O cazare ieftină şi foarte bună

TIPĂREȘTE

După popasul în golful Kotor, ne-am continuat circuitul balcanic din vara anului 2012 îndreptându-ne spre sudul litoralului muntenegrean, la Ulcinj.

Cazarea am găsit-o tot pe booking.com şi tot sub forma unei cazări la o pensiune, de tipul celor foarte des întâlnite pe Coasta Dalmaţiei şi, mai general, în ţările ce au făcut parte din fosta Iugoslavie: Apartments Adriatik, cu calificativul "fabulos".

Am ajuns după prânz şi am nimerit surprinzător de uşor, folosind coordonatele GPS date pe rezervarea de la booking.com. Spun că a fost surprinzător de uşor, pentru că, de obicei, coordonatele GPS date de booking.com sunt aproximative, iar după adresă, în unele ţări este greu să găseşti anumite locuri, pentru că hărţile, chiar cele mai recente, nu sunt suficient de precise. Ei bine, în cazul de faţă, coordonatele au fost cele corecte şi am ajuns fără să mai bâjbâim prin zonă.

Surpriza a fost însă alta, ceea ce mi s-a mai întâmplat şi prin alte părţi. Când priveşti pe Google Maps, fie pe hartă, fie pe imaginea din satelit, cu unele rare excepţii, nu îţi poţi da seama de configuraţia pe verticală a locurilor (lipsesc curbele de nivel). Astfel că nu mă aşteptam ca pensiunea să se afle la o înălţime considerabilă faţă de nivelul mării. Ba mai mult, strada coboară foarte abrupt spre mare, încât chiar îţi pune la încercare îndemânarea de şofer.

Nici nu apucasem să identific pensiunea, când am văzut un bărbat cu faţa numai zâmbet, care-mi făcea semn să trag în curte. Iniţial, l-am privit cu suspiciune, dar când am văzut firma, mi-am dat seama că omul era plin de bune intenţii, el fiind chiar proprietarul. Am tras maşina în parcarea îngustă din faţa pensiunii (mai sunt locuri de parcare şi în jur), ne-am dat jos din maşină şi imediat am fost primiţi în "recepţie" (o cameră cu scop universal), unde patronul ne-a îmbiat cu o cafea, un ceai, sau o băutură răcoritoare. A apărut şi soţia patronului, cu puştiul lor, de vreo 4-5 ani şi nu mi-a venit să-mi cred urechilor: vorbeau ungureşte! Proprietarul nu prea ştie engleza, aşa că am trecut pe germană, din care mai pricep câte ceva.

Aşa am aflat întreaga poveste a familiei. S-au cunoscut în Germania, el muntenegrean de etnie albaneză, ea unguroaică. S-au plăcut, s-au căsătorit şi aşa s-a format o familie multietnică. Băieţelul vorbea cu mama lui în ungureşte, cu tatăl în nemţeşte, iar cu bunicii în albaneză. Sârbeşte încă nu învăţase bine, dar era în plan. Tatăl lucrează în Germania, unde are o dugheană în care vinde kebab, iar vara mai scoate un ban din închirierea camerelor din pensiunea pe care o construise. În orice caz, am simţit la ei căldura sinceră, tipică oamenilor din această zonă, care sunt foarte deschişi şi prietenoşi.

Ne-au explicat cum stau lucrurile pe acolo, ce se poate face în Ulcinj (sârbii pronunţă "ulţin", în timp ce albanezii, cam 90% din populaţia oraşului, pronunţă "ulcin" - scris "Ulqin") şi ne-au condus la locul ce urma să ne ţină loc de casă timp de două zile.

Clădirea este foarte nouă, albă şi arată bine, atât la exterior, cât şi la interior. Am primit o cameră cu balcon, de unde aveam o vedere splendidă spre mare. În cameră se găsea un pat dublu, larg, o canapea, o masă cu două scaune, un şifonier şi, în colţ, un dulăpior, pe care se găsea televizorul. De asemenea, pe latura nordică a camerei se găsea şi o chicinetă, cu două plite electrice, chiuvetă, ustensile şi vase de bucătărie, precum şi un frigider. Spre stânga, o uşă dădea în baia echipată cu duş şi tot ce mai este nevoie într-un astfel de loc.

Evident, camera este echipată cu instalaţie de aer condiţionat iar internetul Wi-Fi funcţionează surprinzător de bine.

În concluzie, pentru preţul de 25 € pe noapte, pentru care făcusem rezervarea, am primit o cazare cu condiţii foarte bune, plus un supliment de amabilitate şi simpatie din partea gazdelor.

După ce ne-am descărcat bagajele şi ne-am tras răsuflarea, am dat fuga la plajă, să prindem ultimele raze de soare. Am început să coborâm pe strada în pantă, ce se încolăcea pe coasta abruptă şi pe măsură ce înaintam, ni se înfăţişa o privelişte din ce în ce mai frumoasă.

La un moment dat, în faţa ochilor ni s-a deschis întreaga imagine a oraşului vechi, ce se întinde la marginea mării şi deasupra căruia, de partea cealaltă a golfului, stă de strajă Cetatea Ulcinj. Iar golful însuşi ne oferă o splendidă imagine a Micii Plaje (Mala Plaza, în sârbă, Plazhi i Vogël în albaneză). I se spune Plaja Mică, întrucât mai la sud, dincolo de oraş, se găseşte o altă plajă, Velika Plaza (Plaja Mare), care, cu cei 15 km lungime, îşi merită pe deplin numele (se spune că e cea mai plungă plajă a Adriaticii).

Pe lângă aceste două plaje mai sunt şi o puzderie de mici plaje, neamenajate, dar care am văzut că sunt destul de frecventate. Eu însă pot să vă povestesc doar despre Plaja Mică, pentru că este singura pe care am fost. Este o plajă aglomerată, partea din mijloc fiind amenajată cu umbreluţe şi şezlonguri, care se închiriază. Accesul este liber, chiar şi în partea cu umbreluţe. Sunt duşuri şi cabine de schimb. Avantajul cel mai mare este pentru copii. Este o plajă cu nisip fin, care se continuă şi în apă, iar aceasta nu este adâncă, poţi merge zeci de metri şi abia îţi ajunge la brâu. Din acest punct de vedere, este foarte potrivită pentru cei care învaţă să înoate, mai ales că nu sunt nici valuri mari.

Având în vedere populaţia majoritar albaneză, care este, la rândul ei majoritar musulmană, să nu vă mire când veţi vedea femei îmbrăcate complet, care vin la plajă şi chiar intră şi în apă. Puteţi vedea un astfel de caz într-una din fotografiile ataşate.

De-a lungul Micii Plaje se întinde Korzo, faleza-promenadă a oraşului, de un pitoresc aparte, de-a lungul căreia se găsesc restaurante şi terase unde puteţi mânca destul de bine, la preţuri decente.

De altfel, oraşul afişează deja un aer oriental, vizibil şi pe străduţele înţesate cu buticuri, iar spre seară, când muezinii încep să-şi cheme credincioşii la rugăciune, din balconul minaretelor luminate feeric ale moscheilor, pur şi simplu uiţi că te afli într-o ţară slavă şi ai impresia că eşti într-un cartier lăturalnic al Istanbulului.

Am citit pe-aici păreri ale unora care au strâmbat din nas la chestia asta, dar eu recunosc că mi-a plăcut atmosfera. E drept, orăşelul e cam murdărel, cu gunoaie aruncate la întâmplare, dar dincolo de asta el este viu şi te îmbrăţişează cu toată căldura balcanică ce îl caracterizează. În ciuda aglomeraţiei foarte mari la lăsarea serii, în afara strigătelor muezinilor şi ale negustorilor care-şi laudă marfa, nu am auzit niciun glas certăreţ, supărat, sau mai ştiu-eu-cum, care să-ţi trezească vreo umbră de sentiment de nesiguranţă...

Ne-am întors după ce se lăsase noaptea, luând pieptiş dealul până la locul de cazare. Dacă nu te grăbeşti, cei două-trei sute de metri de urcuş nu sunt dificili, mai ales dacă te mai opreşti să mai admiri şi priveliştea nocturnă a oraşului. Iar la vreo 50 m de pensiune se găseşte un magazin alimentar aprovizionat cu de toate, la preţuri rezonabile. Şi, ca bonus, patroana-vânzătoare, dar şi fetele ajutoare, vorbesc engleza!

Aşa că, pentru cine nu e foarte pretenţios şi-i place mediul oriental, Ulcinj este un loc tocmai potrivit. Iar Apartments Adriatik este un loc plăcut, curat, cu preţuri foarte convenabile şi cu nişte gazde deosebit de amabile. Dacă n-ar fi urcuşul de la întoarcere, i-aş fi dat nota zece!

P. S. Dacă vreţi să ajungeţi acolo, nu vă luaţi după adresă, toate casele de pe strada Velimira Bogojevića au acelaşi număr, 1! Gazdele noastre ne-au spus că încă e bine, până de curând nici străzile mai lăturalnice nu aveau nume, doar cele din oraşul vechi. Abia de curând a început sistematizarea, construcţiile existente deja fiind făcute de fiecare cum l-a tăiat capul...

Cel mai bine, folosiţi coordonatele GPS: 41.925268,19.206522.

Sau sunaţi la unul din numerele de telefon: +382 30 412 245, sau +382 88 586 762.

P.P.S. Anul acesta, ajungând în Parga, am fost surprins să constat numeroase asemănări în privinţa configuraţiei celor două localităţi. Însă limba vorbită era alta!

Pentru cine nu ştie, trebuie să spun totuşi că, până în momentul încorporării zonei Parga în nou constituitul stat grec, oraşul era locuit, ca şi Ulcinj, în majoritate de albanezi.

---

VIZUALIZĂRI: 4103 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI