Excursie de o zi: Grossglockner si Cascada Krimml

TIPĂREȘTE

Inca de cand am vazut pozele colegilor de pe AFA care au ajuns la Grossglockner si mi-am dat seama ca pana acolo nu e chiar mult (cam 150 km) din Obertraun, unde urma sa avem noi stabilita „resedinta”, am zis ca gata, e musai sa ajungem si noi pe aici.

Zis si facut. In a doua zi a mini-sejurului nostru, adica prima zi intreaga pe care o aveam la dispozitie, imediat dupa micul dejun luat la Jutel Hostel am urcat in masina si am pus la GPS destinatia “Fusch an der Grossglocknerstrasse”. Imi zicea 116 km pana la destinatie... sa-i dam bataie. Drumul a fost destul OK, totusi nu ca pe autostrada deoarece sunt multe localitati de strabatut si in plus foarte multe portiuni de urcat/coborat sau foarte virajate. Doar aprox 9 km se fac pe autostrada, practic drumul nostru s-a intretaiat doar cu autostrada A10 care urca spre Salzburg dupa care noi ne-am continuat traseul spre vest, spre Zell am See. In plus, la trecerea pe langa Zell am See (nu se intra practic in oras, dar se prinde o margine a acestuia) traficul a devenit foarte greu, sunt multe sensuri giratorii la care am stat destul de mult si a inceput si sa picure de ploaie. Din Zell am See pana in Fusch mai este destul de putin, cateva minute. La vreo 5 km dupa Fusch se ajunge la punctul de taxare: 28 EUR/masina taxa pentru o zi si de 4 euro ne-am mai luat si o cartzulie in engleza despre Grossglockner. Desigur, austriacul care incaseaza, mai intai cand vede ca nu esti vorbitor de lb germana te intreaba „English? Spanish? Italian? ” sa stie in ce limba sa-ti ofere informatii. Eu zic english gandindu-ma ca are ceva brosuri, si m-am trezit ca imi pune in bratze cartulia si zice „4 euro, ok? ” „OK, ce sa mai... ” Paranteza: am uitat sa mentionez inca de la inceput ca previziunile referitoare la vreme erau foarte sumbre pentru aceasta perioada, ceea ce de fapt s-a si adeverit. Un om normal ar zice ca am fost nebuni sa ne pornim pe asa vreme pt ca urci cam degeaba, dar nu aveam ce face dat fiind ca programul era destul de strict: timp putin si locuri multe de vazut asa ca nu prea am putut sa ne abatem de la traseele prestabilite. Toata noaptea a plouat si in Obertraun, dimineata a fost foarte innorat, mai tarziu a plouat din nou drept pt care la punctual de taxare am primit si o brosura suplimentara pe care era numarul nostru de inmatriculare si scria in engleza ceva de genul: Stim ca pentru a vizita Grossglockner este ideal ca vremea sa fie insorita si avand in vedere ca Dvs nu ati avut aceasta sansa va oferim posibilitatea ca data viitoare cand o sa ne vizitati (sa fie in cursul anului curent) sa beneficiati de un super-discount, si in loc de taxa normala de 28 EUR sa platiti doar 6 EUR. Reducerea se aplica pentru aceeasi masina, se verifica numere de inmatriculare. Asadar daca o sa mai ajungem anul asta (cam greu, dar speranta moare ultima) practic o sa putem intra inca o data aproape pe gratis.

Aveam impresia ca imediat dupa Fusch mai urcam cateva minute si ajungem sus. Da' de unde. Mai este de urcat cam 35 km si asta nu in orice conditii, ci pe un drum destul de inclinat pe alocuri, cu serpentine foarte stranse, iar daca ai norocul sa dai peste un autocar care abia se taraste... om te-a facut pentru ca nu prea e loc de depasiri. Daca mai e si ceatza - noi am prins cateva bucatzi – cu atat mai mirific. Partea buna este ca pe masura ce urci peisajul devine din ce in ce mai apetisant si nu te plictisesti deloc: pasuni alpine, cascade, afise cu „Atentie marmote! ” (cat spera nevasta-mea sa vedem una pe viu dar nu am avut norocul), stavilare pentru zapada si pentru pietre, pensiuni si hoteluri, iar pe dreapta carosabilului atat la urcare cat si la coborare refugii foarte dese unde poti sa opresti pentru a trage o gura de aer si a face poze. Foarte multi motociclisti si foarte multi biciclisti, acestia din urma incapatinandu-se sa pedaleze la temperaturi de sub 10 grd in echipament foarte subtire pe acel drum foarte inclinat de iti lasa impresia ca urmeaza sa-si dea suflarea in urmatorii 50 de metri. Erau pe alocuri chiar si petice de zapada inca netopita. Desigur, pe masura ce urci temperatura scade. Daca in Fusch erau aprox 18 grade (am nimerit exact intr-o perioada de racire brusca, in urma cu doar 3-4 zile au fost 30-31 grd si pe la ei), deci daca jos in sat erau 18 grd imediat temperatura a scazut sub 10 grade, culminand cu 4 grade, cat erau la cota 2504. Aici este punctul cel mai inalt al acestui traseu rutier alpin. De aici se mai merge aprox 10 km in care se coboara usor pana cand se ajunge la punctul terminus pt turisti (cel putin cu masina) : baza ghetarului, care se afla la altitudinea de aprox 2360 m pana la marginea caruia am ajuns cu masina. Aici este o imensa platforma cu o parcare pe mai multe niveluri (am gasit loc fara probleme), un restaurant, un magazin de suveniruri si mult loc pentru turisti de unde pot sa faca poze la ghetar (daca au noroc de vreme buna, daca nu... atat cat permite vizibilitatea). Noi nu am prins vreme buna insa nici nu pot sa ma plang foarte tare pentru ca la ce ceata am avut pe drumul de urcare (vizibilitate cativa metri) putem sa ne declaram chiar norocosi ca sus la ghetar era vizibilitate de cateva sute de metri si am putut sa facem ceva poze. Aici temperatura era de aprox 7-8 grd (sa nu uitam ca eram la sfarsit de iulie) si... fulguia. Noroc ca stiam c-o sa ajungem pe acolo asa ca am plecat de la hotel cu pantaloni lungi, bluze si geci, care oricum s-au dovedit insuciente. Altfel nici nu aveam vreo sansa sa coboram din masina.

Tot de la aceasta platforma mai pleaca si un tunel prin care se poate merge pe jos, tunel care pe alocuri iese din munte si poteca continua la suprafatza, dupa care iar se mai merge prin munte si tot asa pretz de aprox 1-1, 5 ore dupa care se ajunge la o cascada. Nu am avut tupeu sa ne pornim avand in vedere socul temperaturii peste care am dat si ca pt aceeasi zi mai aveam programata si vizita la cascada Krimml. Asadar dupa pozele de rigoare am urcat in masina si am dat GPS-ului urmatoarea destinatie: Krimml. Distanta: exact 100km. Am plecat inapoi spre Fusch si cred ca la coborare a fost mai nasol decat la urcare. In primul rand in cauza cetzii care se lasase pana jos si nici vorba de mai facut pauze pentru admirat peisaje si poze si in al doilea rand mai ales din cauza unui grup de 7-8 motociclisti care se incapatanau sa mearga pe mijlocul benzii si ploaie fiind trebuiau sa mearga foarte incet. Bine, nici cu masina nu erau conditii de mers pra tare, dar oricum, ei au coborat foarte-foarte incet si au facut in spatele lor ditamai convoiul de masini. Si-au dat si ei seama de asta abia cand eraj aproape sositi jos, cam la 1-2 km inainte de punctul de taxare si abia atunci au tras pe dreapta intr-un refugiu lasand masinile sa treaca pe langa ei si sa-si continue drumul la viteza normala.

Din nou in zona Zell am See era nebunie. Dupa ce am scapat de acolo am mers mai binisor (cu toate ca ploua deja constant si nu incet) si pe la 3 am ajuns la cascada Krimml. Inainte de intrarea in Krimml sunt deja indicatoare cu Wasserfalle si nu ai cum s-o ratezi. Incepand cu distanta de 1100 m de cascada incep deja parcarile. Sunt 4 la numar (cel putin oficiale si amenajate pt turisti), nr 4 fiind cea mai apropiata de cascada, deci daca mergeti pana aici cu masina mai este de mers dupa aia pe jos foarte putin (10 min). Desigur, creste si posibilitatea de a nu gasi loc liber, dar la ce ploaie era m-am gandit ca nu sunt prea multi turisti asa ca am mers pana la parcarea nr 4, si bine am facut pt ca am gasit loc de parcare foarte rapid. Chiar la intrarea pe aleea ce duce spre cascada se plateste si o taxa modica as putea spune: 2 EUR/pers. Nu o sa scriu prea multe despre acest obiectiv pentru ca nu prea am putut sa pierdem mult timp pe acolo din cauza vremii. Ploua intruna, ceea ce a diminuat mult spectaculozitatea de care am tot citi pe aici si pe alte site-uri. Caderea de apa este intr-adevar impresionanta dar in afara de aceasta nu am mai avut cum sa urcam mai sus, si sa vedem mai multe. Din cate am vazut/citit se pot face diferite trasee de mers pe jos chiar pana sus la varful cascadei. Totusi, m-am cocotat putin si am urcat pe pietrele alea chiar pana in marginea acelei gropi in care cade apa dar la ce vant era stropii de apa zburau in toate directiile, asa ca m-a udat leoarca. Eram eu oricum ud de la ploaie dar acolo mi-a udat pana si camera foto astfel c-a trebuit s-o bag sub geaca s-o adapostesc si sa cobor repede jos, la aprox 50 m, unde majoritatea turistilor se opreau si faceau poze. Ne-am intors in zona parcarii unde am intrat la un restaurant, primul care ne-a iesit in cale, si am mancat cate un snitel – specialitate austriaca – cu ceva garnitura de cartofi prajiti (9, 70 EUR) si am baut cate un ceai. Vreo 25 EUR in total (maruntisul l-am lasat bacsis) si era deja ora 16: 00 asa ca am tulit-o spre Obertraun pt ca erau de mers cam 165 km din care doar vreo 10 de autostrada. Mai si ploua cu galeata, mai erau si blocajele de langa Zell am See, asa ca am facut vreo doua ore jumate pana inapoi la hotel.

Totusi, o zi in care am bifat doua obiective majore, cu toate ca pt sotie a fost cam obositor faptul ca am fost in majoritatea timpului pe fuga, insa totul e bine cand se termina cu bine. Ceea ce va dorim si Dvs.

---

VIZUALIZĂRI: 6071 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI