Castelul Hohensalzburg, cuibul de vulturi al Salzburgului

TIPĂREȘTE

Cetatea sau Castelul Hohensalzburg, este o structură de piatră ridicată pe un stei de stâncă abruptă cu vedere spre Salzburg, ce a înlocuit în Evul Mediu un fort de lemn ce avea funcţii militare de apărare a văii.

Din locul unde este amplasată, se poate vedea perfect râul Salzach și toate împrejurimile orașului.

Este cea mai importantă fortăreață din centrul Europei, un castel ce degaja forță, și cel mai important obiectiv turistic din Salzburg.

Fericit cocoţată deasupra oraşului, dominând valea râului, Castelul inspiră forţă şi respect fiind un obiectiv must see.

Arhiepiscopul Gebhard von Helfenstein este omul creditat cu construcția inițială a cetății, începând cu anul 1077.

Prima clădire de piatră datează din secolul XII aceasta fiind doar începutul. Ulterior spațiul cetății de piatră a fost extins cu turnuri, bastioane și secții exterioare, au fost ridicate zidurile impunătoare ce înconjoară întregul castel.

Reconstrucția și extinderea lucrărilor au fost inițiate la începutul secolului XVI și a continuat până în secolul XVII.

Prinţul Arhiepiscop Burkhard III von Weisspriach a ridicat cele patru turnuri principale de-a lungul zidului exterior:

•Glockenturm sau turnul-clopotniță în peretele de nord,

•Trompeterturm, turnul trompetistului, în nord-est,

•Krautturm, în Nord, și

•Schmiedturm sau Arrestantenturm, în partea de sud.

În timpul domniei Arhiepiscopului Bernhard von Rohr a fost ridicat bastionul Rohr.

Pe vremea Arhiepiscopului Leonhard von Keutschach scopul fortăreţei sau castelului s-a schimbat dintr-unul militar şi strategic într-unul pur politic. În aceasta perioadă minele Prințului Arhiepiscop aduceau venituri imense, cam 10 procente din producția globală de aur, mult argint și bineînțeles, aurul alb al Salzburgului, sarea din Hallein.

Atunci castelul a devenit pe lângă fortăreață și reședință princiară fiind investite sume mari de bani în decorațiuni, modernizări și extinderi.

Blazonul acestui prinţ se găsește peste tot unde au fost aduse modificări din ordinul său, 58 de astfel de blazoane peste tot în fortăreaţă.

Singura dată când castelul Hohensalzburg a fost sub asediu a fost în 1525, când minerii, țăranii și fermierii revoltați, au format o coaliție cu unii patricieni din Salzburg și l-au forțat pe Printul Arhiepiscop, Cardinalul Matthäus Lang să fugă în cetate. Trupele au încercat să pătrundă în interior atacând-o cu catapulte și tunuri dar nu au reușit cu toate eforturile lor.

Peste tot am căutat să aflu o legendă legată de castelele vizitate sau personajele acestora (vezi Castelul Bran - vezi impresii sau Castelul Predjama - vezi impresii).

Aici legenda este legată tocmai de puterea şi forţa pe care o inspira castelul şi stăpânul lui şi îl are ca personaj tocmai de aceste prinţ Arhiepiscop, Keutschach ce era cunoscut ca un om care se enerva foarte repede.

Într-o dispută cu un patrician bogat din Salzburg, Georg von Wisbeck, care l-a învinuit pe prinţ ca a luat o proprietate care-i aparţinea, cearta purtată în Castelul Hohensalzburg a degenerat iar prinţul Arhiepiscop care era foarte înalt şi puternic, la apucat pe adversar de gât şi l-a ţinut atârnat pe geamul unuia dintre turnuri. În cele din urma von Wisbeck a recunoscut că a greşit acuzându-l pe Prinţul Arhiepiscop de furt. Nimic nou sub soare, cel puternic câştigă întotdeauna nu e aşa?

După războaiele napoleoniene, atunci când Salzburg a devenit parte a Austriei în 1816, castelul Hohensalzburg a servit ca o închisoare și ca tabără armată.

În timpul primului război mondial, castelul Hohensalzburg a fost folosit pentru a închide ofițeri italieni prizonieri de război.

Pentru a-l vizita procedura nu este grea dar îți ia destul timp.

Undeva în spatele Salzburger Dom, pe străduţă pe care o găseşti aproape intuitiv dar şi urmând indicatoarele, Festungsgasse, ajungi la terminalul funicularului construit pentru asta încă din 1891, cu ajutorul căruia veţi ajunge sus în cetate. Ce este interesant că această instalaţie modernă succede unei serii continui de scule de urcat mărfuri şi oameni inaugurată la 1515, probabil cea mai veche de acest gen.

Asta dacă nu sunteţi prea ambiţios sau chitros şi doriţi să ajungeţi acolo pe scările ce vă vor scoate sufletul vreo 20 de minute.

Preţul unei urcări cu funicularul este de 10,50 euro pentru adulţi, 6 euro pentru copii cu vârsta 6 – 14 ani. Există opţiunea unui bilet de familie ce costă 25,50 euro. Toate biletele sunt cu cod de bare ce activează turchineţii ce blochează accesul la maşinărie.

Funicularul are programul de funcţionare diferenţiat de sezon:

ianuarie - aprilie: 9.30 – 17,00

mai - septembrie: 9,00 – 19,00

octombrie - decembrie: 9,30 – 17,00

24 decembrie: 9,30 – 14,00

de Paşte: 9,30 – 18,00

Ajuns sus după o urcare fără emoții cobori din funicular și te treziți chiar la baza Hasengraben Bastei. Bastionul, cu cele două turnuri ale sale, a fost construit în 1634 de către Paris Lodron în locul fostului şanţ de apărare.

Urcăm scările şi intrăm în curtea interioară prin mica cale de acces creată în turnul din stânga bastionului.

Continuăm tot în partea stângă pe sub arcadele ce leagă clădirile din interiorul cetăţii cu zidul de apărare marcate peste tot de însemnele heraldice ale celor implicaţi în construcţia locului şi admirăm ingeniozitatea cu care a fost construită Keutschach Zisterne, una din fântânile interioare ale castelului.

Admirăm valea prin crenelurile zidului luând linia de ochire a tunurilor strategic amplasate acolo după care facem prima oprire la Welt der Marionetten (Lumea marionetelor). Deschisă în fostele pivniţe ale prinţului are ca piese centrale, bineînţeles, pe Papageno și Papagena personajele principale din Flautul fermecat de Mozart. Întâlnești însă aici tot soiul de păpuși de pe mai multe continente iar entuziasmul copiilor te molipsește inevitabil.

Trecem la lucruri mai serioase și folosim următoarea intrare pentru a accesa Muzeul Fortăreței și Magazinul de suvenire deschise în sistem integrat în fostele apartamente ale prinților cu legături prin Holul de Aur amenajat cu 4 stâlpi din marmură roşie de Adnet. Muzeul Fortăreţei expune documente cu privire la istoria sa: arme, blazoane, instrumente de tortură şi obiecte legate de comerţul breslelor.

Ieșim prin ultima arcadă a Bursa de Hohe așa cum sunt denumite apartamentele prințului în curtea interioară unde amenajările destinate locuitorilor și rezidenților din trecut încep cu Pflaz Chapel, Capela Fortăreţei.

Capela Arhiepiscopului Leonhard von Keutschach a primit numele unui conducător ce a domnit în trecut aici (1495-1519). Anterior acesta a folosit o capelă similară construită prin anii 1100 iar urmașii săi au reconstruit-o și botezat-o după el.

Tavanul boltit în formă de stea sprijinite pe coloane din piatră de culoare roșie nu mai adăpostește nici o slujbă. Acum spațiul este valorificat de arheologi care au început să scoată la lumină vestigiile vechii capele, de la începuturile creștinătății.

Continuăm cu Georgskirche, Biserica cetății ce are hramul sfântului mucenic Gheorghe și care a fost construită în anii 1501 de către arhiepiscopul de care am discutat mai sus. Pe peretele exterior este o statuie în relief, în marmură roşie a Arhiepiscopului Leonhard făcut de Hans Volkenauer iar în interior, lângă altar, observi Salzburger Stier, o orgă din 1502, la care se cântă și acum, zilnic.

Trecem pe lângă principala rezervă de apă a orașului Zisterne al cărei izvor subteran asigura rezervele acestuia.

Continuă să inventariem clădirile din piață: Beichtvater (casa parohială), Schulhaus (școala), Wallmeister stöckl (casa șefului gărzii), Kuchturm (turnul bucătăriei) și apoi prin arcada ce face ieșirea din zid trecem pe sub Geierturmi, Turnul Vulturilor și ieșim pe o terasă exterioară zidurilor.

Aici pe aleea lăsată lângă zid de terasele care își răsfață clienții cu produse tradiționale dar și cu o priveliște nemaipomenită urcăm scările pe lângă Hasenturm, Turnul leprei, lăsăm în stânga Hasengraben Zeughaus, Arsenalul Șanțului de Iepure (vechea denumire a șanțului de apărare) și ajungem la capătul drumului nostru Reckturm, Turnul torturii. Acesta a fost construit în 1500, transformat în temniță pe la 1600 iar camera de tortură a fost instalată prin sec. XIX.

Povestit așa turul pare simplu și ușor. Ei bine sunt sigur că o să vă ia destul timp pentru că nu poți trece nepăsător pe lângă dovezile intacte ale puterii și bogăției unui popor mândru și bine ancorat în spațiul său.

Măreția clădirii și frumusețea peisajului văzut de sus vă va da de lucru și va ocupa destul loc în cardul de memorie al camerei foto.

---

VIZUALIZĂRI: 5655 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI