6 nopţi muntenegrene, pentru încărcarea bateriilor

TIPĂREȘTE

Şi uite aşa am ajuns în ţara munţilor întunecaţi şi a apelor albastre.

În Muntenegru, munţii sunt înalţi, solicitanţi şi plini de trasee. Raftingul e o activitate apreciată acolo, iar râul Tara trece prin cel mai mare canion al Europei. Dacă nu aveţi ocazia să ajungeţi în State să vedeţi Grand Canyon de pe Colorado, e un bun compromis. Ca mărime, canionul Tara e imediat după. Adâncimea maximă este de 1300 de metri şi lungimea lui de 80 km.

Muntenegru mi s-a părut o ţară unică în atâtea feluri încât mi-ar fi fost imposibil să n-o îndrăgesc. Atâtea frumuseţi concentrate pe un spatiu aşa de mic. Plaje întinse, lacuri cristaline, râuri repezi şi adânci, ţinuturi sălbatice şi neştiute de nimeni. Dimineaţa poţi să îţi bei cafeaua scăldat de valurile Adriaticii, iar seara poţi să te bucuri de de o plimbare prin munţi la 2000 de metri altitudine şi vreo 20 de grade diferenţă.

Imaginaţi-vă un teritoriu cam cât doua judeţe - Tulcea şi Constanţa. Suprapuneţi alte două să zicem Braşov şi Sibiu, să avem un relief muntos. Acum aveţi o imagine despre Muntenegru. Haideţi să mai facem un exerciţiu de imaginaţie şi să scoatem populaţia din cele 2 judeţe alese. Lăsam doar câţi locuitori sunt însumaţi în Cluj Napoca şi Timişoara. Adica vreo 625.000. Le dăm toate minunăţiile naturii. Nu-i aşa că ar trebui să emane fericire şi mulţumire? Aiurea. N-am putut să văd nimic pe chipul lor. Să nu mai zic de barajul de limbă… Dacă ar avea o infrastructură mai prietenoasă şi ar învaţa să vorbească engleza… ar putea deveni cel mai vizitat loc de pe pământ. Aşa, e o bijuterie naturală pe care nimeni nu a şlefuit-o. Sigur că sunt şi câteva avantaje. O sălbăticie fermecătoare, o atmosfera mai putin sufocată de numarul de turisti, păduri neumblate, locuri necercetate, şi mai ales preţuri mici. Frumuseţea peisajului nu ne-a lăsat să simţim că Muntenegru nu are o industrie turistică de calibru. Probabil în câţiva ani, lucrurile se vor schimba, şi din punctul meu de vedere îşi va pierde din farmec.

Se promovează cu sloganul „Wild Beauty” şi i se potriveşte mănusă. Probabil în momentul în care turismul lor va deveni eficient, sloganul va trebui să fie schimbat. E una din cele mai mici ţări din Europa. O afirmaţie a unui demnitar sârb a provocat un scandal diplomatic când a numit-o cu aroganţă „pseudoţară”. Dar e atât de concentrata şi are atâtea minuni…

1.Ai putea… să zâmbeşti soarelui

În golful Kotor mi-am găsit paradisul. Un loc în care muntele s-a lăsat cucerit de mare într-o îmbraţisare fierbinte. Dragostea lor a fost binecuvântată de soare, care le-a dat o vegetaţie pe măsura sentimentelor lor. Agave, mimoze, rodii, leandrii, kiwi… Vârful muntelui are încă zăpadă, în timp ce poalele lui, la întâlnirea cu marea, are flori care îşi scutură petalele. Herceg Novi cel mai Nordic oras numit şi oraşul soarelui. Aici ai parte de un climat in care te poti bucura de soare mai bine de 10 ore pe zi in perioada de vară. Cândva locul căpitanior de nave şi al marinarilor care au adus aici palmieri, eucalypţi, chiparoşi, mimoze si magnolii. Acum este oraşul artiştilor şi scriitorilor. Oraşul vechi are o înşiruire de trepte dificil de urcat şi 9 km de tuneluri. Temperatura apei este intre 22-26 de grade şi vara stă aici cam… 5 luni. Golful este împărţit de natură în 4: Herceg Novi, Risan, Kotor şi Tivat. Toate, orientate spre soare. Kotor este centru cultural. Risan este renumit pentru ruinele unei vile de patrician roman. Herceg Novie este oraşul florilor. Tot ce trebuie e să zâmbeşti la soare şi să te laşi îmbrăţişat de el.

2.Ar trebui să-ţi aminteşti de trecut

Perast – Aflat în Golful Kotor cu o istorie zbuciumată şi mulţi cuceritori care şi-au lăsat amprenta asupra oraşului. Azi e o destinaţie de lux a Muntenegrului. Legenda spune că pe 22 iulie 1452 doi fraţi pescari găsesc pe o stanca, sub apa golfului o icoana a fecioarei Maria cu pruncul Isus în braţe. Considerat un miracol, localnicii au cărat la locul respectiv piatra cu piatră şi au realizat o insulă. Au scufundat în zonă peste 100 de ambarcaţiuni vechi pline cu rocă şi au pregătit terenul pentru construirea unei biserici. Se zice că localnicii şi marinarii care treceau pe acolo aruncau câte o piatra în mare de câte ori se întorceau teferi din călătorii. În felul acesta a luat naştere faimoasa insulă artificială Fecioara de pe Stâncă, pe care se află biserica cu acelasi nume. Legenda este înca vie şi întreţinută de o sărbătoare într-o anumita zi din an, când localnicii se adună şi aruncă pietre înspre insula care între timp a devenit atracţia numărul unu din zonă. Alături, insula St- George o insula naturală cam de aceeaşi marime. Cele două insule formează un cuplu. Ying şi Yang. Întuneric şi lumină. Noaptea şi ziua. Prima e luminoasă, veselă, extrovertită, plină de vizitatori. Ca de-a doua, e umbtiră de vegetaţie, putenică, singuratică şi plină de mister. Noi le-am prins pe ploaie şi vreme urâtă.

Oraşul Kotor e cel mai cunoscut, cel mai frumos si cel mai vizitat oraş vechi al ţării. O atmosferă impresionantă şi un portal către trecut. A fost preferatul meu aşa că o să vă povestesc mai multe despre el cu altă ocazie.

3.Ai putea să admiri luxul şi bogăţia

Porto Montenegro – o staţiune de lux şi un port cu vase de lux. Un fel de Monaco în devenire. Este impresionat luxul şi frumusetea lui. Un loc dintr-ăla unde îţi pică faţa de n-o mai găseşti. E vorba de o investiţie de lux făcută de canadieni şi de familia Rothschild pe locul unei vechi baze navale. Se întinde cam pe 1 km şi oferă posibilităţi de acostare pentru super iahturi (de 180 m lunigine). Poate găzdui 650 de iahturi, o infrastructură pe măsura şi în jur de 130 de resedinte de lux.

Am ajuns acolo într-o zi ploioasă şi nici n-am simţit picăturile de ploaie. Îmi plac vapoarele, mă duc cu gândul la călătorii imaginare. Dar niciodata, în visele mele nu apăreau astfel de vapoare. Evident am început să fotografiez tot ce mă înconjura, dar după câteva cadre a venit la mine un individ care m-a atenţionat „no foto”. Mi-a explicat că clienţii lor ţin la intimitate şi nu vor să fie fotografiaţi. Am înţeles şi am ascuns aparatul. L-am scos după ceva vreme din nou că nu mă puteam abţine, dar am fost atentă să nu intre vreo mutră în cadru. Vapoarele sper că nu s-au supărat. De obicei ascult şi respect regulile astea, dar era mult prea frumos să nu vedeţi şi voi.

4.Sau poate vrei să atingi cerul

Acum milioane de ani munţii Durmitor şi Vojnik şi-au dat întâlnire. Între ei, stătea doar râul Komarnica, care a săpat şi a săpat hotărât să-i despartă. Suntem la 50 de km de Žabljak pe direcţia oraşului Šavnik. Numele Nevidio (Never Seen) sau Nevidbog (Never Seen by God) vă dă o idee. E foarte greu accesibil. Vârfurile lor sunt atât de apropiate încât la un anumit punct nu lasă lumina să pătrundă. Este unul din cele mai dificile trasee de căţărare din Europa. În 1965 a fost cucerit pentru prima dată de alpinişti. Aceştia preferă vara târzie pentru că acolo se ală o cascadă uriaşă - Grabovine. Spre sfârşitul verii apa e mai mică. Pentru această aventură aveţi nevoie de echipament de scafandru, echipament de alpinist şi o condiţie fizică bună. Strâmtori, cascade, canale înguste, galerii naturale de piatră sculptată. Cea mai grea parte trecerea prin poarta Kamikaze, o secţiune de 80 de metri lungime şi în unele părţi de 25 cm laţime. Odată ce intri şi treci de galerii şi cascade, nu mai ai altă opţiune decât înainte. Din păcate, la asta a trebuit să spunem nu. Din motive de neîncredere in forţe proprii şi de îndemânare. Dar dacă vă ţine… e ceva never seen.

5.Injectează-ţi marea în vene

Departe de zgomotul oraşelor şi de nebunia turistică, există un loc unde poţi fi tu cu marea. O insulă triunghiulară înconjurată de frumuseţe. O parte a insulei e izolată de ochii indiscreţi şi e exclusiv destinată nudiştilor. Nu despre asta o să vă povestesc pentru că nu acolo am fost. Începând din acel loc şi plecând spre nord către oraşul Ulcinj vă puteţi bucura de o fâşie de plaja superbă cu un nisip fin şi închis la culoare care nu se mai termina. Începând de la sud, unde mi s-a părut un loc boem şi noncomformist cam ca şi la noi Vama veche, în care am văzut câteva campinguri pentru motorhomes şi rulote, câteva corturi amplasate chiar pe plaje cu bucătării improvizate care îţi lăsau impresia că oamenii stăteau acolo cu lunile, locuinţe pescăreşti şi restaurante cu profil pescăresc la tot pasul. Nu e un loc pentru pretenţioşi, e un loc în care mergi să fii tu cu marea. Fără fiţe, mofturi sau pretenţii. În plimbările noastre prin zonă am întâlnit doi căţei vagabonzi. Foarte prietenoşi, cu comportament ciudat. Intrau în mare apoi ieşeau pe nisip, se tăvăleau pe nisipul cald, priveau lung în larg şi mergeau mai departe. După vreo 200 de metri reluau comportamentul. M-am gândit că aşa ar trebui să fie nişte suflete de marinari. Mi s-a părut incredibil cum se bucurau de frumuseţea mării, iar felul în care se uitau în larg mi s-a părut aproape uman.

Şi după toate astea vă amintiţi ce suprafaţă are ţara asta? Off, cât e de concentrată!

Şase zile? Sigur că nu e suficient!

Dar… la fel ca în viaţă… nu contează cât timp ai… contează ce alegi să faci cu el…

---

VIZUALIZĂRI: 4926 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI