ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 08.07.2013
  • *) Email NEFUNCȚIONAL
  • --- M ---
    GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
    DIN: Bucuresti
    ÎNSCRIS: 05.05.13
    STATUS: SENATOR
    DATE SEJUR
    JUL-2012
    DURATA: 1 zile
    cuplu fara copii

    GRAD SATISFACȚIE
    SERVICII:
    100.00%
    Încântat, fără reproș
    CADRUL NATURAL:
    100.00%
    Încântat, fără reproș
    DISTRACŢ. / RELAXARE:
    100.00%
    Încântat, fără reproș

    NOTARE MEDIE REZULTATĂ
    100.00%

    AUTORUL ar RECOMANDA
    această destinaţie unui prieten sau cunoscut
    TIMP CITIRE: 8 MIN

    Drumul peșterilor (I)

    Ilustrație video-muzicală
    Frank Mills - Reflections


    TIPĂREȘTE

    Un concurs lansat de un important (și favorit al meu) post de radio, cu ocazia ediției românești a unei cunoscute cărți de călătorii, mi-a atras atenția într-o seară anodină a sfârșitului de iarnă 2012 (da, acea iarnă târzie care ne-a îngropat până și speranța unei primăveri însorite în metri buni de omăt). Am trimis povestea uneia dintre excursiile mele favorite, cu o zi înainte de termenul limită. Iar mirarea a fost și mai mare când, într-o seară de vineri, am răspuns, agasat și în ultima clipă, la telefonul pe care încercam să nu îl bag în seamă, în acel început de weekend. Și care telefon, prin vocea de la capătul celălalt, mă anunța că sunt în direct...

    Iar rezultatul acelei transmisiuni în eter a fost expediția de mai jos...

    O expediție într-un ținut ordonat și romantic, totodată, plin de istorie și de oameni mândri, cu conștiința apartenenței la un imperiu care a ridicat și a prăbușit lumi. În ținutul acela încărcat de păduri și munți unde copiii căpitanului von Trapp își descopereau talentul, alături de frumoasa lor doică. În Austria profundă, la doi pași de orașul lui Mozart și, simetric, lângă localitatea ridicată pe locul unuia dintre leagănele umanității moderne, Hallstatt.

    În micul sat Radstadt, de la geamul cochetului hotel Stegerbräu, cu ziduri viu colorate în galben și cu flori vesele la ferestre, am gândit un traseu care să îmi acopere petele albe rămase pe harta unei alte excursii în zonă, cu doi ani în urmă. Doar că, în Austria muntoasă, plouă. Așadar, cu site-ul care prognoza vremea în față (este o recomandare pentru toți cei dornici de incursiuni în teritoriu), am stabilit, pe zile, etapele descoperirii.

    Astfel, dis de dimineață, am pornit spre Hallstatt, pe un drum întortocheat de munte care avea multe porțiuni în lucru. Dar peisajul fantastic, satele întâlnite în cale și, nu în ultimul rând, curățenia, chiar în zonele unde utilajele grele mușcau din sol, au făcut ca dificultățile inerente unui astfel de traseu să treacă în planul al doilea. Și, pe nesimțite, Hallstätter See m-a găsit, pe partea stângă a șoselei. Este interesantă senzația stranie pe care am trăit-o, știind că acolo, aiurea, oameni duri au pus bazele unei civilizații, cu milenii în urmă, atât de demult, încât istoria abia le cuprinde povestea. Aveam impresia că, pretutindeni, pe versanți, prin crăpăturile adânci din stânci, mă privesc ochii curioși ai acelora, care strângeau în mâini aspre topoarele din noul lor metal, fierul, uimiți de turnura pe care a luat-o lumea.

    Cu toate acestea, după tunelul ce marchează intrarea în oraș, l-am traversat, la pas, doar pentru a-l studia și a-i promite o vizită într-un viitor oarecare, deoarece punctul terminus al călătoriei a fost satul Obertraun, de la poalele masivului Dachstein. Unde se ajunge dacă părăsești drumul care te duce, dincolo de Hallstatt, pe malul lacului, pe o stradă care face un unghi drept, spre dreapta, într-o intersecție marcată de scheletul artistic al unei telecabine.

    Iar la capătul ei se deschide o parcare uriașă. Pentru că mașina, până acolo ajunge... Iar coada de la casa de bilete înaintează cu iuțeală, ca peste tot, aici și, curând intri în posesia tichetului care îți permite, în funcție de prețul plătit, accesul la una, două sau toate cele trei minunății: Peștera Mamut, Peștera de Gheață și platforma numită Cinci Degete.

    Prima etapă se face cu o telecabină, care urcă pe lângă panta abruptă, aproape vertical. La coborâre, te duci la un ghișeu unde ești îndrumat către peșteri, nu înainte de a ți se scrie pe bilet ora de intrare și numărul grupului, într-o ordine desăvârșită. Așadar, ieși din clădirea telecabinei și ajungi într-o depresiune marcată de o bifurcație de drumuri și niște căsuțe în care poți să admiri, într-un muzeu ad-hoc, istoria zonei, de la artefactele epocii de bronz, până la fotografiile care marchează deschiderea lanțului de peșteri pentru publicul larg.

    Dar, toate acestea, pe fugă, deoarece trebuie să ajungi la timp pentru a intra în Peștera Mamut. Ca să ajungi la ea, trebuie să o cotești la dreapta, la bifurcație și să mergi, preț de vreo 20 de minute, pe o potecă ce îți oferă, când și când, priveliști de vis către Hallstätter See. Interesantă este ideea prin care se marchează distanța rămasă până la peșteră: din loc în loc sunt puse plăcuțe inscripționate cu perioadele istorice cunoscute, alături de imagini ale lumii de atunci. Știai că te apropii de peșteră, pe măsură ce epoca se apropia de cea în care a luat naștere peștera.

    Intrarea în peșteră este marcată de cochilia stilizată a unei făpturi marine și de micul grup care se îmbracă cu haine de iarnă, deși afară este foarte cald. Iar ghidul, o tânără domnișoară cu codiță, ne explică faptul că înăuntru este frig, peștera, fiind puternic ventilată. Aflăm că tunelurile nesfârșite se întind de-a lungul unui parcurs subteran de peste 60 de kilometri, care sunt explorați încă dinainte de Primul Război Mondial și, din care, un kilometru este deschis publicului, pentru o plimbare de o oră.

    Acestea fiind spuse, ușa de la intrare se închide în urma noastră și, de acum înainte, cale de întoarcere nu mai există. Micul nostru grup, strâns unit, pornește spre măruntaiele Pământului, precum, odinioară, Otto Lidenbrock, personajul lui Jules Verne. Dar ceea ce vedem înlătură angoasele și celor mai claustrofobi dintre noi.

    Peștera este una uscată, fără gheață, cu încăperi uriașe, boltite de stalagmite și stalactite ce oferă, prin jocul inteligent de lumini, un spectacol de umbre inedit pe ecranele oferite de pereții netezi. Iar ora necesară turului trece incredibil de repede, de parcă timpul ar curge altfel aici, într-o relativitate pe care nici Einstein nu a prevăzut-o.

    Pentru că ne trezim, atunci când nu ne așteptăm, la lumina zilei, încât, clipind speriați de năvala razelor ce atacă retina, abia am avut timp să răspundem zâmbetului inocent al tinerei domnișoare, care ne-a mulțumit pentru vizită, pentru a se îndrepta către noul grup ce se echipa de iarnă, la intrare...

    Ne-am întors spre bifurcația de drumuri, parcă mai repede decât la venire, cu sufletul plin de imaginile de vis ale unei lumi atât de aproape și, totuși, cât de departe nouă.

    Iar de la bifurcație, am purces înainte, către Peștera de Gheață. Intrarea se vedea de pe drum, dar, deși drumul nu a luat mai mult de un sfert de oră, diferența de nivel dintre clădirea telecabinei și intrarea în peșteră este destul de mare. Urcarea se face pe serpentine asfaltate, la fiecare cot al acestora, lacul Hallstatt oferindu-se privirii, ceea ce mai taie din creșterea accentuată a pulsului.

    Peștera oferă o cu totul altă perspectivă. Destul de abrupt, traseul se face, uneori, prin tuneluri înguste, pe scări sau rampe din lemn. Aceeași tânără domnișoară, cu codiță, ne poartă printre coloane de gheață, cu irizații colorate superb puse în evidență printr-un inteligent joc de lumini. Acum, ce dacă am auzit guri cârcotașe spunând că stalactitele și stalagmitele din gheață sunt relativ noi și artificial întreținute... Până la urmă, gheața de aia este gheață, să se mai și topească! Iar faptul că acele formațiuni – de apă, până la urmă – îți păstrau stabilitatea de zeci sau sute de ani (și datorită ventilației care asigură evaporarea și, implicit, răcirea constantă a gheții) nu face decât să întărească bucuria pe care o simți în fața măreției naturii (și a omului, dacă acesta a știut să o ajute!)

    La ieșirea din peșteră, câteva zeci de metri deasupra intrării, nu poți decât să te simți mai bogat sufletește și să te întrebi dacă nu cumva și oamenii aceia, de demult, în căutarea lor pentru minereul roșu, nu au trecut pe aici, astfel încât pașii tăi profani să fi acoperit sudoarea pașilor lor...

    Pentru că am luat biletul care permite accesul complet în zonă, l-am bifat la urcarea în următoarea telecabină... Când am ajuns pe culme, în zare, deja se strângeau norii. Așa că am lăsat în urmă chiotele celor care se lăsau purtați de sanie pe micul ghețar care refuzase să se topească și am pornit la drum, către Cinci Degete (fără a ști exact despre ce este vorba). Poteca te poartă pe marginea muntelui, dar este foarte bine amenajată și sucombă în fața unei ciudate platforme metalice.

    Dacă te uiți cu atenție, vezi, de fapt, că, deasupra unui hău de peste patru sute de metri (după cum este scris pe un panou), se întind cinci podețe, ca cinci degete. Dacă te țin nervii și pășești pe ele (podeaua este una de zale, prin care se vede abisul), ai senzația unică de zbor deasupra lacului Hallstatt și, de fapt, a întregii regiuni Salzkammergut. De fapt, nici nu ești departe de adevăr, atunci când observi parapantistul care își poartă plutirea peste hăul acela care îți dă fiori...

    Imaginea este halucinantă, pur și simplu rămâi lipit de rețeaua metalică a platformei, de parcă un magnetism de neînțeles și-ar face simțită prezența și numai norii uriași care coboară peste prăpastie, înghițindu-l pe temerarul parapantist te determină, cu regret, să pleci.

    Și, ca într-o întoarcere în timp, ajungi la nivelul peșterilor, apoi, după o scurtă așteptare la telecabină, înapoi, în parcare, unde, deja, stropii de ploaie au curățat mașinile...

    Citește și CONTINUAREA aici

    [fb]
    ---
    Trimis de makuy* in 08.07.13 10:28:36
    Validat / Publicat: 08.07.13 10:51:46
    INFO ADIȚIONALE
    • Nu a fost singura vizită/vacanţă în AUSTRIA.
    NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

    VIZUALIZĂRI: 3629 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
    selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
    SESIZEAZĂ
    conținut, limbaj

    11 ecouri scrise, până acum, la acest articol

    NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (makuy*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
    Poze atașate (se deschid în pg nouă)
    P07 Peștera Mamut - joc de lumini
    EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
    Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
    Puteți VOTA acest articol:
    PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 24500 PMA (din 25 voturi)
    NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

    ECOURI la acest articol

    11 ecouri scrise, până acum

    webmaster
    [08.07.13 10:40:14]
    »

    Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

    webmaster13
    [08.07.13 12:16:21]
    »

    Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.

    Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)

    ariciu
    [08.07.13 12:38:25]
    »

    Superbe fotografii, peisajul este incredibil. Mi-am băut cafeaua răsfoind pozele şi ziua asta oribilă de luni mi-a devenit mai frumoasă. Felicitări!

    Nu am ajuns în zonă, de fapt din Austria nu am văzut decât Viena, din păcate. Poate cânva voi putea spune AmFostAcolo, însă asta nu va include clar cele Cinci Degete. That's I know for sure! : -))))

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
    danamandache
    [08.07.13 14:34:37]
    »

    Foarte frumos, foarte sensibil daca as putea v-as acorda toate premiile -excursii, din lume doar pt a va putea citi impresiile. Dar nu pot asa ca am sa va acord doar un umil vot si foarte multe Felicitari!

    saxonul
    [08.07.13 15:47:47]
    »

    Frumoasa descriere. In 2009 am stat o saptamana la Obertraun de unde am plecat zilnic in ture spre Hallstatt, Pesteri, 5 Fingers, Gosau See si Gosaukamm.

    E o zona foarte frumoasa care merita vizitata.

    Multumesc ca mi-ai dat ocazia sa-mi re-amintesc de acele locuri.

    makuy*AUTOR REVIEW
    [09.07.13 21:33:41]
    »

    @webmaster13: Mulțumesc, incredibilă muzică!

    makuy*AUTOR REVIEW
    [09.07.13 21:38:50]
    »

    @webmaster: Mulțumesc

    Of, @webmaster, e prea lung intervalul de 3 minute între mesaje. Nu se poate face ceva, mai ales pentru cineva care vrea să răspundă la mai multe mesaje?

    Admin
    [09.07.13 21:42:35]
    »

    @makuy:

    f, @webmaster, e prea lung intervalul de 3 minute între mesaje. Nu se poate face ceva, mai ales pentru cineva care vrea să răspundă la mai multe mesaje?

    din păcate răspunsul e negativ.

    Restricţia a fost introdusă pentru a evita flood-ul (nu ai idee cât de mult primeam, intenţionat sau neintenţionat)

    Poţi însă răspunde mai multora, simultan, în acelaşi ecou - folosind o exprimare de forma

    @X: ...

    @Y: ...

    În plus, pentru completări (dacă se omite ceva, de exemplu) - se poate folosi EDIT (e disponibil timp de 15-20 de minute de la trimiterea oricărui text)

    makuy*AUTOR REVIEW
    [09.07.13 21:45:47]
    »

    @ariciu: Și pentru mine a fost ”oribila zi de luni”, dar a trecut...

    Merită să vizitezi acea zonă. Și încă mai am povești în tolbă...

    Dar, zău, cele ”Cinci degete” sau ”5 Fingers”, cum este scris, merită, chiar dacă va trebui să iei niște pastile anti-amețeală Sau, măcar, drumul până acolo...

    ”Nothing is for sure”

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
    makuy*AUTOR REVIEW
    [09.07.13 21:53:46]
    »

    @Admin: În timp ce scriam ecoul anterior, mi-a trecut prin minte răspunsul acesta, ca una dintre multiplele variante posibile.

    Am înțeles, îți voi urma sfatul.

    makuy*AUTOR REVIEW
    [09.07.13 22:10:09]
    »

    @danamandache: Mulțumesc

    Și eu aș vrea să călătoresc în jurul lumii și să scriu, dar... Mă bucur pentru excursiile pe care le pot face și pentru bucuria celor care se bucură de poveștile mele

    @saxonul: Da, am descoperit o lume de care nu știam.

    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    ariciu, danamandache, makuy*, saxonul
    Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă zona Hallstatt-Obertraun:


      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

     
    [C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.057799100875854 sec
    ecranul dvs: 1 x 1