Am lăsat în urmă Museo d' Arti Antica de la parterul Castelului și am urcat scările la etaj, acolo unde sunt expuse rafinatele colecții ale familiei Sforza. De fapt, mai puțin zis colecții, pentru că ele făceau parte din viața lor zilnică. În vremurile actuale, asemenea lucruri dacă au trecut peste suta de ani, sunt considerate obiecte de colecție și valoarea lor este tot mai mare. Când o slujnică neatentă sau micuții prinți în hârjoana lor, mai spărgeau un vas de [...] — citește

A călători, pentru mine este o mare bucurie sufletească și o satisfacție personală. Oboseala, problemele neprevăzute, nepotrivirile de program, diversele inconveniente, toate pot apărea oricând și de oriunde. Dar cu răbdare, tact și înțelegere, se rezolvă. Important e, ceea ce rămâne în „cardul” personal, în folderele cu fotografii și chiar aici, ca impresii personale pe AFA. Castelul Sforzesco este un reper al orașului Milano ce nu putea fi trecut cu vederea. Am [...] — citește

La călătoria din toamna lui 2017 la Milano, în ziua destinată vizitării Castelului, am făcut un prim popas la ansamblul, aș zice artistic, al Cimitero Monumentale (vezi impresii), unde ne-am consumat o bună parte din timp. N-aș fi crezut că poate fi așa captivant! Chiar, merită o vizită! Cu linia verde a Metroului am călătorit apoi până în stația Lanza, de unde, printre pomi, semafoare, circulație intensă și lume cât cuprinde, am întrezărit Turnul rotund și masiv al [...] — citește

Pentru călătorul care a epuizat vizita în zona Piezzei del Duomo în cursul dimineții și mai dispune de timp până spre seară, două ar fi (după părerea mea) proximele ținte ale continuării periplului prin Milano: -una, este biserica Santa Maria delle Grazie și al său Cenacolo Vinciano, o clădire modestă alăturată bisericii, fosta sală de mese a mănăstirii omonime, care găzduiește una din cele mai mari capodopere picturale ale umanității: Cina cea de taină a lui [...] — citește