Salt amețitor spre civilizație în Botswana

TIPĂREȘTE

Salt amețitor spre civilizație în Botswana

Nu odată, străbătând lumea, vezi orașe peste orașe, dealuri peste munți, munți peste dealuri, văi peste râuri și oameni peste oameni. Uneori, totul pare amețitor. Cel puțin, atunci când ajungi la Cetatea din Machu Picchu, un loc unde oamenii stăteau de vorbă cu zeii, într-o societate perfectă, în care fiecare avea drepturi egale la bunul comun, o privire în jos te aruncă iremediabil într-un hău deschis spre un trecut pe care ai vrea să-l uiți.

Respectând proporțiile, un sentiment asemănător te încearcă în momentul în care parcurgi zona modernă din Gabarone, cu gândul că în căteva minute se poate schimba perspectiva de viață a unei națiuni ce încearcă să construiască poduri peste abisurile istoriei. O întreb pe Jennifer cum se simte atunci când, pornită dintr-un trib îndepărtat, cheia societății urbane de astăzi, trece printr-un păianjen de autostrăzi spre partea monumentală a capitalei, cu reprezentații ale celor mai mari companii auto, cu zgârie norii din cartierele de afaceri, cu universități și licee de stat sau particulare moderne, cu mall-uri pline de tentații, cu mici părculețe de odihnă și cu aer condiționat? Eu îi spun că pe aici, trebuie să fi trecut extratereștrii, singurii capabili să creeze un asemenea contrast uimitor.

Picăturile de soare ce luminează ochii ghidei mele locale, un zâmbet parcă de recunoștință și o propoziție scurtă, îmi aduc toate răspunsurile așteptate:

-Aici, my friend, vorbim despre diamantele Botswanei!

La un pas de zona universităților, Jennifer îmi spune că certificatul de zece clase este prima condiție a emancipării unui tânăr cu ambiții, certificat devenit obligatoriu în urmă cu cinci ani. Tocmai trecem pe lângă câteva școli postliceale tehnice pentru asitente medicale, apoi pe lângă Universitatea de Medicină, cu o largă recunoaștere în Africa. Clădirea Politehnicii și cea de Tehnolgie Creativă iți ridică sprâncenele nu atât prin linia arhitecturală cât și prin titulatură.

La mici distanțe, într-un larg complex universitar, zărești Facultățile de Economie și Agricultură, apoi cea de Drept și cea de Arhitectură Urbanistă urmată de Facultatea de Cibernetică. Clădirea Ministerului Educației stă undeva alături ca o imensă umbrelă protectoare a formării tinerilor de-abia ieșiți de sub voalul întunecat al vieții tribale.

Vine apoi cartierul de afaceri, Palatul de Justiție și câte o Moschee parcă deschisă spre cer, locul unde oamenii vor avea parte de cea mai dreaptă judecată. Iată și Parlamentul, o clădire masivă, fără nuanțe triumfaliste dar cu un mesaj clar de forță și patriotism. Ultimii trei președinți ai țării, in frunte cu Mocgweetsi Masisi, căruia trebuia să-i cer certificatul de trecere al unui ou de struț peste graniță, privesc spre mulțimile de mașini europene și americane ce străbat șoselele largi din preajmă. Jennifer îmi spune că, spre deosebire de alți lideri africani, actualui președinte ar fi dirijat, în mod decisiv, fondurile provenite din exploatarea minelor de diamant, spre popor. Nu mai sunt atât de supărat pe domnul Massisi.

Oamenii care își fac veacul prin aceste cartiere, ca și studențimea de altfel, își mai păstrează doar mersul mai legănat din deșert. Cât privește vestimentația și expresia feței, aceștia par totalmente rupți de lumea pe care am descoperit-o la sosirea mea în Gabarone. Începând cu încălțămintea și sfârșind cu ultimele artificii din coafură, totul pare atins de influența marilor case de modă europene și africane.

Makolodi Nature Resarch iți poate diminua ceva din șocul cultural trăit în Botswana. Dar peisajul, ca și animalele, nu se ridică la cele văzute în vecinătatea Johannesburgului. Toate vietățile savanei par o turmă adormită ce vine să-și ia masa la ore regulate prin țarcurile pline de boabe de cereale și butoaie cu apă.

Revin din nou pe drumul abrupt al civilizației africane, cu un pas prin nisipul din pustiu, cu altul aproape de nori. Da, arzi, aici în Gabarone, câteva epoci, nu neaparat etape istorice, atunci când pornești dintr-un centru lugubru spre asemenea culmi ale inteligenței umane. Iar sociologii și filozofii Africii vor vorbi, cu siguranță, de un soi de alienare a omului transbordat cu un covor telepatic din cortul lui pașnic, chiar din mijlocul sălbăticiunii, într-un vârf de zgârie nori cu ferestre metalice și scări rulante. Ca apoi, să le explice că succesul unei societăți democratice înseamnă plătirea corectă a taxelor către stat...

Și eu care eram convins că Africa este un loc în care trebuie să-ți îngropi amintirile!

---

VIZUALIZĂRI: 646 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI