Vulcanii Noroioși Buzoieni

TIPĂREȘTE

Când spui Buzău te gândești la Cârnaţii de Pleşcoi și la Vulcanii Noroioși. Pleșcoii i-am gustat mai de mult și de mai multe ori, despre Vulcanii Noroioși știam de mult, și tot de atunci îmi doream să-i văd. Erau rezerva mea când vream să mergem undeva și nu știam unde, dar mereu apărând ceva ce părea mai atractiv, am tot amânat Vulcanii până în toamna aceasta când i-am legat de Avrig, nici o legătură între cele două zone, legătura am făcut-o noi. Meritau văzuți mai de mult, acum doar revăzuți!

În review-ul despre „Trovanții Babele de la Ulmet” , vezi impresii, spuneam că am văzut mai multe obiective turistice buzoiene despre care poate voi povesti, printre care se numără și Vulcanii Noroioși Pâclele.  

Vulcanii Noroioși sunt „erupții de noroi mai lente sau mai violente, însoțită de emanații de gaze și, uneori, de urme de petrol” . Degajările de gaze din rocile - magazii antrenează în drumul lor spre suprafață ape dulci sau sărate, care înmoaie, dizolvă, dezintegrează rocile întâlnite și le aduce la suprafață sub formă de noroi. Se manifestă sub două forme, Vulcani noroioși, ridicături sub formă de conuri mai mult sau mai puțin ascuțite, cu o deschizătură în vârf, craterul sau Fierbători de noroi, cavități de formă aproape circulară în care bolborosește un noroi lichid, cu urme de petrol, gazele ce agită materialul fluid dau impresia de fierbere.  

Astfel de vulcani se găsesc pe toate continentele, sunt cunoscuți circa 1.100 în toată lumea, la noi în țară se găsesc în mai multe regiuni, cei mai spectaculoși fiind vulcanii din Buzău.  

 Vulcanii Noroioși Buzoieni, rezervație naturală, cuprind fierbătorile „Beciu” și „La Fierbători” , vulcanii „Pâclele Mari” și „Pâclele Mici” , noi am văzut doar cele două Pâcle.  

Sunt așezați în partea centrală a Subcarpaților de Curbură, pe teritoriul comunelor Berca și Scorțoasa din județul Buzău, la circa 40 kilometri de Buzău. Noi veneam de la Pârscov, cu o mică deviație, vezi impresii.  

Se merge spre Comuna Scorțoasa, satul Policiori și de aici pe Drumul Județean DJ220A, circa 4 kilometri, drum îngust, bun și asfaltat până la o intersecție și un indicator spre Pâclele Mici. Se continuă pe drum neasfaltat dar bun, circa 500 de metri până la o parcare gratuită și un camping Muddy Land. Aici erau multe tarabe, bănci și chioșcuri, un restaurant La Hangar, Recepția pentru camping și o terasă La Șopron, erau mulți turiști într-o zi frumoasă de duminică. Când Am Fost Acolo avea loc „Festivalul Cătinei” cu preparate din cătină și nu numai, sucul de cătină a fost foarte bun!  

Am lăsat mașina în Parcare și am plecat pe Aleea Vulcanilor, alee pietruită la început, bine întreținută, urcuș ușor, la Pâclele Mici, circa 300- 400 de metri.  

Am găsit pe alee, pe niște panouri, detalii despre cum s-au format acești vulcani. Demult aici erau câmpuri verzi pe care pășteau animalele oamenilor din satele vecine până când pe aceste plaiuri a năvălit un Balaur cu șapte capete ce aruncau foc și pârjoleau totul în calea lui. Mulți voinici s-au luptat cu monstrul dar nu i-au venit de hac. Atunci Arbănaș, fiul Doamnei Neaga și al Voievodului Mihnea Turcitu, a plecat și el să lupte cu lighioana. A reușit să-i reteze un cap dar nu se putea apropia de Balaur căci unul din capete veghea permanent. Mergând abătut prin sat, orbit fiind de soarele ce se reflecta în geamurile caselor i-a ideea să orbească și el lighioana. A adunat din tot satul oglinzi și alte obiecte strălucitoare cu care s-a îmbrăcat și s-a întors la luptă. Apropiindu-se de Balaurul orbit a reușit să-i taie încă cinci capete dar și Balaurul a reușit să fugă și subțiindu-se s-a ascuns în pământ. Așa au scăpat Oamenii de Balaur dar și Balaurul de Oameni! De atunci, pe pământul cenușiu, uscat, zbârcit și crăpat, se spune că ar fi pielea Balaurului, nu mai crește nimic, iar prin ochiurile care fierb necontenit ar ieşi la suprafaţă sângele negru al monstrului.  

Balaurul trăiește încă, mai iese din când în când la suprafață, nu mai este așa mare dar măsoară peste 2 metri și are un singur cap. Nu mai ataca oamenii și animalele lor, nici nu mai pârjolește nimic și nu este veninos dar când este în pericol își înalță capul amenințând c-o falcă-n cer și una în pământ, devenind fioros, dar nu periculos. Este Balaurul Dobrogean, cel mai mare șarpe din țara noastră ce stă mai mult sub pământ nefiind prea des întâlnit de oameni.  

Mai des decât Balauri, pe aceste câmpuri de noroi, pot fi întâlniți scorpioni şi termite, două specii rare care s-au adaptat condițiilor de viață de la vulcani.  

Terminând de citit cum s-au format Vulcanii Noroioși am ajuns la Intrarea în Rezervație și ne-am oprit la Casa de Bilete. Aici sunt afișate „Taxele de acces” , 4 lei pentru adulți, 1 leu elevii, 2 lei studenții, și restricțiile impuse pentru vizite, „Fumatul interzis” și „Accesul interzis pe timp ploios” . Se poate vizita zilnic între orele 8 și 20, după cum scrie pe site-ul Pâclelor Mici, vulcaniinoroiosipaclelemi ... i.business.site, unde se găsește și numărul de telefon, 0722 623 021.

Am pășit pe câmpurile aride ce se întind pe circa 17 hectare, la marginea cărora cresc totuși doi arbuşti, declarați monumente ale naturii, gardurariţa şi cătina ţepoasă. Parcă-i un tărâm selenar, pe care șuvoaiele de noroi împietrit coboară în pante line, se depune și se întărește pe sol dând naștere unor forme spectaculoase, în unele locuri crăpate, în altele striate, fluide sau solidificate, alcătuind un peisaj fascinant, în permanentă schimbare.

Primul întâlnit a fost un vulcan mare ce erupe constant, am stat și am privit cum lava coboară încet la vale, ca apa unui izvor nesecat pe panta unui munte.  

Am urcat la izvor, l-am pozat, am pozat și împrejurimile și ne-am continuat plimbarea pe la alți vulcani, mai activi sau mai puțini activi, mai mari sau mai mici, mai înalți sau doar la suprafața solului, fiind foarte mulți și foarte apropiați unul de altul.  

După aproape o oră de plimbare am coborât la mașină și am plecat spre următoarea destinație, Pâclele Mari. Pe drum, cu autoturismul, distanța dintre cele două Pâcle este puțin peste 3 kilometri. Am ajuns într-o parcare, am achitat 5 lei și am luat două bilete, 4 lei de persoană.  

Eram la Pâclele Mari unde, pe o suprafață de 22 de hectare, pe un platou de formă circulară, numeroși vulcani activi degajă noroi vâscos cu urme de petrol ce a dat naştere unor forme spectaculoase de relief, dealuri ondulate, canioane, crevase, (chiar dacă pielea Balaurului a rămas la Pâclele Mici sau poate se întinde până aici, în linie dreaptă fiind mai puțin de doi kilometri) .  

Cele două rezervații sunt mult diferite, aici sunt mai puțini vulcani dar sunt mai mari, craterele pot avea diametre de 2 – 3 metri și înălțimi de 6 – 8 metri, iar ochiurile cu apă sunt formate de Căpcăunii ce ocupau acest deal alungați sub pământ de locuitorii din jur pentru a-și apăra viețile lor și ale animalelor. Căpcăunii s-au răzbunat cu aceste ochiuri de apă, căci cine se apropie să bea este atras în adâncuri, doar că nimeni nu se apropie să bea apă.  

Zona este deschisă, expusă soarelui, fiind recomandate o șapcă sau o pălărie pentru protecția capului și încălțăminte pentru drumeție. În rezervație nu se găsește apă, așa că este indicat ca apa să nu lipsească din rucsacul fiecăruia. Septembrie a fost o perioadă foarte bună pentru vizitarea lor, vara fiind căldură mare și soare dogoritor.  

Trebuie evitată apropierea de craterul vulcanului, nu este fierbinte dar există risc de cădere în noroiul clocotitor, chiar dacă nu te scufunzi, presiunea gazelor ce ies la suprafață, densitatea şi salinitatea noroiului țin corpurile la suprafață. Ne-am plimbat și am urcat pe vulcani, cam după o oră am revenit în Parcare și de acolo 25 de kilometri cu mașina până la Pensiunea din Pârscov unde eram cazați.  

Recomand vizitarea acestora în ordinea în care le-am văzut și eu, Pâclele mici mai întâi, sunt mai spectaculoase, cu multe cratere și fierbători. Pâclele Mari, sunt mai întinse, mai ondulate și mai adânci, dar cu mai puține cratere. Asfel vă veți face o mai bună părere de ansamblu despre acești noroioși.

Nu știu cât de bine am reușit să prezint aceste Pâcle, este greu de descris spectaculozitatea acestora, sper să o facă mai bine pozele postate. Este pentru prima dată când văd așa ceva în țara noastră, mi-au plăcut! Mergeți acolo și nu veți regreta!!

---

VIZUALIZĂRI: 1160 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI