Un colt de aristocrație și romantism la Zabola Estate Transylvania

TIPĂREȘTE

Uneori, cele mai frumoase escapade nu încep cu o valiză făcută meticulos sau cu un plan pe ore, ci cu… niște treburi prin Buzău care, odată terminate, lasă loc suficient pentru o incursiune în Ținutul Secuiesc, pitorească zonă a țării noastre în care de fiecare dată mă întorc cu mare bucurie și plăcere. 

Timpul pentru pregătiri și găsit un sălaș liniștit, intim, în care să ne întindem body-urile, era scurt. Extrem de scurt! Fapt ce a stârnit căutări febrile. Ba chiar ”am sunat un prieten” , iar acesta a venit cu sugestia:” Du-te la Zabola Estate, nu o să regreți! Eu n-am fost acolo 😊, dar așa spun cei care au ajuns…!” Eii, da!” Hai să-mi încerc și eu norocul” mi-am zis, mai ales că recomandarea a făcut să-mi vibreze nu numai timpanul, ci și ciocanul, nicovala și scărița…

De regulă, noi nu sărbătorim versiunea americană a Dragobetelui dar, ca norocu’, ocazia de a petrece un weekend la Zabola Estate s-a nimerit taman de Valentine’s Day. Iar șansa să găsesc o cameră liberă – cu doar câteva zile înainte - era cam la fel de probabilă ca aceea de a câștiga la Loto fără să cumpăr bilet. Dar… ce să vezi? Ultima și singura cameră disponibilă a fost să fie a noastră.

Cu aranjamentele astea făcute, am pornit la drum în ”Sfânta zi a lui Velăntain” (sic), fără presiuni și fără agendă, doar cu nerăbdarea de a rezolva repede problemele care ne mânaseră la Buzău și de a intra în vacanță (Yes!).

Cine a călătorit între Buzău și Covasna știe că drumul acesta nu e doar despre destinație, ci despre experiența călătoriei în sine. Senzația de bine era inoculată și de ziua senină și de șoseau care șerpuia ușor printre dealuri domoale, cu priveliști schimbătoare.

Se lăsa amurgul peste sat, iar siluetele copacilor se întindeau pe uliță pe când am ajuns la poarta din fier forjat a conacului din Zăbala, gazda noastră pentru două nopți. Contrar cutumei ospitalității, pot spune că nu ne așteptau cu brațele deschise sau cu fanfară și covor roșu. Doar cu portița mică întredeschisă. 

Despre Zabola Estate Transylvania, domeniul din inima unei păduri din Ținutul Secuiesc – în caz că nu ați mai auzit - este proprietatea familiei nobiliare Mikes, care s-a întors după ani de exil ca să repună domeniul pe harta locurilor cool. Întins pe vreo 500 de hectare, cuprinde dealuri împădurite, lacuri, iazuri și o grădină dendrologică veche de peste un secol, cu specii rare de arbori.

Cei organizați și care au timp la dispoziție, pot alege pe îndelete o cazare într-una dintre cele cinci clădiri diferite ca dimensiune și ca spirit, fiecare fiind potrivită în felul ei pentru categorii diverse de oaspeți:

The New Yard - o casă de sat funcțională, cu acareturile agricole originale, reimaginată pentru șederi în familie.

Garden House – o casă mai simplă dar primitoare cu baie comună, ideală pentru cupluri sau familii mici.

The Old Saddle House –apartament cu patru dormitoare și living comun.

New Castle - punctul de interes din centrul domeniului, cu suite și camere elegante construite la începutul secolului douăzeci.

Machine House – clădirea veche de peste 250 de ani, care ne-a și găzduit, adăpostea odinioară pompele de apă și generatoarele care alimentau întregul domeniu. Acesteia i s-a adăugat un etaj, au fost instalate mașini de țesut textile, apoi în perioada naționalizării a fost transformată în ateliere și birouri administrative ale domeniului.

După ce am rostit formula magică în urechea doamnei de la Recepție – stabilită în căsuța din stânga porții, am primit verde și am urmat aleea ocolită ce ducea la Machine House, căci acolo se găsea acea Garden Room, în care ne-am petrecut două nopți.

Ne-am apropiat tiptil cu umbrele nopții pe urmele noastre și am ajuns la adăpostul brazilor imenși de pe lângă Machine House. Părea că suntem ultimii oameni, dar nu în sensul peiorativ 😊, ci ăia care ajung la spartul târgului, căci n-am identificat decât un singur loc în care ne-am înghesuit mașina, apoi cu grijă să nu deranjăm aura de liniște am deschis ușa de lemn, dar aceasta a zdrăngănit surd în noapte.

După un vestibul îngust de tot, în care abia am încăput stând ca biscuitul în dungă, spațiul se deschidea spre camerele de la parter și scara care ducea la etaj. Am cercetat timid spațiul semi-luminat și am dat peste o ușă cu vopseaua jupuită și tocul mâncat de molii. Am vrut să o ignorăm, crezând că este intrarea către vreo cămară, dar numele caligrafiat pe tăbliță albă indica în mod cert că este Garden ”a noastră”. Mai mult, cheia s-a potrivit perfect în broască, așa că n-am mai avut scăpare… a trebuit să intrăm.

Am pășit în Garden Room pe bâjbâite-lea, că n-a fost niciun bellboy care să ne aprindă lumina, să ne arate ceremonios balconul - de parcă noi am fi crezut că acolo putea să fie pivnița - sau să deschidă ușa minibarului, apoi să aștepte bacșișul oricât de modest. Cu lanterna telefonului am găsit comutatorul și camera s-a inundat de lumina galbenă și caldă. Atmosfera era plăcută, mirosea bine, iar cromatica îmbia la relaxare. Tavanul înalt și pereții albi transmiteau senzația de spațialitate, iar tablourile cu rame nepretențioase, înfățișând portrete de nobili sau imagini de demult, te proiectau într-o lume plină de mister.

Imediat lângă intrare, un fotoliu din piele, aparținând nu știu cărei epoci, era perechea celui așezat lângă masa lăcuită din lemn, de pe partea opusă intrării. Privirea mi-a picat pe cele două jumătăți de măsuță pentru cafea, lipite pe peretele din fața patului, care încadrau cu o simetrie perfectă fereastra acoperită parțial de draperia grea ca de brocart. Dulapul din lemn masiv era poziționat în stânga intrării, iar restul mobilierului minimalist împrăștiat prin cameră: noptiere de-o parte și de alta a patului, într-un colț o măsuță îngustă pentru aparatul de cafea și fierbător, un suport de bagaje și altul pentru haine, în preajma dulapului.

Cum era și firesc, piesa care ocupa cel mai mult loc, trona pe mijloc - patul domnesc, lăudabil de încăpător și înalt, străjuit la căpătâi în loc de tăblie, de o saltea groasă. Aceasta se asorta perfect cu sora ei – care făcea corp comun cu ușa camerei – ușor mutilată, ca să lase loc ivărului.

La urcarea în pat îmi luam un pic de avânt pentru mica săritură pe care trebuia să o execut, iar la coborâre mă prelingeam lin, până ce vârfurile degetelor de la picioare atingeau în siguranță podeaua. Oare de ce nu au pus și o scăriță, sau măcar o treaptă pentru cei mai puțin înzestrați pe lungime? M-am întrebat la fiecare urcare și coborâre. Noroc de sejurul scurt, că n-a trebuit să mă întreb de multe ori.

Corpurile de iluminat cu design simplu și rafinat într-o epocă trecută, erau completate de sfeșnice cu lumânări intacte. Pe masă se odihneau o carafă pentru apă și pahare de vin, alături de o casetă cu bunătăți” pentru de dimineață” . În fructiera din inox, cu picior, stăteau împreună o cutie de chibrituri și un desfăcător de sticle. Am cedat imboldului, am scăpărat un băț, iar mirosul de catran s-a împrăștiat ușor în aer, înainte să apropii flacăra de prima lumânare. Pe pereți, umbrele și-au schimbat forma și camera s-a umplut de magie.

Baia era separată de cameră printr-o ușă scundă din lemn, una autentică, ce fusese recondiționată. Apucasem să văd câteva poze pe site-ul propriu și pe booking, suficient cât să-mi dau seama că designerii nu-și înfrânaseră deloc imaginația. La Zabola Estate rafinamentul se împletește cu romantismul, astfel că nu este un lucru neobișnuit să intri într-o cameră în care o cadă imensă este plasată lângă pat sau o cabină transparentă de duș stă într-un colț.

În baia noastră, se pare că proiectanții urmăriseră un alt plan. Tehnic vorbind, mi-a plăcut ideea de eficientizare a timpului! Este drept că am mai dat peste hoteluri cu băi în care erau două lavoare, tot pentru a scuti timp - la spălatul pe dinți. Dar în Garden Room, în plus față de cele două lavoare erau și două dușuri. Doar cada și tronul erau fără pereche… la propriu. 😊

Fiecare detaliu – de la robineții vintage până la lumina caldă și prosoapele groase cu monograma nobiliară – pare gândit pentru confort, dar și pentru farmecul momentelor în doi. Mai mult, îmbinarea reușită între notele interbelice și facilitățile moderne are darul să te transpună într-o atmosferă romantică și să te strecoare domol printre perne și lenjerie albă fină, care promite vise calde.

Surpriza cea mai mare a fost salteaua nepermis de groasă și bună care a contribuit din plin la somnul adânc și odihnitor, cum în puține locuri mi-a fost dat să-l am. 

Din fericire, cineva acolo sus ne iubește, și ne-a pregătit o altă surpriză. Dimineața ne-a găsit într-o liniște nepământeană. Când am tras draperiile, inima mi-a tresărit: peste noapte, natura își îmbrăcase straiele de gală și o ninsoare neașteptată acoperise totul într-o mantie albă, imaculată.

Grădina, aleile, acoperișurile — toate păreau pudrate-n zahăr, iar pădurea din depărtare stătea nemișcată, ca într-un tablou alb-negru. Niciun sunet nu îndrăznea să tulbure acea tăcere perfectă… Zabola Estate se metamorfozase într-un colț de basm.

Decorul și aerul limpezit erau bonusurile pentru plimbarea pe domeniu, pe care o plănuisem de cu seară, așa că bucuria noastră a fost înzecită. Entuziasmul ne-a crescut când am descoperit țarcul căluților, apoi când cei doi labradori negri, apăruți din senin, ne-au acompaniat de parcă erau responsabili cu controlul bunei dispoziții. Aha, doi inspectori cu blană, puși pe spionat!

Deși aflasem despre zona de răsfăț a domeniului, spa-ul de la marginea pădurii, cu promisiuni de relaxare și experiențe senzoriale, am evitat să-l încercăm. Pe de-o parte din motive de aglomerație – presupusă a fi în acel weekend de celebrare a iubirii – și pe de altă parte pentru că planul nostru ne chema să colindăm alte locuri prin regiune.

Rezervarea a inclus doar cazarea, însă în cea de-a doua dimineață ne-am hotărât să profităm de șederea la conac pentru a ne răsfăța și papilele gustative. Am pornit așadar către restaurantul aflat în New Castle, o clădire cu aer nobil, construită în stil tradițional secuiesc, dar restaurată elegant. Ambientul era plăcut, intim, iar șemineul dădea o notă caldă încăperii în care se servea masa tip bufet. 

Micul dejun includea produse tradiționale preparate din carne, dar și ouă, iaurturi, unt, brânzeturi, legume, gemuri și pâine de casă coaptă-n țest. Cafeaua ne-a fost servită la masă, la fel ca și apa minerală ”Perla Harghitei”. Mâncarea a avut gust minunat și acest mic dejun a cântărit foarte mult, nu atât bugetul familiei (din care au zburat 180 de lei), cât în ultima impresie pe care ne-a lăsat-o Zabola Estate – un loc elegant, cu mult rafinament, în care totul este gândit și făcut pentru a simți confortul, răsfățul și romantismul.

Mi-ar plăcea să revăd Zabola Estate îmbrăcată-n haine verzi, dar pentru asta va trebui să revin în alt anotimp...

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 113 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI