Amintiri din Sahara tunisiană (II)

TIPĂREȘTE

A doua zi

Trezire chinuitoare, după 2 ore de somn. Doar două pentru că ni s-a părut pierdere de timp să dormim singura noapte la marginea Saharei. Era prea frumos să fie adevărat şi am vrut să ne bucurăm în întregime de experienţă.

Mic dejun, îmbarcare autocar. URAAAA! Mergeam să ne plimbăm pe dune.

Prima oprire totuşi, pentru a admira răsăritul şi a vizita depresiunea sărată de la Chott El Jerid. Grămăjoare de sare colorate, poze blurate de la atmosfera încărcată de sare. Sare, sare, multă sare. Miraj. Dar răsăritul… fabulos!

Next… Jeep-urile. Platoul de filmare Star Wars, plimbarea pe dune, Munţii Atlas, oazele montane, moscheea din Kairouan.

Ne îmbarcăm grupuri de câte 6. Ajungem acolo unde s-a filmat Star Wars. Unii încântaţi mai mult decât alţii. Unii, puşi pe şotii, alţii foarte pătrunşi.

Nu sunt fan, dar mi-a plăcut că au reuşit să păstreze destul de bine totul. (Chiar ieri citeam un articol în care se spunea că vestitele locuinţe vor fi înghiţite încet încet de deşert! Nu pierdeţi ocazia, deci, dacă sunteţi fani ai seriei). Locul împânzit bineînţeles de comercianţi. Cumpărăm suveniruri pentru 1 dinar şi o ţigară :) Curmale foarte gustoase şi ieftine.

Înainte pe drumurile Tunisiei, bătătorite, arse de soare, incredibile. Gâtul Camilei - un vârf de stâncă pe care vântul l-a modelat în formă de cămilă şi… dunele de nisip. Dacă vrei senzaţii tari, nu trebuie să ratezi această experienţă. Cu inima în stomac, vezi în faţa ta un val de nisip şi stai cu răsuflarea tăiată: “O reuşi să urce sau ne dăm de-a dura cu tot cu maşină? ” Răsufli uşurat când ajungi pe creastă şi pe urmă… la vaaaleeeeeeeee. Şi tot aşa :) De necrezut şi de neuitat.

Mai departe către Munţii Atlas, lăsând în urmă jeep-urile şi experienţa pe care ne-au oferit-o. Peisaj miraculos, culori incredibile. Locuri mistice, despre care am auzit din legende. E o senzaţie minunată să te afli acolo, să escaladezi crestele roşii, pline de soare şi de istorie. Urcăm pe cărările înguste, străbătând mai întâi ruinele unui sat despre care aflăm că fusese abandonat şi sătenii strămutaţi undeva mai la poalele munţilor. Drum prăfuit, case de piatră. Urcuşul continuă spre statuia unui berbec (cred că denumirea este Ibex) care părea că străjuieşte majestuos înălţimile şi te urmăreşte cu privirea lui. De acolo de sus se întrezăreşte în vale, la capătul unui drumeag şerpuitor, cea mai încântătoare oază de verdeaţă. Prima de acest fel pe care o vizităm în Munţii Atlas: Chebika. Ne asteaptă un mic lac cu o apă incredibil de limpede şi rece - izvorul pitoresc. Pârâul îşi face loc printre pereţii verticali ai munţilor şi îşi continuă drumul printre stânci. Urmăm şi noi cursul acestuia şi ne înapoiem la autocare.

Atenţie, se închid uşile! Urmează a doua oază montană. Mides. Rămânem impresionaţi de ceea ce vedem. Parcă ar fi Marele Canion. In orice caz, seamănă.

Peste tot turişti dornici să se răcorească în apele reci, suveniruri şi... cea mai mare surpriză pe care ne-au oferit-o tunisienii. Dacă în staţiune România era asociată cu Hagi, aici, în creerii munţilor, unul dintre cei care voiau să ne vândă diverse ne-a întrebat de unde suntem. România, răspundem. Romania? Aaaa... Andreea Marin! Am rămas cu gura căscată, neaşteptându-ne la aceste cunoştinţe extinse despre ţărişoara noastră. Dacă mai vii de-acasă cu Gică Hagi, pe care te aştepţi să îl cunoască lumea, despre zâna surprizelor, fără cuvinte şi jos pălăria că renumele i-a ajuns până în Munţii Atlas. :)

Ultima oprire din această scurtă dar frumoasă excursie. Aici mergem să vedem unul dintre cele mai vechi locuri de rugăciune din Tunisia, Marea Moschee din Kairouan. De fapt, cea mai veche din nordul Africii. Am urcat pe acoperişul unui atelier de covoare de unde se vedea ca-n palmă interiorul curţii. În megafoane se auzea vocea imamului care chema credincioşii la rugăciune. Mai interesant ar fi fost dacă am fi putut s-o observăm la picior, cum se spune.

Am coborât pentru a vizita bazarul, la sfatului ghidului. Dacă vreţi să cumpăraţi câte ceva, aici este locul potrivit. Te poţi alege cu câteva chilipiruri dacă ştii să alegi. Covoare, haine, încălţăminte, bijuterii originale specifice Tunisiei... Genţile din piele de cămilă sunt foarte frumoase. Dacă puteţi să ignoraţi mirosul, care a persistat luni de zile, o veţi folosi mulţi ani. Un singur sfat: dacă vizitaţi un alt bazar afişându-vă cu ea, aveţi grijă. Produsele sunt identice şi trebuie să-i convingeţi pe vânzători că nu aţi subtilizat-o, ca să mă exprim frumos, şi că este din altă parte. :) Eu am păţit-o în Yasmin Hammamet, în ultima seară când am vizitat Medina. Întâmplarea a fost amuzantă, dar pe moment am simţit că am sfeclit-o. Am intrat într-unul din magazinaşe, ne-am uitat în jur şi am vrut să plecăm. Îndreptându-ne către ieşire, au observat geanta. A durat ceva timp până să se înţeleagă într-o anglo-franceză cu bărbaţii noştri, pricepând într-un final că geanta fusese cumpărată din Kairouan, şi oricum la un preţ mult mai bun decât aici, întrucât dragul meu soţ a ţinut să specifice asta, mai mai ar fi obţinut un târg bun pentru una-alta. :) Unde dai, şi unde crapă - asta a pus capac. Unul dintre ei a pornit o zarvă nemaipomenită, ţinându-se după noi spre ieşire, voind să ne convingă că el este din Kairouan şi că el cunoaşte preţurile de acolo. Scoate omul chiar şi buletinul (!) şi ni-l arată. Noi, la cunoştinţele noastre avansate de arabă (!) ne uitam ca “la poarta nouă”, nepricepând ce vor să spună şerpişorii ăia scrişi. Într-un final s-au prins de ce ne zgâiam la buletinul lui şi au început să râdă în hohote. Toate bune şi frumoase până la final, dar emoţii am avut... :) Asta mai rămăsese, să plecăm bătuţi din Tunisia :)

Cam atât despre epuizanta dar incredibila aventură tunisiană. Merită oricâţi bani ar costa, pentru că amintirile sunt nepreţuite. Şi ce amintiri! Vi le doresc tuturor!

Toate bune...

---

VIZUALIZĂRI: 3269 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI