrhofen și Fügen și ne-am plimbat de-a lungul râului Ziller, admirând casele frumoase și peisajul deosebit.

O să spun o singură dată aici dar să știți că absolut în toate localitățile văii sunt telecabine care urcă până la 2-3000 de m, telegondole, și că peste tot sunt zeci de rute pentru drumeții.

Ziua 2 - Ghețarul Hintertuxer + Stațiunea Zill Im Ziller

Pentru Ghețarul Hintertuxer ne-am programat mijlocul zilei ca să avem noroc de o vreme cât de cât. La 3250 de m știam că este frig și zăpadă dar în mijlocul zilei speram să fie rezonabil. În plus așa beneficiam și de o ofertă. De la 11,45 telecabina era 29,50 EUR/persoană iar până la 11,45 era 36 de EUR care era tariful pentru schiori, știut fiind că zona de schi de lângă ghețar este a doua din lume pe care se poate schia tot timpul anului.

Am plecat de la Aschau spre Zell Im Ziller și Mayrhofen, ultima localitate de pe vale, iar la ieșirea din stațiune am făcut dreapta, spre localitatea Tux. Sunt indicatoare suficiente, nu este nevoie de nici o hartă. Noi am fost cu mașina noastră dar pentru cei care nu se simt confortabil cu mersul pe drumuri alpine, cu serpentine multe, se ajunge și cu autobuzul din Mayrhofen, din fața poștei, unde este afișat și orarul.

Drumul alpin foarte frumos ne-a dus prin câteva localități cu case tiroleze, terase și restaurante și s-a oprit în localitatea Tux, un sat de munte frumos, iar la 8 km am ajuns în parcarea imensă, gratuită, unde ne-am lăsat mașinile și am mers la prima telecabină. Cu toate că era o zi de luni și erau sute de locuri, parcarea era plină, însă am găsit locuri cu ușurință. Altitudinea din zona parcării este 1500 m.

Sunt 3 telecabine cu care ajungi sus, pe ghețarul Hintertuxer. Pleci de la 1500 cu prima telecabină până la 2100 de m, a doua te duce până la 2660 de m, iar ultima până la 3250 de m. De reținut că toaletă este doar jos, la primul și la al doilea nivel. Sus, la 3250 de m nu este toaletă.

Cea mai nasolă telecabină a fost cea de la ultimul nivel, foarte abruptă, printre stânci, dar peisajul este spectaculos până sus, cu lacuri verzi, cascade, păduri, poteci, stânci și ferme răzlețe. Apropo de lacuri, de sus se vede foarte bine Lacul glaciar Schlegeisspeicher la care se ajunge pe șosea din Mayrhofen (sunt aprox 26 de km).

Vremea în ziua aceea a fost superbă, cu soare. La 3250 de m poți vizita o peșteră, doar organizat, dar noi am preferat traseul periculos pe o stâncă, care avea în vârf o cruce. Trebuie să ai o doză de inconștiență să te aventurezi, mai ales că era și un anunț acolo "Foarte periculos! Intrați pe riscul dvs", dar așa sunt oamenii. Spune-i cuiva să nu facă ceva și exact aia vrea să facă. Am cam simțit că mă ia amețeala pentru că era prăpastie și în stânga și în dreapta, dar nu m-am lăsat.

Neapărat trebuie să faceți pauze la fiecare nivel. Nu luați telecabina una după alta pentru că este musai nevoie de aclimatizare la fiecare modul de telecabină. Oricum, a fost o experiență extraordinară. Tirol-ul are 5 ghețari și încă de acasă ne propusesem să ajungem pe unul. Nu-l stabilisem, dar știam sigur că va fi unul din 5 și la fața locului am hotărât Hintertuxer, pentru că era cu acces foarte bun de la Aschau-ul nostru.

La coborâre am mâncat la restaurantul cu autoservire de la nivelul 1 iar când am ajuns înapoi la bază ne-am plimbat până la cascada din stânga telecabinei pe care am văzut-o de la dus și ne-am mai învârtit puțin prin zona plină de hoteluri și restaurante.

Spre casă ne-am oprit la un magazin de tehnice în Mayrhofen după care a tot suspinat soțul, iar eu l-am așteptat în Spar-ul alăturat. Seara ne-a apucat în stațiunea Zill Im Ziller, localitatea vecină cu Aschau și după ce am făcut o tură de sat și am văzut biserica frumoasă, ne-am oprit la o terasă pe malul râului Ziller, unde am depănat impresii despre ghețar și ziua deosebită, la o cafea rusească (cu rom), care m-a amețit complet de cap și un cappuccino la care am primit cadou o ceașcă identică cu cea din care am băut.

Ufff, m-am lungit! Mai am de zis, așa că uitați-vă la poze, care sper să vă placă, iar în timpul ăsta eu scriu mai departe...

---

VIZUALIZĂRI: 2233 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI