Turul litoralului muntenegrean

TIPĂREȘTE

Drumul inspre litoralul muntenegrean este plin de surprize placute. Ruta aleasa de noi a fost Podgorica-Virpazar-tunelul Sozina-Budva-Ulcinj. In Ulcinj la intrare am oprit la biroul de informatii si am intrebat de pensiunea la care aveam rezervare si despre plajele din zona. Pensiunea se afla pe malul marii chiar in partea nordica a statiunii, pe care bineinteles ca n-am nimerit-o din prima. Am intrat cu masina in centru spre Mala plaza intr-o aglomeratie infernala, era sambata dupa-amiaza, masinile erau bara la bara, se miscau cu incetinitorul si cand in sfarsit am ajuns pe faleza si am parcat au si „sarit” pe noi vreo cativa samsari care ne intrebau daca vrem cazare. Plaja era plina ochi si pana sa ne dumirim incotro o luam a si sosit un politist care ne-a indemnat sa ne miscam de acolo (era statie de taxiuri). Apropo, atatea taxiuri cate am vazut in Ulcinj parca nu am vazut niciunde. Peste tot se simtea influenta orientala, caci eram aproape de Albania. Dupa vreo 20-30 minute am reusit sa localizam pensiunea, dar drumurile extraordinar de inguste si aglomerate nu erau pe gustul nostru. Pensiunea s-a dovedit o alegere nemaipomenita, datorita faptului ca era pe malul marii, avea piscina, restaurant si bar, de fapt un minicomplex turistic, cochet si bine pus la punct. Nu trebuie sa va spun ca pana a doua zi nici nu ne-am miscat de acolo, plus ca nebunia din oras nu ne atragea deloc. Din piscina aveam o panorama superba asupra vechii cetati (voi atasa poze), foarte bine conservata. Orasul vechi se afla pe varful unui munte ce are vedere spre tarmul marii.

Duminica la pranz am plecat cu masina spre centru, am ocolit centrul vechi si am ajuns iarasi in Mala Plaza (are vreo 350m), care bineinteles ca era plina ochi, am continuat drumul spre Copacabana lor, de fapt spre Velika plaza, considerata una dintre cele mai frumoase plaje din Muntenegru (lunga de vreo 12 Km). Din drum se vad pe alocuri indicatoare cu denumiri exotice ale plajelor, toate la un loc formand Velika plaza. Nu am intrat decat atunci cand am zarit indicatorul cu Copacabana, am mers un pic de la drumul principal si am ajuns cu masina pe nisip, unde fiecare parca unde vroia. Am coborat din masina si intr-adevar nisipul era foarte fin, dar ajunsi la mare am zarit sezlongurile vechi, umbrelele de paie gaurite, cosurile de gunoi pe plaja pline ochi care miroseau ingrozitor si niste baldachine care aratau ca dupa razboi, am facut cateva poze, ne-am bagat putin in apa si inapoi la masina.

Am parasit Ulcinj si ne-am indreptat spre Petrovac unde aveam rezervata o alta pensiune, tot pe malul marii si tot cu piscina. Buna alegere avand in vedere ca am prins week-end-ul si toate plajele erau foarte aglomerate. Drumul spre Petrovac este spectaculos, urmareste linia tarmului si ofera privelisti uluitoare, trece prin Bar, principalul port al Muntenegrului la marea Adriatica, oras construit in mare parte dupa cel de-al doilea razboi mondial, renumit prin plajele rosiatice umbrite de pini. Urmeaza Sveti Stefan, o insula, de fapt un istm ce uneste tarmul cu stanca pe care e ridicat orasul-hotel exclusivist, insula ce domina litoralul muntenegrean prin frumusetea ei, la poalele muntilor Lovcen si care adaposteste trei biserici ortodoxe. Pensiunea era situata intre Petrovac si Sveti Stefan, in Skocidjevojka, o mica localitate, de la drumul principal am coborat inspre mare cateva sute de metri si am ajuns. Gazda foarte draguta vorbea si engleza si germana ne-a avertizat ca plajele sunt aglomerate astazi ca e duminica, dar in apropiere ne recomanda fie plaja de la Sveti Stefan cu nisip fin, dar inconvenientul era ca trebuia lasata masina in parcare, sau plaja de la Becici, care o intrecea in frumusete. Datorita umiditatii din aer si caldurii excesive am renuntat la plajele renumite si ne-am multumit sa ne racorim in pisicina si sa admiram marea de pe margine. Tot gazda ne-a recomandat doua restaurante in zona. Unul cu preparate din carne se numea Giardino, este un restaurant la drumul principal, dar care ofera o priveliste superba asupra marii si a insulei Sveti Stefan unde am mancat de pranz foarte bine tot niste specialitati de-ale lor (nu mai tin minte cum se numeau), iar pe seara cand ne-am intors din plimbarea de la Budva la un restaurant sub pod, se numeste Izvor, am servit peste.

Luni dimineata am parasit drumul ce duce din Budva in golful Kotor pe linia tarmului si am urcat din Budva inspre Cetinje, un drum gen Dealul negru, care ofera o imagine magnifica asupra orasului Budva, urmarind sa ajungem la Mausoleul de la Lovcen. Dupa Cetinje drumul se bifurca in stanga Lovcen, iar in drepata Kotor si Njegusi. Trebuie urmarit indicatorul de Lovcen pe un drum de munte usor si lejer, cu creste nu foarte inalte si fara prapastii ametitoare. Drumul trece pe langa un hotel (hotelul pe partea stanga) si Adventura Park (pe partea dreapta) si continua urcarea, peisajul devine interesant si la urmatoarea bifurcatie am facut dreapta prin niste curbe in loc si in cele din urma am ajuns la baza varfului Jezer, intr-o parcare auto sub forma rotunjită. Dupa ce am lasat masina in parcare am inceput sa urcam treptele din fata tunelului si apoi cele din tunel, in total 460 trepte, tunelul peste 100m lungime si am ajuns in fata mausoleului.

Aici este inmormantat cel mai mare conducator, arhiepiscop si poet national al muntenegrenilor, Petru II Petrovic Njegos, 1813-1851, a carui dorinta a fost acea de a fi inmormantat in bisericuta de pe varful Jezer din muntii Lovcen. Dorinta i-a fost indeplinita, dar in timpul primului razboi mondial, datorita importantei acestui loc, austriecii am facut-o una cu pamantul. Ramasitele marelui poet au fost scoase si depuse in biserica din Cetinje spre pastrare. La dorinta regelui Karadordevic a fost inceputa construirea mausoleului, terminata in 1951, dupa 100 de ani de la moartea poetului, fiindu-i indeplinita dorinta.

Ajunsi acolo sus doar noi doi si copiii, ne-a intampinat un domn care ne-a indemnat sa vizitam mausoleul contra sumei de 3 eur de persoana, copiii gratis, precizand ca putem face poze oriunde. La intrare sunt doua statui intruchipand doua femei, mama si fiica imbracate in portul lor traditional. In capela este o statuie a marelui poet care poarta deasupra un vultur. In spatele capelei se afla mormantul cu osemintele poetului. In spate se iese pe o alee destul de ingusta dar pietruita si fara nici-o bara de protectie si se junge intr-un platou rotund, de unde in zilele senine se spune ca s-ar vedea chiar Italia. Noi nu am zarit decat o margine din golful Kotor, dar tot efortul urcarii scarilor s-a spulberat la vederea unor asemenea frumuseti.

La coborare ne astepta un domn cu ecuson, dar nu ne-a cerut bani pe parcare. Incantati de cele vazute am inceput coborarea, urmarind indicatorul Kotor. Drumul se ingusteaza vazand cu ochii si dupa cativa Km ni se infatiseaza golful Kotor, in toata splendoarea lui. Am vazut poze pe net, dar frumusetea golfului inconjurat din toate partile de muntii golasi si semeti care se oglindesc in apa de culoarea smaraldului nu poate fi surprisa de aparat. Drumul desi foarte ingust era plin de masini care urcau pe munte, asa ca nu va speriati si incercati-l ca n-o sa va para rau.

Ajunsi in Kotor am vizitat putin orasul, destul de aglomerat, am continuat drumul pe malul golfului, am trecut prin Perast, la vremea lui important port in zona, cu cele doua insule una naturala si cealalta creata de oameni, si am mancat in Risan, unde in zona se afla multe crescatorii de midii. Am continuat deplasarea spre Bijela-Herceg Novi si apoi am trecut granita in Croatia pentru o scurta vizita la Dubrovnik.

Plecand din satele pescaresti cu atmosfera lor linistita de pe marginea golfului si intrand in atmosfera tumultoasa a Dubrovnikului, plina de autocare cu turisti, fara locuri de parcare, am facut un tur al orasului si apoi ne-am oprit in parcarile special amenajate din drumul principal si am facut poze si molesiti de caldura si umiditate am facut cale intoarsa la muntenegreni, am trecut cu bacul la Lepetane, unde aveam sa ne petrecem ultima noapte in Muntenegru. Desi era destul de tarziu, am mai prins o ultima baie in apa sarata a marii.

---

VIZUALIZĂRI: 3802 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI