Vulcanii Noroiosi (Paclele Mici)

TIPĂREȘTE

Asa cum am descris intr-un post anterior (vezi impresii), dupa cazarea de o noapte de la Casa Matei din Berca, dimineata ne-am pornit sa vizitam cateva puncte de interes din zona Buzaului, pe care mi le fixasem navigand pe AFA si pe un site foarte bun de promovare a turismului buzoian (felicit cu aceasta ocazie pe cei care se ocupa de site-ul respectiv si ma gandesc ce bine ar fi ca fiecare judet sa beneficieze de o astfel de promovare)

Evident ca mi-as fi dorit sa le punctez pe toate, dar fiind doar o destinatie intermediara a concediului nostru, trebuia sa fac niste compromisuri si sa aleg doar cateva obiective, cat sa-mi acopere o zi intreaga dedicata judetului Buzau. Asa ca m-am oprit asupra Vulcanilor Noroiosi de la Paclele Mici, Trovantii (sau babele) de la Ulmet, asezarile rupestre de la Alunis, cascada Casoca, barajul Siriu, mina de petrol si statiunea Sarata - Monteoru si o oprire pe la Pietroasele... DAAA... stiu... prea multe... si total nerealist! Poate daca drumurile ar fi fost macar decente... poate... poate... le-as fi "bifat" pe toate. Asa insa m-am oprit la primele 3 :)

Dintre Paclele Mari si Paclele Mici, am ales vulcanii de la Paclele Mici pe motiv ca sunt inca "vii" si ai ce vedea, mai ales daca ii prinzi intr-o "dispozitie" nervoasa. Comparatia nu o pot face, pt ca la Paclele Mari nu am ajuns, asa ca va voi vorbi despre cei "mici si furiosi". De la Berca, este un drum comun spre cele doua zone ale vulcanilor, drum care se va bifurca abia in apropierea Paclelor Mici. Drumul este bun, dar are cateva zone in care au fost alunecari de teren si trebuie sa incetiniti. (de altfel, aluncerile de teren par a fi principala problema a judetului sau mai bine zis a drumurilor din judet... si chiar daca o sosea pana la un obiectiv turistic se va asfalta, este posibil ca imediat sa o ia la vale... pana se vor face la noi consolidari la drumuri cu siguranta acest dezavantaj nu-l vom putea elimina).

Era inca dimineata pt cei din concediu, in jur de ora 9, asa ca masini pe drum... ioc. Dupa fiecare curba, ma asteptam ca dupa deal sa vad MARETII VULCANI... Am ajuns la bifurcatia mai sus mentionata, si ni s-a parut straniu ca indicatorul ne indemna catre un drum pietruit, care ulterior se transforma intr-un drum ingust (cat pt o masina) de placi de beton. In foarte scurt timp am ajuns la o zona amenajata, cu o parcare mare si o constructie ce semana cu un grajd frumos. Vulcanii insa tot nu ii zaream si nici indicator ca am fi ajuns la destinatie, asa ca am presupus ca e doar o parcare privata. Am decis sa mai urcam cu masina, dar cum drumul parea ca nu duce nicaieri, ne-am oprit la o balastiera din zona si am intrebat pe unde se ajunge. Ni s-a spus ca putem merge cu masina tot inainte si ajungem cumva la baza vulcanilor dupa care avem de urcat pe o zona neamenajata sau ne putem intoarce la parcarea de mai jos. Ne-am intors. Aici am platit biletul de parcare (vreo 3 lei - nu mai stiu pretul exact) si ni s-a spus ca mai beneficiem de apa (aveam sa aflu mai tarziu de ce) si inca ceva (parca wi-fi). Am pornit urcusul, la pas, pe o poteca placata cu dale de piatra naturala. Am ajuns aproape in varf si tot nu vedeam nimic. Incepusem sa cred ca e un mare FAS. Vad panoul de prezentare, loc de poza cu chipul tau si corp de cosmonaut... si in zare, o ghereta cu om care taia bilete (4 lei biletul/adult). Evident am fost primii pe ziua respectiva, dar ne-am simtit ca si cum am fost primii dintotdeauna. Primul pas "real" pe luna. Sub privirile noastre incremenite, vulcanii bolboroseau de zor, in fata noastra intinzandu-se un peisaj selenar deosebit. Din nou singuri, cu aceasta minunatie a naturii doar pentru noi... am zburdat de pe un crater pe altul si bineinteles nu am rezistat tentatiei de a-mi lasa amprenta (palmele) pe prelingerea semi-uscata a noroiului. (vezi avantajele apei de la parcare).

Cel mai mult insa mi-a placut cum auzeam gazele formandu-se undeva in buricul pamantului si urcand zgomotos pana la suprafata, unde bolboroseau energic. La coborare, cativa magneti de la simpaticul barn/grajd/sura sau cum vreti voi sa-l numiti... spalat bine... si pornim mai departe spre trovantii de la Ulmet.

Eu insa ma opresc aici cu review-ul pt ca exista riscul sa devina prea lung/plictisitor, dar voi reveni in alt post cu experienta babelor ... de la Ulmet :)

Per total un loc foarte frumos, deosebit, care merita vazut, desi la un moment dat ma indoisem de el.

---

VIZUALIZĂRI: 4007 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI