Drumul spre Antalya (Turkler) - obositor dintr-o bucata

TIPĂREȘTE

DRUMUL SPRE ANTALYA-TURKLER

Desi nu am vrut sa scriu un review despre drumul spre Antalya, m-am razgandit atunci cand am revazut fotografiile pe care le-am facut gandindu-ma la impresiile ce le voi scrie la intoarcere.

Am plecat din Pantelimon la ora 6,00 dimineata dupa ce ne-am asigurat ca nu am uitat nimic si dupa ce mi-am asigurat baietelul cel mic cu bratarile antivomitive. Aceste bratari actioneaza prin presopunctura si sa fiu sincera eram mai mult ca sigura ca nu sant bune de nimic de aceea i-am mai dat si niste pastilute cocculine. Nu stiu daca a fost efectul bratarilor, autosugestia, sau faptul ca tot drumul s-a aflat pe scaunul din dreapta soferului, dar stiu sigur ca baiatului meu caruia i se facea rau daca mergeam pana la mall, nu i-a fost rau absolut deloc tot drumul.

Pe la 7,30 am oprit la o benzinarie in apropierea vamii unde am alimentat masina cu motorina iar copiii au mancat cate ceva. Trebuie sa va spun de la inceput ca sotul meu este o specie rar intalnita are un hobby (sau nu stiu cum sa-l numesc) opritul la aproape toate benzinariile din drum. Asa face si in tara cand mergem in vacante asa a facut si acum pana in Antalya, acesta fiind unul din motivele pt care am facut 16 ore si jumatate pana in Kutahya.

La vama am ajuns in jurul orei 8,00 unde cineva ne-a verificat pasapoartele, procura nepotelului, certificatul de nastere a celui mic trecand repede in cateva minute. La prima benzinarie am intrebat niste tineri romani ce erau opriti acolo daca au vignieta si ne-au spus ca acestea se dau selectiv, lor nu au vrut sa le vanda dar sa incercam, si-am incercat si am si primit, nici acum nu inteleg de ce lor nu au vrut sa le vanda? Vignieta era pe 7 zile, dar am uitat sa-i spun sotului sa ia 2 asa ca nu s-a mai intors sa cumpere inca una. Nestiind cum se foloseste el a lipit pe parbriz in dreapta si vignieta si codul de bare ce trebuia pastrat si aratat la iesirea din Bulgaria, dar nu au fost probleme dupa ce i-am aratat vamesului unde l-am lipit.

Portiunea de drum imediat dupa vama, ne-a zgaltait groaznic, ma gandeam ca de e asa tot drumul in BG o sa se rupa masina.

Am setat pe GPS urmatorul oras, am pregatit hartile si reviewul lui nicole33 si am pornit in marea aventura. GPSa ne-a tocit nervii tot drumul spunandu-ne intruna ,,riscati o amenda, ati depasit limita legala", dar ne-a fost de mare ajutor in Bulgaria pt ca in Turcia nu prea era nevoie de GPS.

Traseul urmat a fost cel indicat de nicole33 adica Bucuresti - Giurgiu - Ruse - Razgrad - Targoviste - Omurtag - Kotel - Yambol - Elhovo - Lesovo - Hamzabeyli - Edirne - Istanbul - Adapazari - Osmaneli - Bilecik - Bozuyuk - Kutahya - Afyon - Sandikli - Burdur - Antalya - Okurcalar - Incekum - Avsallar - Turkler.

Drumul prin BG a fost mai frumos decat ma asteptam, prin paduri frumoase (cred ca noaptea e horror), iar serpentinele nu au fost de speriat asa cum ma avertizase un prieten.

Aproape de vama bulgara drumul a fost extraordinar de prost, abia asteptam sa trecem dincolo sa simtim mult laudatele sosele turcesti.

La vama erau cateva masini in fata noastra dar au trecut imediat, desi erau multe ghiseuri la care aratai pasapoartele, cartea verde, talonul. Au trecut masina in pasaportul sotului iar la ultimul ghiseu ne-au cerut procura masinii (noi nefiind inca proprietari cu drepturi depline), ne-au tras pe dreapta pt vre-o 10 min dupa care ne-au dat jos au controlat, verificat probabil seria masinii, ne-au multumit si am trecut, fara sa controleze bagajele.

Imediat cum am iesit din vama a inceput o ploaie torentiala si o furtuna cu tunete si fulgere, dar soseaua era imecabila, sotul rula cu viteza mica asa ca nu au fost probleme.

La Edirne am oprit in apropierea barierelor unde stationau cateva tiruri, ajutat de un sofer bulgar care i-a spus ca are nevoie de talonul masinii si pasaport, sotul meu a intrat intr-o cladire alba aflata pe celalalt sens de mers, de unde a achizitionat un card HGS la pretul de 40 de lire. Eu i-am spus ca trebuie lipit sub oglinda dar nu prea ne-am inteles asa ca si-a sunat un prieten turc ce se afla in Istanbul si l-a indrumat cum sa il aseze sub oglinda, cu cipul inspre exterior.

Drumul a fost foarte bun si am mers cu ceva viteza dar nu o puteam depasi fiind atentionati mereu de gpsa noastra draga.

Ajunsi in apropierea Istanbulului, ne-am asezat mai bine in scaune, am pregatit aparatul de fotografiat nevrand sa pier nimic din frumusetea ce stiam ca o poate oferi.

Iata-l, singurul megalopolis ce se intinde pe doua continente, cel mai aglomerat oras al Europei ce isi trage seva inca din Antichitate. Fostul Constantinopol, fosta capitala a imperiului Bizantin apoi a imperiului Otoman se desfasura in toata splendoarea lui in fata mea, iar mie nu-mi venea sa cred ca ochii mei pot cuprinde atata frumusete, si ca sant aici.

Istanbulul este un mix de Europa si Asia, este zgomotos extrem de aglomerat, haotic. Este fascinant ca populatia Istanbulului este asa de numeroasa, aproape cat populatia Romaniei, iar eu aveam impresia ca ea se afla toata pe autostrada O-3, pe care noi eram.

Se petreceau si accidente noi am vazut cateva masini lovite cu politia linga ele, dar erau si mirese, nuntasi ce se chinuiau sa treaca podul cat mai repede.

Comerciantii turci sant o amestecatura intre cei arabi si cei occidentali si erau la orice pas stiind ca traficul este infernal (mai ales ca era ora 16) ofereau participantilor la trafic apa, covrigi, servetele. Impresia mea era ca nu o sa putem iesi niciodata din acea mare de masini si oameni, mai ales ca trebuia sa fii foarte atent pt ca turcii nu dadeau semnal niciodata, treceau haotic de pe o banda pe alta, bulucindu-se mai ales in apropierea barierelor HGS. Biserici alaturi de moschei, coloane grecesti si arhitectura araba toate se gasesc pe malurile unde Pontul Euxin intalneste Marea Marmara. Este un oras fascinant pe care nu il poti uita mai ales daca ai putut admira culorile incalzite de soare ale Bosforului, dar si luminile Podului ce leaga Europa de Asia, lumini ce le-am putut admira la intoarcere deoarece am trecut acest pod la ora 2 noapte si va asigur ca era superb. Din pacate si la ora aceea tarzie autostrada era exrem de aglomerata. La dus am trecut Istanbulul in 2 ore jumate iar la intoarcere cred ca in 1 ora jumate. Imi pare rau ca nu am trecut pe-acolo pe la 4 dim pt ca mi-ar fi placut sa aud chemarea ce se aude din varful minaretelor ce se gasesc la tot pasul.

Am ramas profund impresionata de acest oras. Dupa iesirea din Istanbul a urmat un drum linistit nu foarte aglomerat, am facut o pauza mai maricica pt a manca la o benzinarie langa care se afla si un lant de magazine si fast-fooduri in Adapazari, dupa care ne-am continuat drumul putin mai greu deoarece se innoptase. Am trecut printr-o multime de tuneluri taiate in inima muntilor, acestea erau puternic luminate si unele foarte lungi.

Am ajuns la Kutahya la 23,10 si din cauza oboselii nu am vazut panoul cu sigla hotelului de tranzit asa ca am intrat in oras unde am bajbait putin pana am gasit un taximetrist caruia i-am dat 10 euro si ne-a dus pana in fata hotelului Grand Cinar, despre care am scris deja un review.

Dimineata dupa micul dejun si partidele de biliard ale baietilor mei care cu greu s-au lasat dusi de-acolo, am plecat odihniti spre Vikingen Infinity. Am incercat sa ne tinem cativa km dupa compatriotii nostrii ce fusesera cazati la acelasi hotel ca si noi si care aveau acelasi drum cred, dar am renuntat pt ca erau niste curbe deosebit de periculoase, iar sotul meu este extrem de prudent atunci cand sant copiii in masina, iar romanasii nostrii goneau de parca erau la curse. Conform planului am urmat varianta Burdur desi initial o luasem gresit pe Isparta, dar am inteles de la nicole33 ca pe Burdur sant mai putine serpentine asa ca ne-am intors si am luat-o pe-acolo. Antalya este un oras deosebit de frumos, iar noi ajunsi aici am devenit nerabdatori sa ajungem cat mai repede la hotel.

Din Okurkalar am inceput sa fim foarte atenti sa putem localiza hotelul care stiam ca e pe partea stanga, si care stiam de pe AFA, se gaseste la cateva minute de Delphin Botanik, dar l-am gasit la cateva zeci de min adica 20. Am vazut cum arata pe viu hotelurile pe care eu le urmaream pe site iar hotelul VI parea a fi cel mai frumos dintre toate, mai ales cand faci 1500 de km ca sa ajungi la el.

Drumul de intoarcere a fost acelasi, dar sotul meu a dorit sa il faca dintr-o bucata, si mai ales a vrut sa treaca Istanbulul noaptea sperand ca nu o sa mai fie aceeasi nebunie de la dus. L-a trecut noaptea, ne-am oprit pt cateva minute intr-o benzinarie in Edirne, unde se mai aflau 2 masini de PH, pt a se odihni dar din pacate nu a reusit asa ca dupa 100 de flotari si o sticla cu apa varsata pe cap am pornit la drum. De la hotel plecasem la 15,15 iar la ora 6 dimineata eram la granita turca unde am trecut imediat dupa ce un vames a controlat pasapoartele fara sa controleze bagajele. La bulgari nu era nimeni asa ca sotul meu a fost nevoit sa coboare si sa gaseasca vamesii sa putem trece.

Drumul prin BG extrem de obositor, eu atipeam mereu si imi era frica sa nu faca si sotul meu la fel, peste tot erau radare si politie, iar romanii si masinile de Romania peste tot (era sambata, iar copiii deja erau in vacanta). A trebuit sa mai cumparam o vignieta deoarece cealalta nu mai era valabila fiinca trecusera cele 7 zile.

Intrati in Romania parca oboseala a disparut, dar nu recomand nimanui sa faca ce a facut sotul meu. Puteti sa va inchipuiti ca atat am planificat vacanta asta din ianuarie pina in iunie dar drumul de intoarcere nu l-am luat in calcul? Ma refer ca nu m-am gandit ca trebuie sa ma si intorc si nu mi-am facut rezervare pt hotel intermediar decat pt dus. Nu stiu ce a fost in capul meu. Oricum recomand mersul cu masina in Turcia dar sa nu faceti drumul dintr-o bucata nici la dus nici la intors, este extrem de obositor.

Am primit recomandarea ca in Turcia sa alimentam numai de la benzinariile SHELL si asa am facut mai ales ca am citit cateva reviewuri in care se spunea ca din cauza carburantului s-au stricat multe masini.

Aceasta a fost prima mea aventura in Turcia, sper sa urmeze si altele la fel de frumoase dar mai bine puse la punct.

Vacante placute tuturor, oriunde alegeti sa le petreceti!

---

VIZUALIZĂRI: 7586 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI