Vila Dunavski Raj - “casuta din povesti”

TIPĂREȘTE

Vila Dunavski Raj m-a incantat de cum am vazut-o, a fost dragoste la prima privire, ba chiar de cand am parasit asfaltul indreptandu-ne catre ea pe drumul de pamant prin padurea de pini, am simtit ca intram intr-un tinut de basm. Parca decorul este desprins din povesti, cu casute mai mari sau mai mici, de la cabane de lemn la vile somptuoase cu porti si garduri inalte.

Revenind la realitate, va pot spune ca padurea intinsa de pini din satul Vinci, denumita Vinci Recreational Area, este “taiata” de stradute mici, paralele intre ele, care “cad” perpendiculare pe strada principala, paralela la randul ei cu batrana doamna Dunav (in sarba), adica faleza Dunarii. Asadar, satul Vinci se situeaza pe malul sarbesc al batranului fluviu, la 130 km de granita romano-sarba de la Portile de Fier mergand spre nord, vis-à-vis de Moldova Veche si, din punct de vedere administrativ, tine de oraselul Golubac de care treci pana s-ajungi la Vinci.

Dupa cateva sute de metri (aprox. patru) parcursi prin umbra pinilor inalti, Vila Dunavski Raj (care inseamna raiul Dunarii) ni s-a aratat in splendoarea ei, cu superba gradina din fata ei bine ingrijita, plina de flori care de care mai frumoase, cu un mic “iaz” cu frunze de nuferi pe care se odihneau broscute, cu hamacuri frumos colorate, foisoare in care erau amenajate locuri de luat masa. Nici ca se poate ceva mai relaxant si mai odihnitor pentru minte si suflet decat sa iei masa intr-un asemenea décor.

Camerele vilei sunt toate opt, noi primind-o chiar pe cea cu numarul opt, la etaj, cu o superba priveliste de pe balcon asupra gradinei si a terenurilor de tenis, basket si volei de peste drum.

Camera tripla, cu baie si balcon proprii ne-a impresionat nu numai prin generozitatea spatiilor, dar mai ales prin curatenia care stralucea peste tot, dandu-mi seama, mai apoi, ca aceasta era caracteristica de baza a intregii cladiri, ba chiar a intregului imobil, in ansamblul sau.

Gazda noastra, Dusica, o doamna in jur de 50 ani, “rupea” cateva cuvinte in engleza (curios pentru zona aceea ca nu vorbea deloc romaneste), dar intelegea mai mult (am mai folosit si gimnastica), ne-a demonstrat ce inseamna ospitalitatea sarbeasca.

De cum am venit ne-a intampinat cu bauturi reci, cafea si prajituri de casa pe care le facuse chiar ea, si-o spunea cu toata mandria. Dealtfel, toata mancarea pe care ne-a servit-o pe parcursul weekendului fusese gatita de ea si recunosc ca gateste foarte bine, toate felurile au fost foarte gustoase: si cele pe baza de peste (ciorba pescareasca gen bouillabaisse si salau la cuptor cu rozmarin si cartofi natur) cu care ne-a incantat papilele gustative vineri seara, dar si cele pe baza de porc (inclusiv traditionala pleskavita) cu care ne-am delectat sambata. Evident acestea erau insotite de salate de sezon. In privinta cantitatii, gazdele noastre (pe langa Dusica mai erau inca o doamna si un domn pe care i-am remarcat mai tarziu) s-au intrecut pe ele insele, platourile au fost enorme, punandu-ne pe mine si pe sotul meu intr-o mare dificultate, nici unul dintre noi nefiind gurmand, insa ne-am sacrificat, altfel poate ar fi crezut ca nu ne place cum gateste. Fiecare masa a avut si desert aferent “home made” cum ii placea Dusicei sa spuna (negrese sau clatite), siluetele noastre putand intra in pericol de modificare.

Micul dejun, tip bufet suedez, este conceput sa stisfaca toate gusturile, de la vegetarieni la carnivori, cu tot felul de legume, mezeluri, oua cereale, miere, unt, insotite de bauturi specifice: ceai, cafea, lapte (dar nu de la cutie), sucuri naturale de fructe.

Demne de remarcat sunt: placinta de casa cu cascaval, cred, facuta de Dusica, zacusca ce ne-a luat mintile cu gustul ei divin, total diferit fata de al celei de la noi si gemurile de prune si caise, la fel, pregatite de Dusica, foarte mandra de produsele ei.

Activitatile pe care le poti desfasura la vila in scopul alungarii stresului si a deconectarii de la obosela zilnica sunt tenisul de masa si biliardul. Acestea se pot practica in sala de la demisol amenajata cu mese specifice, iar peste drum de vila, in aer liber terenerile de volei, basket si tenis intregesc panoplia mijloacelor prin care poti sa-ti petreci timpul intr-un mod placut. Toate acestea pot fi inlocuite sau completate cu plimbari prin padure sau, si mai frumos, pe faleza Dunarii recent modernizata prin intermediul unui proiect cu fonduri europene mixt, romano-sarb in valoare de peste doua milioane de euro. Rezultatul este unul de calitate, exista pista de biciclete cu doua sensuri, trotuar pentru pietoni pentru promenade, o strada pentru autoturisme si balustrade intrerupta, ici, colo de iesiri pe scari la apa.

O alta posibilitate de relaxare pentru iubitorii de apa ar mai fi petrecerea timpului la malul Dunarii, respectiv pescuit si plaja. Dealtfel, am vazut multi pescari amatori insirati pe mal care chiar prindeau cate ceva din cand in cand. Sunt si cateva plaje micute, amenajate in scop de baie (cu geamandura) sau cu terenuri de polo si volei in apa. Nu am incercat, apa era tulbure si murdara dupa atatea ploi si nu ne-a atras deloc (desi plecaseram pregatiti si cu costume de baie), asa incat am preferat plimbarile lungi dupa mesele copioase oferite de Dusica.

In zona este caracteristic climatul submediteranean, el continuandu-se si pe malul romanesc al batranului fluviu si se concretizeaza prin prezenta pinilor care, prin mirosul degajat de ei imi aduc aminte de tarile riverane Mediteranei, a smochinilor, stejarilor pufosi, alunilor turcesti. Am vazut si multi gusteri vargati, chiar cateva broaste testoase de uscat, dar micute, dar am mai fi putut intalni (dar, din fericire, nu s-a intamplat) tot specifice acestui tip de climat radaste, scorpioni carpatici sau, si mai rau, vipere cu corn.

Padurea deasa de pini inalti, traversata de strazile cu case, in general, de vacanta se anima in weekenduri cand locuitorii oraselor mai mari vin sa respire aer curat, inmiresmat de rasina acestora este perceputa ca o zona de recreere unde s-au stabilit orasenii cu ceva dare de mana.

In lipsa “marii” care a fost pierduta, la inceput, odata cu desprinderea din RSF Yugoslavia (in urma dezmembrarii acesteia) si, in cele din urma, cu despartirea de Muntenegru, toate posibilitatile naturale de relaxare acvatica ale sarbilor sunt legate de batranul Dunav, asa cum ii spun ei.

Despre ceea ce a insemnat pentru noi prima experienta pe plaiuri sarbesti, va voi povesti intr-un review separat, pentru ca ni s-au intamplat cateva lucruri demne de notat.

---

VIZUALIZĂRI: 2295 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI