Am ajuns destul de târziu la Durău după un drum de peste 400 km din Bucureşti cu opriri la mănăstirea Sinaia, catedrala franciscană de excepţie de la Sumuleu Ciuc (vezi impresii), Lacul Rosu (vezi impresii) unde ne-am ameţit putin foamea şi Cheile Bicazului (vezi impresii). Înainte de a ne caza, autocarul a oprit la mânăstirea Durău, pictată în interior în manieră encaustică (pe suport de ceară întărită) de N. Tonitza şi o echipă de la Academia de Arte Frumoase de la [...] — citește

Recomand pachetul de Crăciun oferit de Casa Pelerinul celor care vor să petreacă un sejur liniștit, de neuitat într-un loc în care totul e gândit pentru confort și revigorare spirituală. Serviciile sunt impecabile, mâncarea gustoasă și gătită cu suflet, iar decorul din care nu a lipsit zăpada ne-a făcut să regăsim bucuria copilăriei. Am fost foarte plăcut impresionați de surprizele pregătite, mai ales de cina în aer liber, sub cerul liber și printre brazii [...] — citește

Casa Pelerinul este un hotel mare în centrul Durăului. Poate chiar cel mai mare dintre cele funcționale. Însă, din păcate, nu e și cel mai bun. Adică n-are cum să fie, date fiind minusurile pe care le prezintă cu nonșalanță și sper să fie altele mult mai bune, pentru binele și progresul stațiunii. Să o luăm cu începutul. Am ajuns la Durău cu prilejul unei nunți. Nunta organizată cu mult sârg și entuziasm de niște buni creștini s-a ținut în restaurantul hotelului, [...] — citește