Valencia, o bijuterie turistică dar, mai ales, un paradis pentru familiile cu copii

TIPĂREȘTE

Prima noastră întâlnire cu Valencia nu a fost chiar wow. De fapt, a doua, pentru că prima a fost când, de la Aeroportul Manises am luat autobuzul 150 până în centrul Valenciei (8 km) și de acolo ne-am dus pe jos (1,6 km) până la autogară ca să ne transferăm la Zaragoza (vezi impresii). Dar atunci n-am reușit să ne facem vreo impresie.

Așa cum am spus și în articolul de cazare, când am revenit de la Zaragoza la Valencia, am fost un pic dezamăgiți de centrul istoric, acolo unde am ales să stăm. Totuși am citit atâtea articole despre Valencia și absolut toate erau la superlativ, că nu ne-am mai gândit decât că trebuie să vedem orașul. Pentru că, cel mai probabil, nemulțumirea noastră de început venea de la comparația cu Zaragoza, căreia nu-i găsisem nici un cusur și a faptului că am ales prost cazarea în centrul istoric.

Până la urmă nici cazarea nu a fost așa de rea. Doar faptul că apartamentul nostru era prost împărțit nu anula faptul că era un apartament spațios și că se afla într-o clădire renovată, modernă și foarte curată. Și mediul înconjurător ne-a cam tulburat, dar cum nu ne făceam veacul în jurul blocului am reușit chiar din prima zi să facem abstracție și descoperirea orașului să fie țelul principal. Care este exact așa cum am citit înainte să ajungem.

Am spus și în articolul introductiv că, în ceea ce privește Valencia, ne-a ajutat foarte mult să ne dezmeticim saitul compatrioatei noastre care trăiește la Valencia, www.valenciana.ro. Și tot acolo am prezentat tot felul de generalități pe care le-am considerat eu utile, nu le mai reiau.

Amintesc doar faptul că în Valencia marea majoritate a obiectivelor sunt grupate în centrul istoric și împrejurimi și sunt la distanțe de mers cu piciorul. Am folosit mijloace de transport doar ca să ajungem la Bioparc și la Orașul Artelor și Științelor, cu toate că nici spre ele nu erau cine știe ce distanțe (2,5 respectiv 3,5 km). Și, binențeles, am folosit transportul în comun pentru a merge în afara orașului. E bine de știut că Valencia are și metrou numai că nici de curiozitate n-am ajuns în vreo stație.

Este foarte greu să leg articolul ăsta pentru că am stat destule zile în Valencia și am văzut o mulțime de lucruri, dar vreau să scriu doar un articol. Nu știu cum o să fac cu pozele, mi-ar fi plăcut să scriu despre Bioparc separat, despre Oceanograf la fel, sunt obiective care merită, bisericile au fost multe și ar fi meritat un articol, grădinile și parcurile, la fel…. dar sunt mult prea în urmă și deja deprimată că nu mai ajung la zi. Așa că o să spun cât mai pe scurt ceea ce am văzut în cele 7 zile și împreună cu pozele sper să reușesc să transmit ce a însemnat Valencia pentru noi.

Ne-am făcut programul în funcție și de vreme pentru că nu toate zilele se anunțau senine, dar până la urmă am mai avut parte de nori, dar ploaie doar în ziua cu Bioparc-ul și au fost 2 dușuri de câte 5 minute, unul în prima parte a zilei și unul mai după prânz. Ca o paranteză, nu numai la Valencia nu s-a potrivit vremea cu prognozele citite, dar, în ultima vreme, am constatat că nu ne mai putem face planuri deloc după prognoze.

Am spus, de asemenea, în articolul introductiv că Valencia Tourist Card nu mi s-a părut că merită. Prima zi în Valencia s-a dus pe lângă casă, dar a doua zi, dis-de-dimineață, primul drum a fost în Piața Primăriei, la centrul infoturistic, pentru că voiam să ne lămurim cu lucruri și să definitivăm programul. O oră și jumătate am stat acolo, noroc că cele două doamne nu aveau clienți și au avut răbdare.

Dezbaterea cea mai mare a fost dacă să ne luăm card sau nu. Un card combinat costa 55 de EUR de persoană, cele cu reduceri 46 de EUR. Ne-am dat de-o parte ca să verificăm informația că online sunt mai ieftine, așa cum citisem, dar nici vorbă, era același preț, ba, de la centru info câțiva firfirici mai puțin. Cardul includea transport, Oceanograf-ul cu spectacolul de delfini, Muzeul Științei cu un film 3D și câteva reduceri, foarte mici.

Ne-a costat 100 de EUR pe amândoi dar dacă nu-l luam și plăteam Oceanograf-ul, transportul și nu aveam cele 2-3 alte mici reduceri, ajungeam tot acolo. Chiar a trebuit să alergăm ceva ca să scoatem doar banii.

Eu nu recomand cardul decât dacă alegeți cazare departe de centru și se mai scot banii din transport. Cu cazare în centru nu cred că rentează. Este adevărat că acoperă o călătorie cu metroul de la aeroport în Valencia, dar nici așa nu merită d. p. m. d. v. Aeroportul este foarte aproape, 8 km, se ajunge foarte ușor în centru cu autobuze care costă 1,5 EUR nu 4,9 euro, cât e transferul cu metroul. În plus, dacă ai activat cardul la aeroport o să fie niște timpi care se duc cu transferul, cazarea, acomodarea de început și se scurg în defavoarea cardului. În fine… mie nu mi s-a părut că merită. Mai mult decât atât, sunt foarte multe obiective incluse în card, dar ele se vizitează gratuit, oricum, de la municipalitate. Așa cum spunea colegul nostru @adso, poate cardul ar merita pentru evitarea cozilor dar eu nu pot să compar, pentru că noi nu am stat la cozi, perioada fiind slăbuță dpdv turistic, din fericire pentru noi.

Cu toate că în Valencia există două bus-uri turistice hop on – hop off, roșii și verzi, și de obicei le considerăm utile, de data asta nu ne-au tentat pentru că citisem că ele nu pătrund în Cartierul Carmen, unde erau majoritatea obiectivelor turistice. Și atunci le-am tăiat de pe listă.

Cartierul Carmen sau Ciutat Vella este locul în care a fost fondat orașul de către romani și urmele se pot vedea peste tot aici. Influiențele mai multor dominații se văd, de asemenea, și astăzi. Noi am fost impresionați și în Valencia de stilul mudejar pe care l-am descoperit în Andaluzia și pe care îl urmărim peste tot de atunci.

Despre orașul vechi am zis și în articolul de cazare. Ne-a surprins neplăcut și cred că o parte se datora și faptului că erau șantiere în fața multor obiective turistice importante, în special principala catedrală era înconjurată de șantiere. Dar cazarea în centrul istoric a avut avantajul că peste tot am ajuns cu piciorul, așa că asta a anulat toate celelalte neplăceri și prin urmare, tot ce o să prezint mai jos veți găsi cam în același perimetru.

Catedrala Santa Maria, principala catedrală a Valenciei, moschee pe vremea maurilor, a fost primul obiectiv vizitat de noi. Se află în inima orașului, în Plaza de la Reina și popular este recunoscută sub denumirea de La Seu. Chiar în prima zi, după ce ne-am cazat am pornit la plimbare prin zona înconjurătoare, ca să ne familiarizăm cu orașul. Dar am ajuns foarte repede la catedrală și pentru că era deschis am intrat. Biletul a fost 8 EUR, 5 pentru pensionari și includea catedrala plus muzeul din incintă, care adăpostește o colecție de pictură impresionantă, obiecte de artă, bijuterii, cărți vechi….

Ultima capelă, simplă, de piatră, adăpostește Sfântul Graal, cupa din care ar fi băut Iisus la ultima cină, adevărată comoară, care și-a găsit locul în cea mai importantă catedrală a Valenciei. Chiar dacă Vaticanul nu este de acord și nu se știe dacă povestea artefactului este adevărată sau nu, acest potir a creat multe legende legate de Sfântul Graal, care de sute de ani este protejat în racla din catedrală.

Ca să urcăm în turnul catedralei, Miguelet, am mai plătit câte 2 EUR de persoană dar a meritat fiecare bănuț. După 207 scări pe care le-am urcat, am avut parte de o panoramă superbă.

De la catedrală ne-am continuat plimbarea de seară fără vreun scop anume. În spatele catedralei este Plaza de la Almoina, unde, printr-o pardoseală de sticlă se văd ruinele forumului roman. Această pardoseală reprezintă de fapt tavanul Muzeului Arheologic. Ruine ale forumului roman se văd și în următoarea piață, Plaza de la Virgen.

În Plaza de la Virgen este Basilica de la Virgen de los Desamparados. La Virgen este patroana orașului iar această biserică îi este închinată. Biserica este micuță dar foarte, foarte frumoasă. Are programul cel mai lung (până la ora 21), o cupola foarte frumoasă și am intrat de mai multe ori în ea.

Biserica San Nicolás y San Pedro Mártir se află foarte aproape de Plaza de la Virgen și este biserica cea mai frumoasă din Valencia, care ne-a impresionat cel mai mult. Recunoscută ca și Capela Sixtină a Valenciei, ne-a năucit cu picturile superbe, două ale lui Goya, multe capele foarte frumoase, o pictură pe tavan (în dreapta) care îl înfățișează pe cel care a făcut schițele cât și pe cel care le-a realizat..., biserica mi s-a părut o bijuterie. A ars și ea de mai multe ori, dar, astăzi, arată ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, este superbă. Ne-a mai atras atenția rugăciunea celor arondați, care 3 zile de luni consecutive trebuie să meargă în liniște de acasă până la biserică și să se roage. San Nicolas a fost cu intrare și am beneficiat de un pachet cu Biserica Sant Joseph și Bursa Mătăsii SEDA care a costat 8 EUR. Altfel, doar San Nicolás era 8 EUR fără card, iar cu card pachetul era 6+7+0 EUR, deci pachetul de 8 EUR pentru toate 3, în ziua aceea, a fost foarte bun pentru noi.

Biserica Santos Juanes se află față în față cu Lonja de la Seda și foarte aproape de Mercado Centrale și din cauza acestei apropieri are mai multe denumiri care include și câte un cuvânt din numele celor două. A fost făcută pe locul unei foste moschei, interiorul are 12 statui care reprezintă cele 12 triburi ale Israelului și a ars de vreo 7 ori, iar de pe cupola de deasupra altarului au fost furate fresce valoroase care au fost vândute pe piața neagră.

Biserica Apostol Toma nu era pe listă. Dar am trecut pe lângă ea, am intrat și ne-a impresionat cu totul, pentru că este o biserică în lemn, cum nu mai văzusem. Altarul și capelele erau în lemn sculptat.

Biserica San Martín Obispo și San Antonio Abad este cunoscută ca Biserica San Martin, a fost cu intrare liberă și, de asemenea, nu a fost pe listă. Am trecut pe lângă ea, am zis să intrăm și nu am regretat. Pe cât de sobră este la exterior pe atât de frumoasă ni s-a părut la interior.

În ziua în care am vizitat Muzeul Ceramicii, am ajuns fără să ne fi propus în Plaza del Patriarca, care nu ne spunea nimic. Dar am descoperit acolo sediul vechii Universități, La Nau, Colegiul La Patriarca și biserica și mănăstirea cu același nume, unde se află și un muzeu cu picturi ale unor pictori celebri și care era deschis zilnic doar în intervalul 11 – 13,30.

Biserica Santa Catalina se află tot în centrul istoric, turnul ei îți atrage atenția din toate direcțiile, dar mai ales din Plaza de la Reina, piața catedralei. La ieșirea din Basilica Santa Catalina găsești cea mai îngustă clădire din Europa care are doar 107 cm.

Lîngă biserică este Horchateria Santa Catalina, un local amenajat în stil traditional spaniol, unde știam de acasă că trebuie să încercăm horchata, o băutură răcoritoare și fartons, un fel de corn dulce, ambele specifice zonei. N-a fost să fie până la urmă. Am încercat și horchata și fartons, dar la Mercato Centrale și nici una, nici alta nu prea mi-au plăcut. Localul însă este de pus pe listă măcar pentru a-i arunca un ochi, este fățos.

Și tot în zonă este Plaza Redonda, o piețișoară rotundă, după cum îi spune și numele, care are în mijloc o fântână și de jur împrejur chioșcuri cu diverse produse tradiționale, dantelării și tot felul de accesorii pentru suveniruri locale.

Și ca să termin cu bisericile din Valencia, trebuie să spun că în drumurile noastre am intrat în mult mai multe decât am menționat. Dar, fără să fie cu mult mai prejos de valoroase decât cele de care am zis, de la un moment dat nu am mai reținut nume și am intrat pur și simplu să le vedem, atunci când ne-au apărut în cale.

Lonja de la Seda se află tot în centrul istoric al Valenciei, în fața pieței centrale. Este vorba despre fosta Bursă de mătase și astăzi se vizitează pentru clădirea în stil gotic, cu o curte mică interioară, inclusă în Patrimoniul UNESCO. Aici se încheiau contractele de vânzare a mărfurilor în Evul Mediu și am văzut un filmuleț interesant despre acest lucru. Salonul Columnario este impresionant prin numărul de candelabre și coloane care susțin tavanul. Noi am fost într-o seară, accesul a fost gratuit.

Muzeul mătăsii (Museo de la Seda) nu putea să lipsească de pe lista noastră. El nu părea prea atrăgător din ce am citit anterior vacanței, dar ne-am dus. Nu mai știu exact cât a costat, puțin în orice caz. Acolo am văzut cât de importantă a fost mătasea pentru Valencia și ce centru comercial a fost orașul timp de două secole.

El Mercado Central, Piața Centrală a Valenciei, se află vis-à-vis de Lonja de la Seda. În plus era foarte aproape de casa noastră și drumurile ne-au dus de multe ori acolo. Din cauza pandemiei nu mai era ea ce a fost (și va mai fi) în vremurile bune, dar tot am dat câte o raită printre tarabele cu bunătăți.

Aici am băut horchata, băutura tradițională și am mâncat fartons, am cumpărat orez pentru paella, cel bun, recomandat de ghidul de la Albufera, șofran calitatea I, am cumpărat smochine, patiserie… tot felul de prostioare la care pofteam. E bine de știut că piața are program doar până la ora 15. Merită o vizită pentru tarabele cu bunătăți dar și pentru clădirea în sine.

În ziua de sâmbătă pe care am prins-o la Valencia am văzut că se ține Târgul de vechituri și soțul este mare amator de astfel de târguri. Dar niciodată nu am mai fost la așa un târg întins. Practic, în zona centrului istoric, pe mai multe străduțe piața de purici era organizată pe căprării: zona de timbre, zona de monezi, zona de lucruri de îmbrăcat, zona de cărți, zona de bunătăți…... și tot așa, destul de întinsă ca suprafață.

Bioparc-ul din Valencia a fost într-o zi pe care am așteptat-o cu nerăbdare. Dis-de-dimineață (la 9), am luat autobuzul 73 ca să fim la porțile Bioparcului exact când deschidea, adică la 10. Am găsit un român la casa de bilete și unul la restaurant. Mană cerească românii întâlniți, pentru că ne mai lămureau cu diverse. Intrarea la Bioparc era 23 de EUR bilet întreg, dar am avut o reducere de 15% cu cardul, astfel că am plătit 20 de EUR de persoană.

Cam 5-6 ore ia o vizită la Bioparc Valencia, cu drum cu tot. Noi, am vizitat cam 3 ore, o jumătate de oră am stat la cafea când am ajuns, o oră am mâncat de prânz la autoservirea de acolo, excelentă mâncarea, și cam 1,5 ore a însemnat drumul dus-întors.

Parcul zoologic a fost gândit astfel încât să ai senzația că intri în habitatul natural al animalelor și este specializat pe fauna din Africa. Sunt cinci itinerare turistice, fiecare cu sens unic, astfel că am trecut prin savană, pe la ecuator, am intrat în cea mai renumită peșteră din Africa, am vizitat și Insula Madagascar, am fost la câțiva pași de elefanți, girafe, crocodili, hipopotami și tot felul de animale și animăluțe.

În zona păsărilor zilnic era un spectacol la ora 13, ne-am instalat și noi frumușel, alături de mulțimea de copii, dar a fost anulat, pentru că 5 minute a fost un duș de ploaie și organizatorii n-au vrut nicicum să revină.

La Muzeul Național de Ceramică și Arte Decorative González Martí, la care ținea soțul neapărat să ajungă, am fost după vizita la Bioparc, dar am găsit închis etajul 2, care ni se părea cireașa de pe tort din descriere și nu am rămas, pentru că mai aveam câteva zile la dispoziție și cardul încă valabil ca să profităm de reducere. A doua zi am trecut iar pe lângă clădire și etajul 2 era tot închis. Intrarea era 3 EUR fără card, 1,5 EUR cu card, iar duminica era gratis de la municipalitate.

N-am rămas nici a doua zi pentru că mai aveam o șansă să găsim deschis și etajul doi duminică. Nu mai aveam card valabil dar se vizita gratuit și până la urmă duminică am văzut muzeul, dar etajul doi a rămas tot închis.

Muzeul Ceramicii este găzduit de Palacio Marqués de Dos Aguas, o clădire superbă la exterior, pe toate laturile, una dintre cele mai frumoase clădiri pe care le-am văzut în Valencia, reprezentativă pentru stilul baroc spaniol. Intrarea este absolut spectaculoasă. La parter erau niște trăsuri și puțină ceramică, dar nimic deosebit, însă ce am văzut la etajul unu ne-a lăsat fără cuvinte. Camere deosebit de frumoase, obiecte de artă de lux, obiecte de mobilier, îmbrăcăminte, picturi… Când ziceam că suntem în cea mai cea cameră, venea următoarea și mai și, și tot așa până am ieșit. Sala de bal ne-a dat efectiv peste cap. Vă recomand să nu plecați din Valencia până nu vedeți acest muzeu.

Orașul Artelor și Științelor (Ciudad de las Artes y de las Ciencias), a fost pe lista noastră pe primele poziții. Un complex care se află în Parcul Turia, ce cuprinde 6 clădiri cu o arhitectură deosebită, construcții înconjurate de piscine, fântâni, palmieri și flori. Aici am aflat că arhitectul care a desenat asemenea construcții este unul valencian, Santiago de Calatrava și că este renumit în toată lumea pentru lucrări absolut deosebite. Accesul în oraș este gratuit dar în fiecare clădire se intră cu bilet.

Cele 6 clădiri care compun complexul sunt una în continuarea celeilalte și în ordinea în care ajungi de la una la alta sunt:

Palatul Artelor Regina Sofia, are forma unui pește și este un centru cultural cu mai multe săli unde au loc spectacole de teatru, opera…. și tot felul de arte.

Umbracle este o structură care adăpostește o grădină botanică și acolo te poți ascunde de razele soarelui în zilele toride. Sub ea este parcarea generoasă a orașului care costă doar 7 EUR pe zi pentru vizitatori.

Hemisfericul, are forma unui ochi gigant și găzduiește cea mai mare sală de proiecții IMAX din Spania. Aici am văzut un film documentar despre natură care era inclus în card. Amazon Adventure s-a numit, a fost extraordinar, parcă eram acolo în mijlocul acțiunii.

Muzeul Științei Principe Felipe este un muzeu interactiv, foarte interesant. Îți trebuie timp aici ca să descifrezi lucrurile și ca să te joci. Este excelent pentru copii și tineret, dar și noi ne-am jucat, ne-am amuzat și cel mai mult ne-a plăcut la secțiunea de muzică unde am cântat la tot felul de instrumente ciudate.

Agora este un spațiu acoperit destinat competițiilor sportive, concertelor sau altor evenimente.

Oceanografic este un acvariu în aer liber, cel mai mare din Europa. De la meduze, pești, și pisici de mare până la broaște testoase, zona oceanelor, unde se află specii de rechini, balene, foci, morse, pinguini… toată această lume acvatică ne-a fascinat.

La Oceanograf a trebuit să ajungem într-o anume zi, când am avut rezervare la show-ul delfinilor. Ulterior ne-am dat seama că nu are importanță programarea asta, o dată intrat cu bilet la Oceanograf ai acces și la show-ul delfinilor. Sunt două spectacole pe zi, unul la 11,45 iar celălalt la 14, iar noi am fost la amândouă. Un spectacol durează 20 de minute, cele două au fost puțin diferite, este un filmuleț cu prezentarea familiei de delfini pe la jumătatea show-ului și mai este de reținut că primul show a fost cu 4 delfini iar al doilea cu 5.

Noi am stat la Oceanograf de la 10,30 la 16, asta ca să vă faceți o idee despre cât ia acest obiectiv. Dar am început cu o cafea și o brioșă la prima cafenea care ne-a ieșit în cale, am participat la ambele show-uri cu delfini și la prânz am mâncat la autoservirea de acolo, foarte bună mâncarea.

Plaza del Ayuntamiento (Piața Primăriei), a fost unul din locurile în care am ajuns cel mai des. Pentru că este o piață largă, iar jur împrejur sunt numai clădiri impunătoare și spectaculoase prin stilurile arhitectonice diferite. Aici am admirat clădirile de bănci superbe, cele cu arhitectură mudejar, Caixa Bank este foarte frumoasă, Banca Valenciana la fel, Clădirea Poștei, a Primăriei, fântânile din piață…. este una dintre cele mai spectaculoase piețe din Valencia.

Primăria și Poșta se vizitează gratuit de la 8 la 15, așa că, ne-am dus într-o dimineață înainte de orice. Primăria are și un muzeu, Salonul de cristal, balconul official, de unde am avut o vedere foarte frumoasă, sala de ședințe… am făcut un traseul circular, merită neapărat o vizită.

Palatul Poștelor se vizitează pentru cupola cu vitralii, oricând în timpul programului. Practic intri în clădire și în zona cu ghișeele te uiți în sus. Este spectaculos.

Toate aceste clădiri din Piața Primăriei și zona înconjurătoare arată fabulous ziua dar și noaptea când sunt luminate. În una din seri chiar am luat C1 verde, o nouă linie de transport public, inclus în card și am mers câteva stații, tocmai ca să vedem clădirile importante ale Valenciei, luminate.

Estacion del Norte (Gara de Nord) este considerată obiectiv turistic, iar noi am ajuns de mai multe ori la ea. Pentru că ne era la îndemână, se află la câteva minute de Piața Primăriei, dar și pentru că nu ne mai săturam privind-o. Fațada gării este foarte frumoasă iar în interior ferestrele sunt cu vitralii și sunt două săli la intrare, decorate cu faianță pictată cu momente tradiționale valenciene.

Plaza de Toros se află vis-à-vis de gară, dar nu sunt spectacole, nu se vizitează arena, doar Muzeul Coridei se vizita, dar fără arenă nu a fost nimeni amator.

Nu prea recomand Palacio de Cervello. Cu rol de Palat Regal când acesta a fost demolat și monarhii erau primiți aici, astăzi este Arhivă Istorică din Valencia și nu prea ai ce vedea. Intrarea a fost liberă, dar am găsit acolo doar niște poze, în câteva camere. Se află în fața Mănăstirii Santo Domingo și doar pentru fațadă ar merita un drum, dar nu-i musai dacă nu vă iese în cale.

Turnurile sau Poarta Serrano și Turnurile sau Poarta Quart sunt cele două porți de intrare în Valencia, care au mai rămas din cele 12 din vechiul oraș Valencia. Turnurile Serrano sunt impunătoare și reprezintă cea mai mare poartă gotică din Europa. În fața porții se întinde impunător peste Grădina Turia, Podul Serrano.

Intrarea în ambele este 2 EUR, dar duminica accesul este liber. Turnurile Quart se află vis-a-vis de Cafeneaua Mayan, care a fost must to do pentru noi. Acolo am luat micul dejun și într-o duminică am urcat și în turn. Accesul este destul de ușor, prin lateral, pe niște scări exterioare. Merită efortul, care nu este prea mare, iar de sus ai o panoramă asupra orașului.

Nu pot să merg într-o vacanță fără porția de natură, iar în Valencia am avut parte din plin.

Râul Turia a străbătut orașul Valencia și l-a inundat de mai multe ori. În 1957 inundațiile au fost catastrofale, au murit 81 de oameni, iar în urma acestui dezastru cursul râului a fost schimbat iar albia lui s-a transformat într-o grădină. Devenit Parcul Turia, este cel mai mare parc din Spania și străbate orașul pe o distanță de 9 km. În afară de pomi și multă, multă verdeață am văzut locuri de joacă pentru copii, piste pentru biciclete și mulți oameni care alergau sau desfășurau diferite activități sportive.

Podurile peste Turia sunt și ele spectaculoase. Podul Serrano este unul dintre ele, Podul Real, care se termină la intrarea în grădinile cu același nume, iar Pont de les Flors este absolut spectaculos, așa cum îi spune și numele, îmbrăcat în flori.

La Palatul și Grădinile Monforte am crezut că nu mai ajungem, dar s-a întâmplat. În clădire se oficiază căsătorii, iar în grădinile franțuzești se intră liber. Nu este un parc foarte mare dar ai parte de o plimbare romantică, într-un cadru de vis. Multă verdeață, multă culoare, statui, alei, totul foarte îngrijit, ne-a plăcut foarte mult.

Grădinile Viveros sau Real sunt vecine cu Monforte și au fost grădinile unui fost palat regal. În capătul Podului Real sunt aceste grădini și am făcut câteva minute de la Monforte până acolo. Ne-am plimbat printr-un parc foarte mare, cu păsări, păuni, grădini cu trandafiri, arbori monumentali, fântâni, monumente.

Nu pot să nu amintesc de Ficușii monumentali pe care i-am văzut în diferite locuri ale orașului. Pe cei mai mulți, 3 la un loc, i-am văzut în Grădina Glorieta, care se află vis-à-vis de Grădina Parterre, unde se află cel mai impresionant ficus. Are peste 150 de ani și trebuia să fie o magnolia, dar din greșeală, la vremea respectivă s-a plantat un ficus, în loc de o magnolia. Ambele grădini sunt tot în centrul vechi al Valenciei, deci, tot la îndemână. Dar ficuși monumentali am mai văzut prin oraș. Înainte de Grădinile Monforte, pe bulevarde, la Turnurile Serranos și în multe, multe locuri.

Ne propusesem în acest sejur 2 jumătăți de zi la plajă și bălăceală. Dar nu ne-a ieșit decât una. Și nici aia jumătate de zi, ci câteva ore, exact în ultima zi. După ce am vizitat Grădinile Monforte și Viveros am luat-o în sensul opus celui spre casă. Când am ieșit din grădini ne era foame și am încercat să găsim un restaurant în zona aceea. Dar nu era nimic la ora aceea nepotrivită. Am dat în schimb de Comidas Para Llava El Rubio, avea niște vitrine de ne lăsa gura apă. Era un take away și am zis că nu plecăm de acolo până nu gustăm din câteva chestii care ne-au făcut cu ochiul. Ni le-a pus doamna în caserole, am ieșit și ne tot întrebam unde naiba le mâncăm. N-am avut timp de gândire că exact în fața restaurantului a oprit autobuzul 98.

Plimbam costumele de baie de două zile după noi, dar nu credeam că vom mai ajunge la plajă. Am întrebat dacă 98 ăsta ajunge la Plaja publică Malvarrosa și după un răspuns afirmativ, ne-am urcat și am coborât peste câteva stații, cu caserola după noi. Nefiind hoteluri pe plajă în zona în care am coborât, și terase erau foarte, foarte puține. N-am reușit să găsim nici o masă liberă să mâncăm. Totul era ocupat sau rezervat.

Până la urmă ne-am luat de băut de la barul de pe plajă, dar și acolo cu ceva coadă, am mâncat ce ne luasem de la take away, ne-am schimbat în WC-ul terasei și ne-am dus să facem baie. Lumea stătea pe nisip, cu prosoape și cearceafuri, nu erau șezlonguri, mai toți aveau lăzi frigorifice și puhoi de oameni în mare. Am stat în apă o oră și ceva și pe plajă, în picioare, cât să ne zvântăm puțin. N-aveam prosoape, n-aveam schimburi….

De la plajă am plecat spre oraș cu autobuzul 93 care ne-a lăsat la gară, de unde voiam să mergem pe jos pre casă.

De pe lista noastră a lipsit Port Saplaya, un cartier al oamenilor mai înstăriți, construit în jurul unui canal artificial, numit din cauza asta și Veneția Valenciei. Am fi vrut să vedem locul dar n-a mai fost timp.

Ne-am despărțit cu regret de Valencia. În cele 7 zile pline ne-am împrietenit foarte bine și ne-ar fi plăcut să ne mai pierdem pe străduțele ei. Marele avantaj al cazării noastre a fost amplasarea, dar și faptul că mașina 150, care ne ducea la aeroport, avea stație chiar pe strada noastră, la câțiva pași, așa că transferul la aeroport a fost foarte ușor. Pe deasupra și cu doar 1,50 EUR.

Ce să zic eu de Valencia când s-au spus atâtea? Am zis că este o bijuterie de oraș d. p. d. v. turistic și mai adaug că este raiul pe pământ pentru familiile cu copii. Bioparc-ul, Oceanograf-ul și Orașul Științei sunt locuri în care orice familie cu copii, dar nu numai, ar trebui să ajungă.

---

VIZUALIZĂRI: 18618 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI