Vuni Palace Hotel & Casino

TIPĂREȘTE

M-am decis pentru acest hotel pentru simplul fapt ca era cel mai aproape de orasul Kyrenia, oras pe care eram tare curioasa sa-l vizitez…

Am gasit oferta pentru Cipru de Nord la o singura agentie tour-operatoare si m-am inscris fara sa stau prea mult pe ganduri

Am plecat la drum curioasa sa vad si aceasta parte a Ciprului sau Republica Turca a Ciprului de Nord dupa denumirea ei oficiala

Micile evenimente gen: Blue Air-ul ne-a incurcat locurile, apoi ni le-a separat, punand unul in fata, altul in spate ca apoi sa ne aseze pe ultimul rand, ma fac acum doar sa zambesc!

Pe aeroportul din Larnaka am luat la rand, de cate doua ori panourile agentiilor gasind in cele din urma un barbat care avea scris pe un carton “Vuni Palace 5”, 5 fiind numarul de persoane, adica inca 2 femei, o fetita si un bebe! Probabil cel mic nu era de luat in seama, inca!

Ne-am urcat intr-un fel de microbus, destul de elegant si am pornit la drum… cand am ajuns in Nycosia, fiind inca in partea greaca, am fost somati sa intram intr-o parcare destul de intunecoasa si sa facem liniste… fiind 20 iulie, grecii defilau intr-un mars organizat dar hotarat cu torte si cu tobe ce rasunau inca de departe. 20 iulie insemna inceputul invaziei turcesti pe insula.

Soferul ne-a explicat ca, datorita faptului ca masina avea numar de inmatriculare turcesc, era posibil sa fim opriti si dati jos….

In fine, dupa ce au trecut, ne-am reluat drumul, ajungand in cele din urma la hotel & Casino Vuni Palace.

Receptionerul, foarte amabil, ne-a dat cheile de la camera si ne-a spus ca suntem invitati la o masa calda. Era aproape de 11 noaptea!

Am fost cazati in primul corp de langa hotel, acesta fiind inconjurat de vreo 4-5 cladiri mai mult sau mai putin functionale, cladirea principala fiind rezervata mai mult ca sigur turistilor cu multi bani care jucau si la Casino.

Camera frumoasa, destul de incapatoare, 2 paturi mari si cu vedere laterala la mare, ce ne puteam dori mai mult?

Cald, cald, extrem de cald, seara cald, noaptea cald, dimineata la 8 si mai cald, in plina zi ce sa mai spun!

Cel mai si cel mai si cel mai mult mi-a placut plaja. Perfecta! Privata, intima, apa excelenta (adunata intr-un golfulet), sezlonguri destule, ce mai…. perfecta!

Erau mai multe locuri unde se putea face plaja pe placul fiecaruia. Si desi apa era foarte curata, calda, totusi majoritatea preferau piscinele, in special cei cu copiii mici, mititei si chiar mai marisori.

Mancarea, da… aici cam lasau de dorit. Aceleasi feluri in fiecare seara si in fiecare dimineata, foarte, foarte putin diversificata. Era regim de demipensiune (cum am avut noi) si de all inclusive. Nu stiu ce puteau manca diferit la all inclusive, avand in vedere ca mancarea era identica de fiecare data! Bauturile erau gratis, normal, pe cand noi seara nu aveam dreptul nici macar la un pahar cu apa! Deh, politica tuturor hotelurilor…

Incepand cu a treia seara, incepusera sa intrebe nr camerei, numele… privirii mele nedumerite i s-a raspuns ca sunt si persoane care patrundeau clandestin!!! Si luau masa in restaurant… intrebarea mea a fost:: unde sunt bratarile care se practica in toate hotelurile care au all inclusive?

In fiecare zi, de 3 ori pe zi, (cu exceptia zilei de duminica) un trenulet gratuit facea drumul pana in centrul orasului si inapoi. Nu-mi dau seama cate persoane incapeau dar daca mai era cazul, soferul, un tip haios, mai facea un drum in plus. Cred ca era o adevarata placere pentru el.

Hotelul era oarecum izolat, in sensul ca distanta pana in oras-centru era destul de mare, se putea merge pe jos, nu zic nu dar era asa o caldura coplesitoare incat mai bine nu…

La ora 5 dupa-amiaza plecam cu trenuletul iar de intors ne intorceam cu taxiul care, indiferent din ce parte a orasului il luai, costa fix 15 lire turcesti.

Trenuletul oprea intr-un loc, cum sa spun, viran, neamenajat iar de acolo trecand printr-un parculet, incepeai sa cobori pe niste stradute cu mici magazinase, mini supermarketuri, case de schimb. Indiferent pe care mergeai, ajungeai in acelasi loc, adica in port. Tot unde avea capat de linie trenuletul, era si o statie de unde plecau si microbuze la maxim 30 minute spre Nycosia si spre alte statiuni.

Portul nici prea mare, nici prea mic cu diverse ambarcatiuni dintre care unele fusesera transformate in mici restaurante, galagie, aglomeratie de cum incepea seara si nelipsitul far...

Astfel am petrecut 7 zile intregi stand la plaja, inotand in marea… fierbinte la orele amiezii si plimbandu-ma seara prin port.

Dar… sejurul nu se putea incheia fara alte peripetii… la plecarea de la hotel, soferul agentiei ne-a dus in aeroportul Ercan… in loc de Larnaca si ne-a lasat acolo… dupa vreo 3 - 4 telefoane la agentia din tara si tot atatea la agentia din Kyrenia, am reusit sa intoarcem soferul care, sub pretextul ca avea masina “defecta” ne-a trimis val-vartej cu 2 taxiuri la aeroportul de unde aveam efectiv plecarea.

Voi trece elegant peste discutiile si scuzele care au avut loc in tara…. ha! si va voi spune asa: merita sa vizitati zona Kyrenia ca sa vedeti si o parte saraca, daca ma pot exprima asa, a Ciprului, parte turceasca care, in afara de preturile destul de piperate din zona, nu prea ofera mare lucru.

Zona in plina dezvoltare, e adevarat dar tot saraca. Am vazut si o parte rezidentiala, cu vile, hoteluri elegante dar care parea ca este total separata de restul lumii.

Clima, marea, plaja da, sunt motive de revenire…

E adevarat ca nu am fost decat in oras si in Nycosia dar nu cred ca m-as mai intoarce... in partea turca, cel putin.

Daca doriti un sejur relaxant, o camera frumoasa, o masa calda si o mare si o plaja extraordinare, mergeti la Vuni Palace… o data, merita!

---

VIZUALIZĂRI: 6543 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI