Hofburg si Hofkirche, simboluri din trecut in prezent - Innsbruck

TIPĂREȘTE

Pentru vizita mamei la mine imi propusesem sa ii arat cate ceva din Innsbruck, cat mai mult si mai grupat, sa fie in centru, usor de atins de la gara, dar trebuie sa tin cont si de varsta mamei, asa ca urma sa ajungem cu transportul in comun in zona obiectivelor (altfel sa stiti ca de la gara se ajunge pe jos usor) si sa “sarim” dintr-o masina in alta.

Numai ca nu intotdeauna socoteala din targ se potriveste cu cea de acasa, stiam cum sa ajungem pe jos, adica nu stiam eu ci maps. me, dar cu transportul in comun nu stiam, si cum primul obiectiv pe lista noastra era Palatul Hofburg am intrebat un angajat de la gara ce as putea lua. Acesta a fost dragut si mi-a spus ca transportul in comun nu ajunge acolo insa ajunge linia TS si chiar a fost foarte amabil si ne-a dus cat mai aproape de locul de unde trebuia sa luam masina. Cum stiam ca la IKEA ajung cu linia R nu m-am mirat prea tare de numele TS al liniei. Aflasem insa ca de abia la ora 10.00 vine, nu era problema aveam timp la dispozitie sa ma lamuresc, si chiar a fost foarte ok, deoarece m-am lamurit ca nu vorbim despre transportul in comun ci despre linia turistica, adica Hop-off, hop-on local, doar ca se numeste TS sightseer.

Acum putin retrospectiv, avand in vedere ca intre timp am mai facut un astfel de circuit, autobuzul turistic din Innsbruck pot spune ca mi-a depasit asteptarile. Si uite asa citind programul, unde ar trebui sa cobor pentru palat a venit si masina. Nu arata precum autobuzele turistice cu care suntem obisnuiti, dar o sa vedeti masina in poze. Am urcat, soferul a fost foarte dragut, am luat biletele, ne-a oferit si pliantul companiei si ne-a spus ca mai sunt si alte materiale informative la dispozitie dar calatoria noastra a fost scurta, am coborat la cea de-a doua statie, Congress / Hofburg si asta deoarece voiam sa vedem Palatul. Daca mergeti insa pe jos, din nou de la gara ????, nu faceti mai mult de 15 minute fara a alerga insa.

Pentru ca nu aveam Innsbruck card a trebuit sa cumparam bilete dar pentru ca aveam bilete la TS biletele le-am luat cu cativa euro mai putin. La pret intreg biletul este 9 euro, biletul redus 6.5 euro, tinerii pana in 19 ani au acces gratuit iar abonamentul pentru un an este 22 euro. Inca o informatie utila familiilor, duminica este Family day, copiii adolescentii au acces liber insotiti de maxim 2 adulti.

Primul lucru pe care l-am intrebat insa inainte de a achizitiona biletele a fost daca exista lift pentru mama si ni s-a spus ca este un lift pe care il pot utiliza persoanele cu diferite probleme, iar pornirea liftului se face scanand biletul. De asemenea exista dulapuri unde va puteti lasa bagajul (dar sa aveti moneda de 2 euro la voi, la final o recuperati). Deci am luat liftul, am coborat la etajul 2 (cred), mi-am scos frumos tableta si m-am pregatit de poze. Dezamagire totala, mi s-a atras atentia ca fotografiatul este interzis. Si nu aveam ce sa fac, exista numeroase camera dar si supraveghetori aproape in fiecare camera. O bila neagra pentru asta, dar in fine. Pagina oficiala este aceasta hofburg-innsbruck.at/623/ ... php?language=en si puteti afla o multime de informatii interesante.

Insa inainte de a porni in turul Palatului Imperial ceva informatii:

Istoria lor incepe la 1350 cu ceva mai multe date ale construrii acesui palat pe la 1396, apoi o dezvoltare a lui in timpul domniei lui Maximilian I (1495 -1519) cand palatul a fost exins, urmand perioada 1536 -1570 cand se trece la stilul Renaissance, 1628 – Leopold V are in intentie a-l demola pentru a construi un nou castel, proiect interupt insa de razboiul de 30 de ani. 1665 – Tirolul revine sub suveranitatea Austriei, astfel icat palatul devine resedinta a Habsburgilor in calatorii. 1754-1756 Imparateasa Maria Tereza il transforma intr-un palat in stil baroc astfel incat prin alte amenajari din perioada 1765-1773, palatul ajunge sa fie astfel printre cele mai importante 3 cladiri istorice din Austria. 1805 Austria pierde Tirolul in favoarea aliatilor lui Napoleon asfel incat Palatul Hofburg devina resedinta suplimentara a Bavariei. I 1815 sunt achizitonate 700 piese de mobilier Biedermayer, si chiar si acum am vazut o multime din aceste piese, aflate la loc de cinste. 1838 este anul in care prin Congresul de la Viena harta Europei este redesenata iar Tirolul revine din nou Austrei (dar mobilierul este in majoritate dus in Bavaria). 1858 – apartamentele imperiale sunt refacute, Palatul Schonbrunn fiind model. 1900 – o parte din mobilierul Biedermayer ramas aici este dus la curtea de la Viena. 1918 – odata cu sfarsitul monarhiei Habsburgilor se incheie si istoria acestui palat ca resedinta imperiala, desi si in perioada 1914-1918 existau anumite zile in care cateva camere puteau fi vizitate.

Aceste informatii prezentate pe scurt au fost preluate de pe saitul official. Daca intrati insa acolo veti afla insa toata aceasta istorie mai pe larg si va asigur ca este interesanta de parcurs.

Despre camera nu as vrea sa va povestesc foarte mult mai ales ca nu am poze, dar exista toate tipurile de camere: dormitoare imperiale, camere de stadiu, de consiliu, capela, dressing, galeria de mobilier in care piese vechi de moblier sunt pastrate in vitrine speciale, sala de mese, totul arata de parca te astepti sa apara vreun cap incoronat.

Am lasat insa special la final de palat, Sala Mare, care este cu adevarat impresionanta, si pentru ca nu am poze (am luat o poza de pe net dar am pus-o la articolul despre TS), am sa va invit sa vedeti acest filmulet si astfel veti vedea mai multe camere youtube

Despre aceasta incapere impresonanta vreau sa va spun doar ca ea este prin intermediul picturilor o reprezentare a familei imperiale asa cum si-a dorit-o Imparateasa Maria Tereza sa fie ea reprezentata, cu cei 16 copii, dar si cu nepotii si stranepotii cu sange albastru, iar chipurile pictate pe tavan reprezentand ingerasi sunt copiii care s-au inaltat la ceruri. Aici in aceasta sala veti vedea insa o multime de oglinzi care va vor ajuta sa vedeti tavanul fara sa va rupeti gatul privind in sus, dar mie mi-a placut insa mai mult sa ma uit direct decat prin aceste oglinzi. Aici veti gasi panoruri care va vor oferi informatii foarte interesante.

Si daca va permiteti sa stiti ca in Sala Mare, dar si in alte Sali se organizeaza baluri, dineuri, concrete, aniversari corporatiste.

Asadar o scurta plimbare prin Palatul Hofburg, facuta in aprilie cu mama, iar acum ajungem in august cand vom vizita Hofkirche (biserica imperiala), unde spre norocul meu am abut voie sa fac poze.

Biserica Imperiala sau Hofkirche, numita de asemenea si biserica oamenilor negri datorita celor 28 de statui care se afla aici, desi sunt si 8 femei, nu numai barbati. Kohkirche se afla langa Palatul Hofburg, poate fi vizitata de luni pana sambata intre 9.00-17.00 iar duminica si de sarbatori de la 12.30-17.00.

Noi am vizitat-o la intoarcerea de la Gradina Zoologica pana sa ajungem la hotel desi baietii erau deja obositi, dar tot era in drumul nostru. Hofkirche a fost construita in perioada 1553-1563 in timpul domniei lui Ferdinand I (nepotul lui Maximilian) si ar fi trebuit sa fie mormantul lui Maximilian I decedat in 1519 dar care in final a fost ingropat la Viena.

Aceasta biserica indiferent de orice elemente constructive sau stil architectonic ar avea, este cunoscuta pentru cele 28 de statui, care par a fi fost construite pentru a-l veghea pe Maximilian I in mormantul lui (asezat central in biserica).

Maximilian I a avut o viata tumultuoasa (a fost interesant de citit viata acestuia, insa nu am sa insist asupra acestui lucru) am sa pomenesc doar ca in 1501 a cazut de pe cal lovindu-se serios la picior ceea ce ii va cauza dureri pentru tot restul vietii (daca nu avea la indemana produsele moderne din ziua de azi cand te ungi cu ceva si durerea zboara instantaneu ????) si se mai spune ca in ultimii cinci ani de viata era atat de deprimat incat isi cara cosciugul dupa el.

In timpul vietii a dorit ca somnul de veci sa ii fie vegheat de cei ce au insemnat ceva pentru el, membri ai familiei sau nu, astfel incat a inceput sa-si organizeze inmormantarea. Se pare ca dorinta a fost de a avea 40 de statui, insa se pare ca doar acestea 28 au fost construite. A dat niste ordine si in ceea ce priveste cum ii va fi tratat corpul dupa moarte, dar lasam asta de o parte. Ca a ales ca in final sa fie inmormantat la Viena, asta este altceva, dar nici macar statuile nu au putut fi aduse acolo deoarece erau mult prea grele (sunt din bronz), asa incat nepotul acestuia a fost construit un mormant cenotaf (cenotaful si coloanele sunt din marmura austrianca) pentru Maximilian in Hofkirche si l-a inconjurat de statuile pe care si le dorise atat de mult si care aveau o anume reprezentare pentru el asa cum am gasit informatia pe net (unde puteti chiar sa aflati pe cine reprezenta fiecare statuie) mai jos:

reprezentau persoane din viata lui Maximilian (nu stiu daca chiar toti) si puteti afla de pe net chiar si numele persoanelor reprezentate aici. Nu cred ca asta ne intereseaza de fapt, eu am admirat fiecare statuie pentru detaliile prezentate si o sa vedeti asta in cateva poze, acm sa nu credeti ca am luat la fotografiat in detaliu fiecare statuie, ar fi fost prea mult.

Acum mai fac o mica lamurire, incercand sa citesc pe net despre aceasta biserica ma tot loveam de acest cuvant “cenotaf” care desi imi dadea o idee nu imi exlica chiar tot, asfel incat am intrebat DEX-ul ce inseamna si am aflat:

Cenotaful este si el de studiat, este istoria prezentata in imagini, sculpturile in marmura reprezinta scene de lupta sau din viata de zi cu zi.

Biserica a fost construita in mai multe etape, prima parte, biserica in care se afla statuile in perioada 1553-1563, constructie inceputa de nepotul celui ce construise Acoperisul de Aur. Altarul mare a fost construit in perioada 1755-1758 si “obiceiul “merge mai departe, altarul este strajuit de 2 statui din plumb care ii reprezinta pe Sf. Francisc de Assissi si Sf Tereza de Avila (statui executate in 1768), dar si de ingerasi din marmura alba.

In perioada 1577-1578 este construita (la etaj) Capela de Argint ca o capela mortuara (de ce la etaj, nu ma intrebati).

Sub unul dintre tablourile de pe pereti am intalnit o placa de marmura pe care scria cum aci, la data de 3 noiembrie 1655 dupa abdicare, fosta regina a Suediei, Regina Cristina a trecut la catolicism.

Ca o recunoastere publica a meritelor sale, Andreas Hofer este si el inmormantat aici (si alaturi de el inca doi camarazi, dar si cel ce a adus in 1823 osemintele lui Hofer inapoi in Tirol din Manua unde fusese executat in 1810.

Va spuneam ceva mai devreme ca aici se gaseste si Capela de Argint, care este o capela mortuara construita la comanda Arhiducelui Ferdinand al II-lea pentru el si sotia lui, iar numele ii vine de altarul de argint in mijlocul caruia se afla fecioara inconjurata de diferite simboluri toate din argint.

Ar mai fi de mentionat ca aici se afla doua orgi, una dintre ele cu o vechime de circa 500 de ani, ceea ce o face printre cele mai vechi si bine conservate orgi din Austria.

Nu stiu in final ce sa spun despre aceasta biserica, este diferita fata de ceea ce cunoastem noi despre biserici in general, dar totul mi se pare cam prea apasator, totul pare intunecat si cu toate astea statuile sunt minunate, atat de migalos lucrate si cand te gandesti la vechimea lor nu iti vine sa crezi. Nu pot sa inchei articolul fara sa va spun ca totusi atat palatul cat si biserica merita sa le treceti pragul, si daca pentru palat s-am indicat ceva mai devreme un filmulet pe Youtube, fac la fel si cu aceasta biserica, astfel incat va invit sa vedeti pozele si sa urmariti filmuletul youtube

LE – Prietena, scuze, luni seara imi spuneai ca te bucuri ca am mai scurtat putin articolele si acum vin cu asta, dar ia-o ca 2 in 1 ???? si bucura-te de el.

---

VIZUALIZĂRI: 1069 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI