Un loc unic dar cam uitat de lume

TIPĂREȘTE

Cand am fost la Sarata Monteoru ne-am hotarat sa mrgem si la Vulcanii noroiosi, avand in vedere ca nimeni dintre prieteni nu-i mai vazuse, si sincer chiar imi doream de foarte mult timp.

Am pus GPS-ul in functiune si am plecat prin Merei intr-adevar indicatoare nici noi nu am vazut dar ne-a ajutat cat de cat GPS -ul, drumul f prost plin de gropi, de parca stim noi cum sa ne atragem turistii.

Cu cativa kilometrii inainte sa ajungem deja parca se schimbase peisajul, tot pamantul parca era ondulat plin de delusoare mici. cu chiu cu vai am ajuns la Paclele am parcat, am platit intrarea dar nu era nimeni care sa ne explice ceva. Am citit si noi ce scria pe tablita de la intrare si am intrat, in primul rand am avut un soc din cauza peisajului selenar, straniu, ciudat de ti se facea pielea gaina. am avut senzatia ca paseam pe luna, unde te uitai nu se vedeau decat mici sau mari cratere si noroiul uscat sau umed peste tot.

Ne-am plimbat, bineinteles ca am avut si noi ceva incidente vreo trei copii au coborat mai murdari ca purceii, si noroc cu rezervorul de jos unde s-au spalat.

Este ceva unic, un peisaj si niste fenomene ale naturii greu de exprimat in cuvinte, asa ca in vara ne-am hotarat sa mai mergem o data sa-i revedem.

---

VIZUALIZĂRI: 1306 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI