MiniGhiduri AmFostAcolo toate destinațiile [pg.80/652]

Lacul Maggiore (Mare, în italiană) face parte din salba de lacuri glaciare ce se insinuează pe văile sudice ale Alpilor, ținând mai ales de Italia, pe ici, pe colo de Elveția (te cam ia amețeala când încerci să urmărești pe hartă granița dintre cele 2 țări!). El este (aproape) cel mai vestic, cel puțin dintre lacurile mari; dacă cercetezi cu atenție, o să mai „descoperi” și mai la vest, un lac mai mic, d’Orta și încă unul de-a dreptul minuscul, Mergozzo. [...]citește review

Câteva cuvinte despre Kasos și cum am ajuns acolo De micuța insulă Kasos știam încă de pe vremea când am fost în Rhodos, cu ocazia trecerii în revistă a insulelor dodecaneze pe un mozaic stradal, bine ilustrate pe acesta. Văzusem chiar și locul ei pe hartă, adică undeva între Creta și Karpathos, negândindu-mă că voi ajunge vreodată s-o văd, așa mi se părea de îndepărtată. După ce am antamat vacanța în Karpathos, la o privire mai atentă pe hartă am observat că [...]citește review

În perioada 3 – 10 decembrie am făcut o excursie în Insula Malta, vizitând-o pentru prima dată. De ce Malta!? Pentru că acum mai bine de trei ani am vizitat Israel și frumosul oraș Acra vezi impresii cunoscut ca reședință a Ordinului Cavalerilor Ospitalieri deveniți Cavaleri de Malta. Trebuia să ajung pe urmele lor și să îi cunosc mai de aproape... Eram nerăbdătoare să văd minunile lumii, templele megalitice, de neratat! Mulțumesc frumos colegilor de pe AFA care mi-au [...]citește review

Sunt multe locuri în lumea asta unde mi-aș dori să ajung. Despre unele știu, despre altele aud/citesc, iar despre altele n-am să știu niciodată. De Cascada Schinda nu auzisem până în august anul trecut. Pentru o zi toridă de august ne propusesem să ne răcorim în Poiana Valea Stânii din Ciucaș, spre care am avut mai multe tentative nereușite în ultimii doi ani. Și pentru că nu ne era clar dacă aveam prea multe de făcut acolo, pentru că fusese pe listă doar în scop [...]citește review

În primul weekend din oct 2021 ne-am gândit să dăm o fugă la București. Într-un fel, mi-a cam ajuns Bucureștiul, orașul studenției mele și al unei bune părți din rezidențiat. La vremea respectivă, abia așteptam să scap de orele petrecute prin tramvaie și metrou, de aglomerație și îmbulzeală, așa că mulți ani după ce am plecat am evitat să mă întorc, iar când am făcut-o, a fost mereu pe fugă și de maximă necesitate. S-a nimerit totuși să stăm vreo 2 zile acum [...]citește review

Nu am idee câte muzee cu titulatura de „Muzeu” există în Sinaia. Nu mă refer la Castelele Regale, sau Mănăstirea Sinaia, sau la altele asemenea. Cu numele „Muzeu” în denumire nu am întâlnit decât două. Și nu le-am ratat. Primul dintre ele a fost „Muzeul orașului Sinaia” Am ajuns la el întâmplător. Plecasem să vedem care este situația la telecabină. Dezamăgiți de rezultat ne întorceam, amărâți, spre bulevardul Carol I. Când, la un colț de stradă, un [...]citește review

Prin tavernele din Zakynthos Aflată vremelnic, ca și suratele ei ionice, sub diferite stăpâniri de-a lungul Evului Mediu, insula nu-și dezice trecutul nici în ceea ce privește partea sa gastronomică. Influențele din partea continental-nordică a Greciei, alături de cele estic-italiene și chiar turcești (mai ales în sectorul dulciurilor) își spun cuvântul, alcătuind o bucătărie poate nu atât de rafinată ca în Lefkada, dar cu siguranță foarte atrăgătoare. [...]citește review

Nici nu știu cu ce să încep povestirea despre Granada, într-atât de amestecate îmi sunt gândurile, trăirile și amintirile despre acest oraș. Ba chiar, îndrăznesc să afirm, mai mult decât un oraș. Reper major în turismul spaniol, localitatea a cărei denumire se traduce prin” rodie” iar fructul devenit simbol al ei îl întâlnești peste tot, atrage anual peste 3 milioane de vizitatori, de 10 ori mai mult decât numărul locuitorilor. Turismul susține orașul în care [...]citește review

Am mâncat în Itaca în 2 locuri, mă gândesc să prezint ambele experiențe în același articol, oricum insula e micuță, iar cele 2 taverne sunt plasate în locurile cele mai turistice: Vathi și Kioni. O Nikos, Vathi Nu-i pe faleză, ci în oraș, într-o piațetă cu mai multe mâncătorii, aproape de Muzeul Folcloric. Se pare că se numără printre preferatele românilor, căci, cât am adăstat acolo, cel puțin alte 2 mese erau ocupate de conaționali. În plus, Tati nu era [...]citește review

Itaca m-a fascinat dintotdeauna. „Dintotdeauna” însemnând, cel mai probabil, un moment situat în intervalul meu de vârstă 10-12 ani, când mi-au căzut în mână (ca lectură obligatorie?!) Legendele Olimpului. Nu poți să nu fii fascinat de povestea-pe-mare-și-pe-uscat a lui Ulise/Odiseu și – dacă ești fată – mai ales de... aventurile-prin-omisiune ale Penelopei! Și acum mi se-ncrețește mintea: să stai ani de-a rândul, pur și simplu așteptând omul iubit, [...]citește review