Mică, mică, dar voinică! - o cazare perfectă pe țărmul Lacului Bled

TIPĂREȘTE

Pentru Lacul Bled n-am alocat decât 2 jumătăți de zi și o noapte de cazare. Atâta s-a putut... Dacă aș fi știut ce minunăție de zonă este (mă rog, cumva bănuiam eu)... Dar de unde să mai tai, Dumnezeule, că și așa a fost puțin peste tot?!

Azi o să vă povestesc despre cazare. Conform principiului „dacă e puțin măcar să fie de calitate” și având în minte că majoritatea activităților pe care le vom fi desfășurat se învârteau pe lângă lac (la propriu), am zis să caut ceva cât mai aproape de țărmul apei. Prea multe variante să știți că nu sunt, vă zic acum în perfectă cunoștință de cauză; dar dacă ar fi să merg a doua oară, cu siguranță aș face aceeași alegere: Penzion Vila Prešeren.

Localizarea este imbatabilă: la câțiva metri de țărmul lacului, în partea nord-estică, aproximativ sub versantul stâncos pe care se înalță Castelul Bled. Cocheta construcție de secol 18 găzduiește un micuț boutique-hotel cu doar 8 spații de cazare (4 camere single, 2 duble și 2 apartamente) și un restaurant a cărui terasă beneficiază probabil de una dintre cele mai frumoase vederi din lume. Încă un atu foarte prețios: dispune și de parcare proprie.

Evident, toate acestea se reflectă în prețuri, mai ales când vorbim de plin sezon estival. Țin minte că am făcut rezervarea cu câteva luni bune înainte și am putut alege între mai multe feluri de camere și țin minte că singurele cu vedere la lac sunt apartamentele. Cum un apartament era în mod clar prea spațios pentru noi 2, mai ales că n-aveam să petrecem prea mult timp înăuntru, am judecat de data asta cu capul 😊 și nu m-am aruncat, ci am ales cea mai ieftină cameră dublă. Chiar și așa, aceasta avea să ne coste 202 euro, ce-i drept cu mic dejun și parcare incluse. Și cu ceva anulare gratuită, care nu mai știu exact ce și cum a fost.

Adresa din buletin este Veslaska Promenada 14, Bled și dacă o setați în aplicația de orientare pe care o folosiți, să știți că într-adevăr e de ajutor. Check-in se poate face începând cu ora 14, noi aveam de ajuns la Bled pornind din Maribor, drum de vreo 2 ore în condiții normale. Ne făcusem socoteala că vom ajunge în jurul prânzului și vom avea timp să dăm un ocol de lac și să mâncăm până la rezervarea de la ora 16 la... nu divulg încă! 😉

He-he!... Vise, taică! Pe băieții ăia sloveni îi apucase să-și repare autostrăzile, ne atenționase și gazda de la Maribor asupra acestui aspect, să avem răbdare și să ne luăm timp suficient. Doar că noi am găsit altă soluție; mai bine zis Waze a găsit pentru noi în dimineața cu pricina. În loc s-o luăm aproximativ sud, spre autostradă, am luat-o către nord, pe splendida vale a râului Drava, am trecut în Austria, am mers o vreme aproximativ paralel cu granița până în localitatea Ferlach, de unde am virat înapoi spre sud, spre Slovenia. N-am avut nevoie de vignetă pentru Austria pentru că n-am folosit autostrada deloc. Nu sunt sigură, dar la întoarcere mi s-a părut că granița austro-slovenă e în inima unui tunel prin munte...

În plus, ce să zic?! A fost una dintre cele mai inspirate decizii de vacanță. Am avut parte de un traseu atât de frumos și relaxant, am străbătut peisaje montane bucolice, am admirat splendidele căsuțe împodobite cu flori, cerul albastru reflectat în ochiuri de apă, mici cascade vijelioase și multe altele... Ne-am oprit preț de juma de ceas la un han pe marginea șoselei, am vrut chiar să mâncăm acolo, deși nu ne era neapărat foame, doar de dragul terasei spânzurate peste hău; dar n-am găsit masă liberă, așa că ne-am consolat cu câte o delicioasă înghețată homemade, cu gust de lapte adevărat...

Sigur, n-am ajuns la destinație în jurul prânzului, ci destul de mult după acesta. Pusesem adresa pe GPS și tot am bulibășit-o un pic, asta pentru că aplicația te pune s-o iei prin parc și ai impresia că-i greșit, dar nu e; aleea te scoate chiar în spatele vilei, la intrarea în parcare (care-i securizată cu o barieră).

Am ocolit construcția albă, frumoasă, decorată cu jardiniere pline de flori și ne-am prezentat în restaurant, încercând să identificăm recepția. N-a fost nevoie să finalizăm acestă acțiune, ne-a preluat unul din băieții ce serveau la mese și ne-a îndrumat spre camera noastră. Mi s-a părut un pic alambicat la început, dar asta cred că din cauza agitației momentului; noi eram dintr-o dată în grabă, angajatul era și el în grabă. Cumva, dacă rețin, am traversat restaurantul și pe urmă am urcat un etaj (ajungând practic la primul nivel din spatele vilei, terenul fiind în pantă).

Camerele au numere și nume; a noastră a fost 4/Zvon (clopot). Ușa se dechide clasic, cu cheie. (Odată cu cheia de la cameră am primit încă o cheie pentru ușa din spate, ce dă direct în parcare, precum și telecomandă pentru bariera de la intrarea în parcare.)

Mda, am avut parte de una dintre cele mai mici camere posibile, dar nu ne-am crizat; asta am rezervat, asta am primit (14 mp zice amicul booking). Compusă din dormitor și baie. Cu mențiunea că, în comparație cu dormitorul, baia chiar pare spațioasă! 😊 În schimb, curat, luminos, plăcut cromatic și de fapt n-avea să ne lipsească nimic!

Am avut un pat dublu încadrat de noptiere; patul cu saltea excelentă, perne bune și lenjerie albă, iar noptierele cu veioze cu abajur. Deasupra patului, pe peretele acoperit cu un tapet floral verde-prăzuliu – un tablou înfățișând însăși vilișoara noastră privită de pe lac. Alături, pe perete, o oglindă. Aparatul de aer condiționat era așezat destul de neinspirat, tot deasupra patului, dar, din fericire, n-a fost nevoie să-l folosim; e zonă de munte și serile sunt destul de răcoroase.

Pe peretele opus se afla un dulap în care ne așteptau mai multe umerașe, 2 halate de baie, papuci de unică folosință, o pernă și o pătură de rezervă, precum și un seif. Loc de haine nu prea rămăsese :), dar nici noi n-am prea avut haine de depozitat... Alături, o masă-birou ce avea încastrat răcitorul, în care am găsit 2 sticle cu apă din partea casei. Pe masă – mai multe chestii: o tăviță conținând toate cele necesare pentru preparat ceai/cafea, un drăguț aranjament floral de care se sprijinea cardul ce ne ura bun-venit, telefonul fix și telecomenzile (una de la AC, una trebuie să fi fost de la TV, deci om fi avut și TV, deși pozele mele se pare că l-au ratat și una... Dumnezeu știe de la ce).

Fereastra dădea direct spre terasa din spate; nu era prevăzută cu ieșire directă pe aceasta, dar dacă ne-am fi străduit un pic, n-ar fi fost prea greu... Și, dincolo de terasă, spre parcare și parc. O priveliște destul de drăguță, aș zice. Sigur, nu ca aia cu lacul, dar nu-i rea nici asta deloc. Fereastra este dublată cu obloane (pe care le-am găsit deschise și așa le-am lăsat), cu perdea și cu o draperie verzulie, în ton cu peretele de-l pomenii.

A, încă un amănunt: dopurile de urechi. Le-am găsit în niște cutiuțe, pe una din noptiere și ne-am mirat, locul părea destul de pașnic... Abia peste noapte am înțeles ideea. Dincolo de parc, nu departe, se găsește Biserica Sf. Martin, cu al său clopot ce măsoară timpul cu mare conștiinciozitate zi și noapte! Ziua nu prea-l bagi în seamă, se încadrează frumos în decor, dar noaptea... Ce să zic?! Pe mine nu m-a deranjat defel și nici dopurile oferite de gazde nu le-am folosit pentru că dorm oricum cu dopurile mele. Chiar mă mir că n-am auzit clopotul, căci de obicei n-am un somn chiar atât de profund; în fine, se pare că în noaptea aia l-am avut (după ceva efort fizic suplimentar, despre care vom mai vorbi) și asta n-a făcut decât să mă bucure. Tati însă – da, s-a cam plâns dimineață...

Baia – nimic special, poate doar pardoseala alb-negru, un model care mi-a plăcut mult. Beneficiind de toate dotările clasice, curate și perfect funcționale. Prosoape în mai multe mărimi ne așteptau pe spalier, iar consumabilele erau în flacoane mari: săpun lichid la chiuvetă și gel de duș/șampon în cabina de duș.

Într-adevăr, am intuit bine, n-am petrecut prea mult timp în cameră, împrejurimile fiind atât de ofertante! Seara, după ce am finalizat activitatea... (secretă deocamdată), am decis să mănânce și gurile noastre o masă serioasă pe ziua în curs. Citisem recenzii ok despre restaurantul pensiunii, despre atmosferă și priveliște nu mai vorbesc, așa că alegerea a fost evidentă. Ne-am anunțat intenția și unul dintre angajați ne-a indicat o masă pe terasă și ne-a adus meniuri.

Oferta e destul de vastă, cu de toate, de la aperitive până la deserturi. Specificul – amestecat; mai spre mediteranean, așa... Prețurile măricele, însă asta n-a fost o surpriză, ne așteptam (Bled fiind probabil una dintre cele mai turistice zone din Slovenia). Am ales o porție de rizotto cu sparanghel și fâșii de vită și alta de păstrăv file cu piure trufat de cartofi, plus câte o bere locală. Am primit pentru început chifle calde și unt din partea casei, dovadă că avem de-a face cu o casă respectabilă 😊. În fine, au picat bine ca aperitiv, eram rupți de foame. Nici pentru mâncarea propriu-zisă n-am așteptat prea mult, din fericire. Prezentarea a fost frumoasă, gustul desăvârșit! Ne-am declarat mulțumiți la final și-am decartat aproape 70 de euroi. Mă rog, n-avea să fie asta cea mai scumpă masă a vacanței; nu, nici pe departe! (Stați să ajungem în Italia și Franța! 😊)

Micul dejun l-am servit tot pe terasa restaurantului, în același decor de poveste și în compania... zecilor de vrăbiuțe ciripitoare, pofticioase și furăcioase. Zău, asemenea specie de vrăbii... n-am mai întâlnit decât o dată, pe țărmul altui lac, Maggiore. În tot cazul, ne-am distrat cu ele, chit că a trebuit să ne păzim mâncarea în fiecare secundă!

Au meniu special de mic dejun, pentru cei cazați intră în prețul camerei, dar sunt primiți și oaspeți din afară. Am ales un platou cu bruschete și unul tradițional, cafea, suc și apă. Ni s-au adăugat pe masă o cutie cu cutiuțe pline cu tot felul de smacuri: gem, miere, finetti etc, de care nu ne-am atins. În tot cazul, abia am dovedit, cât de cât, porțiile de mâncare!...

... Nu puteam părăsi zona fără să dăm ocol lacului, așa cum aveam în plan de la bun început și nu mai apucaserăm să facem cu o zi înainte. Citisem că perimetrul său ar însuma vreo 6 km, deci am socotit cam 2 ore pentru acest demers. Cum decazarea trebuia s-o facem până la 11, am decis să eliberăm camera imediat după micul dejun și să rugăm băieții de la recepție/restaurant să ne mai păsuiască mașina în parcare încă vreo oră peste termenul limită. Zis și făcut. „Chiar și două!” a fost răspunsul primit, cu zâmbetul pe buze. Ceea ce ne-a făcut să ne relaxăm și să ne vedem liniștiți de plimbarea noastră. Despre care vom povesti cu altă ocazie...

În concluzie, a fost foarte, foarte bine la Vila Prešeren! Fix ce ne-a trebuit: o cameră curată și decentă, mâncare multă și gustoasă, o poziție perfectă pentru a admira lacul și pentru activitățile pe care le-am programat! Dacă am mai fi avut la dispoziție încă o zi... sau 2... sau mai multe... Sau poate – cine știe?! – mai venim, că prea e minunată zona asta!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 140 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI