Whala! Bavaro sau Cazare la coteţ (cum spune soţul în fiecare zi)

TIPĂREȘTE

Am ajuns de la aeroport pe o strada inundata in fata hotelului Whala! Bavaro. Receptia mica- mica… vreo 2-3 masute cu fotolii si 2 canapele. La ghiseu erau doi barbati care preluau documentele si dadeau cheia celor pe care ii cazau.

In valiza am avut 3 ceasuri barbatesti si 1 de dama, de dat cadou daca e nevoie. Sotul m-a intrebat daca sa scoata vreunul si cum nu prea era intimitate… intre receptioner si turist, i-am zis sa renunte la idee, sa mergem pe noroc. In fata noastra s-au bagat cei 4 turisti veniti cu noi in microbuz si la urma am fost noi. Intre timp, un angajat ne-a vazut ca abia am sosit si ne-a intrebat daca ne e foame, am zis ca da. Credeam ca restaurantul se inchide la 22 si ca mai avem un sfert de ora… dar la hotelul asta se inchidea la 9.30. Ne-am intors cu coada intre picioare si angajatul acela ne-a facut semn sa mergem dupa el ca ne pregatise un platou cu sandvisuri si prajituri. Cam prea subtire umplutura fata de grosimea celor doua felii de pine dulce, asa ca eu am mincat doar sunca si cascavalul. Prajiturile nu mi s-au parut atragatoare.

Dupa ce am mincat cite unul de fiecare desi pe farfurie se afla un munte… am revenit la receptie si am primit cheia. 208. Vine un beliboy si ia una din valize, apoi ne face semn sa il urmam. Urcam pe niste scari de lemn cam cum ar fi la cabanele de la munte… mai urcam inca un etaj, descuie o usa cam scirtiita si ne face vint in camera. Aici aprinde un bec… se invirte putin… eu cu ochii in geanta sa scot un dolar pentru bacsis… nu prea am vazut imprejurimile… :) Ma uit la ghietu’ meu om… care daca la Madrid nu a zis nimic… acum face o fata de razboi. “Ce e cotetul asta? Nu avem televizor? /Na, si cu tine… Ce, data trecuta te-oi fi uitat la televizor…” Beliboyul zice ca pentru tv trebuie sa intrebam la recepti si fuge scaparind dupa ce mi-a luat dolarul!

Aoleu… cind ma uit in jur imi dau seama ca nu era ca la Riu… unde fuseseram in toamna. Ma adresez sotului care a ramas consternat in mijlocul camerei:Mamica, ai platit 3 stele, nu uita. / Bine, bine, dar tu nu vezi ca in tavan nu e bec? / Vad, dar la ce ne trebuie, e bun si asta din perete… si dau sa ma duc spre pat.

M-am oprit locului ca plaminii mei fugisera in lume. Salteaua sau camera in sine, mirosea a pipilica… Deschid usa la balcon, iau un scaun si sprijin cortina groasa cauciucata, ca nu se putea numi draperie… in asa fel incit sa se creeze spatiu si sa intre aer. Mobila era veche si formata din pat mare, urias… o comoda ponosita in interiorul careia se gasea un minifrigider ce continea 2 sticle de apa imbuteliata, 2 noptiere si un dulap cu niste umerase ponosite si un seif abandonat. Pe perete era un tablou cu o picture locala si in stinga patului, o oglinda si un aparat de aer conditionat care batea direct pe noi. L-am inchis. Elice de ventilator nu exista. Cearceafurile erau curate si fine.

Pardoseala era placata cu gresie si pe ea numai fire de par lung. Eu tocmai ce m-am tuns inainte de a pleca asa ca parul nu avea cum sa imi apartina.

Intru in baie si vad ca totul e curat, in afara de vasul de WC care avea nisip si lichidul din interior era cam galbui semn ca cineva se usurase intre timp. Chiuveta, uscator, prosoape si consumabilele, erau in regula. Dusul functiona.

Imi aud sotul comentind din ce in ce mai furios “Eu nu stau in camera asta!!! Si gata! Ma duc la receptie sa ma cert cu ala. / Mai, stai, ca o fi… c-o pati… Nimic! Iese val virtej pe usa si ma duc si eu fuga dupa el. Numai ca nenea de la receptie era ocupat cu doua rusoaice, bete-moarte si ne-am facut cale la barul de linga piscina ca sa ia un snaps… pentru curaj… sau pentru domolire ca nu stiu cum a fost.

Ne intoarcem la receptie si numai ce il aud “This room smell like a SHIT!!! ”. Aoleu, mai mama… asa ai invatat tu sa vorbesti? Nu puteai sa zici si tu “Smell like a toilet? / Si nu era tot aia??? / Ba da, dar suna mai bine!”. Ala se jura pe ma’sa ca hotelul e plin si ca nu mai exista nici o camera goala. Al meu ca nu pleaca de la receptie, ca doarme pe canapeaua de acolo… ca el nu se mai intoarce in mirosul ala… Pai stati asa ca rezolvam. Trimit un angajat sa dea cu spray… si mirosul o sa dispara. Eu faceam implozie de ris… privind la fata sotului care era cit pe ce sa il stringa de git… si receptionerul care facea o fata de parca statea de vorba cu un nebun… adica ii cinta in struna. “sa vedeti… ca miine o sa va dam o camera mai buna… o sa las o nota sefului si la prima ora o sa primiti alta camera, Upgradata… fara nici un cost suplimentar… drept compensatie ca ati dormit in camera aia…”

Striga la un om, vine ala… intre timp i-am zis receptionerului si ca nu e lumina… el prima data nu a inteles ca nu exista dulie sau vreun fir de care sa lege vreun bec si a chemat electricianul sa mearga repede sa o repare. Ala cica ce sa repar, camera aia nu are bec in tavan… a, da??? Si tot sosoteau… Macar cu sprayul s-a dus sa-l dea si cind am revenit, mirosea cit de cit frumos.

Ne-am culcat imbracati… eram rupti de somn si nici macar dus nu am avut de gind sa facem, de frica sa nu se ia ceva pe noi. Usa balconului am lasat-o blocata cu scaunul si am avut parte de aer cit de cit…

Dimineata, la trezire, cind sa dau coltul patului sa merg la baie, am alunecat intr-un spagat sa imi rup gitul. Sotul apucase sa faca dus si l-am bombanit ca a venit ud de a baltit toata camera. El n-a comentat nimic… si cind m-a asezat inapoi pe pat, el tocmai ce a intins picioarele si le-a tras ca fript, inapoi. “Ce-ai, ma, de faci asa? . / M-a plouat pe picior! / Ei, draci, te-a plouat!!! . Se ridica in capul oaselor si pipaie cearceaful in zona aia … si imi arata 2 baltute mari, in pat. Cind ma uit sus… din tavan picura la secunda…. deaia era ditamai balta pe gresie.

Scot aparatul si filmez, cu gindul ca sa arat la receptie. Cind s-a luminat de ziua si am vazut ce pereti are camera dar si tot hotelul… sa lesinam de ris. “Parca sint din aia de care lipea bunica cu balega… ” imi zice consortul cu un ris nestapinit.

Ajungem la restaurant printre primii si deja se statea la coada ca sa iei alimente. In afara ca nu erau farfurii suficiente si mereu trebuia sa astepti, nu am a ma plinge in ceea ce priveste mincarea. Si la mese, daca nu ochesti repede una, risti sa stai si sa astepti o jumate de ora pina se ridica alti turisti.

Mincam si ne intoarcem la receptie... acum nu mai era cel cu care vorbiseram aseara ci colegul lui. Ii spunem problema si zice ca stie in genul lui Basescu 2 “stie, maaa… sefu’ stie…!!! “ si ne da cheia unei camere sa vedem cum e si daca ne place, trimite camerista sa faca curat cit de repede poate. Ok, ne ducem in alt corp, cu vedere la piscina si urcam tot doua etaje… tot pe scarile din birne de lemn si ajungem la ultima camera din hol, la ultimul etaj, adica 2. Intram. A trebuit sa fortam putin usa ca undeva, jos, se cam umflase. Patul mult mai mic, adica unul normal. Pe noptiera era televizor. Na, ma! Uita-te! Ia telecomanda bandajata cu citeva benzi de scoci si il aprinde. Merge. Inaintam in camera si vedem un perete despartitor care avea o scobitura si noi am crezut ca e oglinda. Cind ne-a uitat unul spre altul si am vazut ca nu ne vedem propriile mutre… am izbucnit iar in ris. Aveam LIVING! Canapele portocalii, o masuta si un fel de mobile pe care nu stiu daca sa o incadrez la comoda sau la masa… lunga cit peretele, veche de cind era bunica fata… si care ascunde acelasi minifrigider cu 2 ape, ca si dincolo. Baia era la fel de spatioasa si dotata. Nici o diferenta. Doar ca balconul avea orientarea spre ocean… dupa ce te faceai ca nu vezi o gradina plina de buruieni si niste “spatii” de locuit sau in constructie. Daca apelai la faza lunga… peisajul era minunat. Printre palmieri se vede apa turcoaz.

Dulapul, aerul conditionat, seiful contra unei taxe de 15 dolari… toate la locul lor, in plus avem si elice de ventilator in tavanul livingului. Ne declaram multumiti si incuiem usa fara a ne atinge de niste bani care erau pe comoda de linga usa. 10 dolari si niste bani dominicani. Ma gindeam ca or face si aia parte din compensatia ce ne-a fost oferita. Dar erau de la turistul care plecase, pentru camerista, caci la momentul cind ne-am intors, am gasit curatenie luna... adica si banii disparuti. :p

Fiindca tot a plouat intr-una in primele 3 zile, fara oprire macar 1 minut, nu am avut ce face decit sa stam in camera. Televizorul, desi vechi, avea multe canale in spaniola si engleza, asa ca am vazut 2-3 filme bunicele. A trebuit sa ma uit la alea dublate in spaniola ca sa ii traduc sotului. In timp ce scriam si review. Si stind noi in pat... simtim ca ne ia curentul AAA, nu la electricitate ma refer de data asta ci la curentul care se facea pe sub usa, ca distanta de la dusumea pina incepea usa, era cam de vreo 7-8 cm. Sotul zice ca il zboara din pat… ei, hai, cu atitea comentarii. Lasa ca rezolva fata imediat. M-am dus la canapele, am luat un spatar de burete care era de dimensiunea usii intregi si l-am pus jos, pe lat, si am cuprins tot spatial ala. Gata, am inchis ermetic. Prosopul, pe care s-a gindit el sa il puna, nu ar fi fost suficient sa astupe gaura.

De la atita ploaie, pe hol erau numai balti … si cred ca deaia au facut si astia usile scurte, ca sa nu ajunga apa... dar tot a ajuns si s-a umflat tocul. Daca vrei sa iesi din camera e mai complicat, risti sa tragi de usa si sa ramii cu clanta in mina. La intrare e mai bine ca dai un fund si se deschide.

Inainte de masa de prinz am avut intilnire cu agentul, in ceea ce se cheama Lobby… a incercat sa imi vinda gogosi... adica excursii dar cu mine nu i-a mers. Desi reducerile pareau substantiale, am zis ca sa stea ploaia si dupa aia il sun ca sa vad ce mai putem face.

Cam atit cu experientele aventuroase de la acest hotel. In afara de ultima, ca s-a luat curentul din cauza ploii. Bine ca am apucat sa mincam, deoarece persoanele care au venit dupa noi, nu au mai putut lua bauturi de la aparate sau mincare gatita pe loc pentru ca plitele merg la curent. Nu a fost panica, man! Am stat cuminti pina a dat lumina si ne-am bucurat ca pe vremea lui Ceausescu. Era cit pe ce sa strigam in gura mare “a venit curentuuuuul!!! ”

In continuare am sa va descriu “resortul “ si am sa va fac precizarea ca 3 stele de aici nu se compara cu 3 stele de la noi. Uneori, la noi, la 1 stea e mult mai bine. Eu vorbesc de ce am platit si ce am primit:

Complexul este format din 3 grupuri de cladiri. Unele megarapanoase, cum am primit noi in prima seara, altele locuibile… si altele... despre care am aflat abiaa treia zi… luxoase.

Atunci cind am gasit oferta la agentie, am vazut ca la acelasi resort sint 2 tarife de cazare: Dublu standard si dublu superior. Cred ca mai e si categoria luxoasa… care pe dinafara arata super frumos. Nu am apucat sa vad in interior cum e.

Receptia este micuta, deservita de 2 barbati. Mai exista si alt personal auxiliar in zona aia dar care nu interactioneaza cu clientii decit la solicitarea acestora. De ex. Unul m-a ajutat sa conectez laptopul la netul lor. Si cind am dat un clic si a aparut “fila noua” el m-a intrebat ce inseamna. I-am zis ca New Page… /wooooow… in ce limba? /In romaneste… bre… da’ ce te miri asa? - foarte amabili toti.

Restaurantele sint 2. Unul bufet si altul la care nu am apucat sa maninc, in zona luxoasa. Cred ca e a la carte pentru ca am vazut pe la receptie, pe un monitor cum ca daca vrei sa maninci lobster trebuie sa platesti 30 dolari. Ai naibii!!! E si o lista de preturi pe la bufet… in cazul in care vrei sa comanzi altceva decit in oferta. Nu ne-a trebuit nimic.

Mincarea: Desi citisem aproape toate postarile de pe Tripadvisor despre aceasta locatie, unii se plingeau ca mincarea e proasta, saraca si ca e aceeasi in fiecare zi. Eu am gasit mincare suficienta, gustoasa (cu exceptia unora care miros a acru si pe care n-am pus limba) si diversificata. De la salate de legume, la sosuri, orez, fasole in diferite sortimente, conopida, legume fripte, oparite... crude, omlete pregatite in fata ta cu ingredientele dorite… cartofi prajiti, cartofi dulci, paste, peste (la gratar sau cu sos), supa, friptura, de porc, de pui sau vita, fructeeeee, fresuri de fructe facute in fata ta, la alegere, inghetata foarte buna, ca aia din Italia, in fiecare zi cite 3 sortimente, care nu se repeta mereu, sucuri la dozator, bere, vinuri, cafea, ceai, apa.

Daca la hotelurile de 5 stele la care am mai fost, mango am primit de 2-3 ori pe sejur, aici am avut aproape in fiecare zi, pe saturate. Curios e faptul ca ananasul e mai rarut. In schimb papaya, pepene rosu si galben, banane, fructul pasiunii si un fel de citrice, sint zilnic.

Servirea in restaurant e un pic mai greoaie dar nimeni nu sta degeaba. Ma uit la bietii ospatari cu seara pasesc ca pe cuie. Am gasit aceleasi persoane in fiecare zi si de la 7 dimineata pina pe la 10-11 seara sint active, cu zimbetul pe fata, serviabile. chiar daca mersul lor arata cit sint de obosite.

Cind e ziua de nastere a vreunui turist, am vazut ca ii pregatesc tort si ii fac surpriza respectivului,venind in sir indian, cu tortul, catre masa lui, cintind Cumpleano felice! Frumoasa surpriza a fost pentru cel sarbatorit.

Intr-o zi am avut la cina Seara Mexicana, in alta am avut Barbeque, cu mesele aranjate pe platoul de la piscina, cu fete de masa, baloane si muzica live. Si da, am stat la coada ca sa luam friptura. (ca am citit acum un comentariu si m-am enervate… referitor la Catalonia Hotel). Pai nu mi-ar fi placut sa mearga repede si sa iau friptura dintr-un lighian, gata racita… ci sa stau la rind 10 minute si sa primesc o bucata suculenta si foarte gustoasa. Da, si la hotelul asta se sta la rind si se cere bautura daca nu doresti sa te duci sa iti iei singur de la aparat sau bar. Si daca nu dai bacsis, nu se uita nimeni urit sau se uite ca ai comandat ceva.

Piscinele sint 3 la numar, curate si cu adincimi diferite. Ieri (a treia zi, adica) ne-am balacit in aia de la zona de lux si nu ne-a dat nimeni afara de acolo unde sezlongurile erau din alea luxoase. Pentru prosoape trebuie sa lasi un depozit la receptie, de 10 dolari.

Barurile sint 3, unul in zona corpurilor de cladiri locuibile, altul in zona luxoasa (dar care are o varietate mai mica de bauturi) si ultimul pe plaja. Primul si ultimul sint pline ochi de cetateni rusi. Care beaaaaau de nu se mai opresc. Noroc ca nu fac galagie prea multa sau nu i-am auzit eu ca pe la 11 pic lemn de somn. Bauturile sint servite in pahare mici de plastic si daca esti mai insetat trebuie sa faci ture multe ca sa iti astimperi setea. Mamajuana, Santa Libre, Cuba Libre si Laguna Blue sint preferatele noastre. Mai sint si altele dar daca nu stim cum se cheama... n-am stiut ce sa cerem. :D Nu au o lista ca sa te inspiri.

Apa de baut: primesti la cazare 2 sticle de plastic si trebuie sa ai grija de ele ca sa le umpli de la dozatoarele care sint peste tot. Stiu ca nu suna bine dar eu, sincer, ma bucur ca au luat masura asta... pentru ca in urma inundatiilor totul este acoperit de recipiente de plastic. Tin minte ca la Catalonia acum multi ani in urma, pe plaja era o pancarda cu o foca mica ce cerea ajutorul turistilor, sa nu mai foloseasca paiele de baut si nici sa lase sticlele si paharele peste tot… pentru ca ea va muri. I-am povestit si sotului si de cite ori vine cu doua pahare... imi zice… stiu, focuta ta! :)

Animatie: aici e cam saracie, e un singur baiat care zici ca e scos de pe coperta revistelor de fitness. N-am vazut asa muschi decit in cartile de anatomie. Si e negruuuuu, tuci! Dar e distractiv. Dimineata face aerobic pe plaja… nu am apucat sa fac cu el dar in plimbarea mea prin alte resorturi, m-am bagat in grupul unora si ce bine si frumos a fost... In a treia seara, dupa ce a stat ploaia, ne-a trecut pe o lista in timp ce mincam cina si ne-a zis ca la ora 22 sintem asteptati la barul pe plaja, pentru lectii de bachata, meregue, salsa… si disco. Am fost si ne-a placut. Am invatat si nou dans Meneito, care nu se danseaza ca pe la noi. Plus alte dansuri.

Plaja e mica… cit o furnica. Sezlongurile sint suficiente, si pot fi puse unde vrea turistul. Nu se supara nimeni daca le duci in apa sau la umbra sub copaci. Pentru a ajunge la plaja trebuie sa traversezi o strada care, in primele zile, chiar doua dupa ce s-a oprit ploaia, a fost inundata, cu apa trecind mult de glezne. Eu m-am distrat mergind direct prin apa. :) avind sandale de plastic. Sotul, cu ochii dupa niste rusoaice, a calcat cu tenesii direct in apa. :D

Securitatea: angajatul de aici se ocupa si cu adunatul gunoaielor, maturatul nisipului de pe platforma beach barului… de mustrat un angajat care a cedat nervos cind toti rusii cereau sandwich si el le spunea ca nu are decit hamburgher si hot dog. Cum coada era mare si toti erau rusi… trebuiau sa auda cind spunea unuia.. altuia... aia or or fi vrut sa il faca de nervi... ori nu stiu!

Internetul – se plateste la receptie, 30 dolari si ai acces in camera, la piscine, pe plaja, dar nu in lobby (care si-asa e mic… cum ar fi sa colcaie de oameni bagati jumate in telefoane) si nici in restaurant... ca sa nu ii uite Dumnezeu acolo in timp ce altii asteapta sa se elibereze mese.

Cel mai important lucru este ca nu te poti conecta decit cu o singura scula... asa ca eu si sotul facem cu rindul.

Fauna si flora: ca si fauna nu am vazut decit rindunele, vrabii, gaite si alte lighioane zburatoare care incep cu ciriala de la 4 dimineata… de imi vine sa fac o prastie din elasticul de la chiloti si sa le alung… si niste familii de gaini si cocosei mai maruntele decit ale noastre… si iar… cocosii aia cinta de la prima ora. Flori si copaci sint ca peste tot. Cel mai frumos si pe placul meu e Frangipani, cu florile lui albe pe care le adun de pe jos si imi fac podoabe in par.

Hotelul este situate in extremitatea unui cartier, as zice superluxos comparind cu nivelul de trai ce l-am vazut in excursii. O sa va povestesc in alta zi despre plimbarea printre localnici, la ceas de seara.

Pentru ca nu ne-am indurat sa dam 15 dolari pe seif, sotul zice ca i-a disparut husa de la telefon, pentru ca azi am avut excursie cu catamaranul si l-a bagat in aia subacvatica. Inca nu am rascolit toata camera ca sa stiu daca i-a furat-o camerista sau nu, asa ca nu acuz.

Curatenia se face zilnic, spala pe jos cu dezinfectant parfumat, prosoapele de pe jos le schimba. Lenjeria nu cred, dar nici eu acasa nu o schimb zilnic :D

Cam atit am a va spune despre cazare. daca e ceva, revin cu un ecou suplimentar pentru cind o fi sa ne decazam. Ca aici am emotii, trebuie sa plecam la 17.45 si camera trebuie sa o predam la ora 12. Daca vrei sa mai stai, e 10 dolari ora. Vedem noi.

Intrebarea finala e: As mai reveni la acest hotel? Cu siguranta, la pretul platit, oricind. Dar nu in camera imputita. In rest, raportul calitate pret a fost mai mult decit bun.

---

VIZUALIZĂRI: 4001 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI