Va place sau nu insula Thassos?

TIPĂREȘTE

Greu de raspuns la aceasta intrebare. Daca vizitezi aceasta insula, dupa ce-ai fost mai intai prin Lefkada, Corfu sau Ciclade, e clar, vezi zice ca Thassos e-o insula de doi bani, modesta, sindicalista, fara atractii majore, fara discoteci pentru tineri, cu putine hoteluri si piscine, cu multi romani care au inceput s-o populeze si s-o polueze, romani de care suntem deja satui de pe litoralul nostru.

Daca iti incepi insa, pentru intaia oara periplul elen, cu insula Thassos, atunci situatia se schimba, insula ti se pare a fi una frumoasa, linistita, cu oameni calmi si ospitalieri, o insula plina cu leandrii, pini, tei, maslini, portocali, rodii, lamaite, boughenvilii si alte flori colorate si parfumate, cu multe formatiuni de marmura si cu plaje pentru toate gusturile, mai ales nisipoase. Si-n plus, e-o insula ieftina.

In vara aceasta, fiind pentru a 4-a oara in Thassos, pot face o oarecare comparatie.

Pornesc din Keramoti, un mic port de pescari unde m-am dus mai intai sa vad noile preturile de transbordare a unui autoturism cu feribotul (cele vechi erau in jur de 23-26 euro/autoturism), dar am renuntat repede pentru ca un parfum greu de suportat (de peste alterat) m-a impiedicat sa-mi continui actiunea.

Am ajuns pe feribot cu habituala punga de pufuleti si-am asteptat ca feribotul Aneth sau Thassos (nu mai stiu care), sa porneasca. Langa el, o multime de pescarusi grasi si lenesi se leganau impasibili pe apa, asteptand zgomotul motoarelor, semn ca turistii incep sa-si desfaca pungile cu pufuleti si chipsuri. La-nceput, lumea nestiutoare, le-aruca mancare directa in apa, unde mai stateau la panda si bancuri de pesti ce urmareau acelasi lucru. Dar degeaba, cand se repezeau pescarusii mai mari spre chipsurile din apa, pestii o luau la sanatoasa, altfel, ajungeau si ei pe post de chipsuri sau pufuleti.

Apoi feribotul a pornit si stolurile largi de pescarusi au inceput sa se roteasca in jurul nostru, ciugulindu-ne din mana mancarea. Faceai treaba asta pana cand cate un pescarus, confunda degetul tau cu un pufulet si-apoi, renuntai. Am reusit in premiera personala, sa fotografiez un pescarus in timp ce-mi subtiliza mancarea din mana cealalta.

Nu stiu altii cum sunt dar dupa o cafea strong bauta la bordul feribotului, care m-a trezit din oboseala noptii din Bulgaria, spectacolul pescarusilor a inceput sa ma incante din nou. A cata oara? Spectacolul dureaza 40 de minute, timp in care feribotul traverseaza marea de la Keramoti la Limenas. M-a uimit faptul cum reusesc ei sa planeze in aer, langa tine, cu aceeasi viteza cu feribotul, sa fixeze pufuletele si apoi, cu-o miscare rapida, sa-l faca sa dispara din mana ta. Unii turisti aruncau mancarea in aer. Nici o problema, pescarusii o prindeau din zbor. Cand mancarea cadea in apa, unii pesti, erau mai rapizi. Pescarusii sunt doar stapanii aerului nu si ai apei. Ajunsi in Skala Potamia, ne-am cazat, apoi am batut 3 agentii de “rent-a-car” si am cercetat preturile, 25 de euro/zi plus benzina dar am gasit si o agentie care ne-a inchiriat o masina la 23 euro/zi.

Am pornit din Limenas (Thassos-city). Cunosteam orasul si am sesizat schimbarile. Masa am servit-o la Doukas, unde sunt romani. O constanteanca, ne-a dat un meniu scris in intregime in limba romana. Nu mai trebuie sa va spun ca grecii se adpateaza din mers la schimbari. Au pus meniurile prin toata insula cat si pe pancarte vizibile in fata tavernelor, in romaneste.

Pe mine nu m-a deranjat multitudinea romanilor din Limenas sau din Skala Potamia. Dimpotriva. M-am simtit ca acasa intr-un loc minunat pe care noi insa nu-l avem acasa. Anumite lucruri, pe litoralul nostru nu le vom avea niciodata, precum vegetatia si clima mediteraneana, aproape mereu insorita si fara contraste termice mari (continentale), nici marea lor calda.

Thassos, e-o insula situata intr-un golf, ferit de vanturi, golf care e situat intru-n alt golf, mult mai mare, numit Marea Egee. Daca clima n-o putem schimba, curatenia insa, da. Pe plaja din Thassos-city, in fiecare dimineata, se curata si se grebleaza plaja. M-a mirat faptul ca la ei, rarele mucuri de tigare (lasate acolo probabil de noi), se aduna bob cu bob, iar pe litoralul nostru, se ascund in nisip, impreuna cu dopurile de bere. Si-a doua zi dimineata, calci pe ele.

E-adevarat, au si ei “tuciurii” lor, dar acestia sunt angajati sezonieri din Africa, ce se-nvart toata ziua pe plaje cu amulete, creme de plaja, ochelari de soare (unii vand mini-croaziere pentru a doua zi) si chinezoaice tinere ce te invita la un masaj.

Sunt convins ca exista un “Forum al romanilor din Thassos”, sunt convins ca multi romani iubesc acesta insula greceasca pe care se vorbeste romaneste, sunt convins ca daca s-ar putea teleporta insula Thassos, cu savoarea sa mediteraneana cu tot, cu mancarurile sale bine servite, cu ospitalitatea chelnerilor, cu nimicurile acelea numite “fata de masa de hartie cu desenul insulei ce ti se pune inainte de-a lua masa in mod obligatorii si apoi se arunca la gunol”, cu acea “cana cu apa rece” sau “cafea (poate nu de cea mai buna calitatea) din partea casei” sau cu acel “la noi aveti 10% reducere” sau cu acel “va multumesc ca ati luat masa la noi, va mai asteptam”, undeva in marea Neagra, noi romanii, n-am mai avea nevoie de nici o statiune de pe litoralul nostru, (cu exceptia poate a Mamaiei). Am porni-o cu totii spre acel iluzoiru pseudo-Thassos.

Dar, singura sansa a romanilor de a avea si ei una sau mai multe insule ale lor (in afara de insula Serpilor si de Ada-Kaleh, pe care-o poti vizita doar facand scuba-diving in Dunare), este de a contrui, in prelungirea acelor inestetice diguri cu “stafilococi” niste insulite artificiale. In Dubai, s-a reusit. Toate apartamentele de pe Palm Island sau World Island, au fost deja cumparate sau inchiriate. Dar inainte de toate, e nevoie (si am vazut ca s-a si reusit la Mamaia), de a crea noi plaje artificiale, asa cum fac de 10 ani bulgarii.

Litoralul nostru e sufocat de turisti romani. Nu toti isi permit sa mearga (nici macar) pana-n Thassos. Sau poate amenajarea in stil ecologic a plajelor din nord, Vadu, Malu, Gura Portitei, etc. Exista turisti care le prefera asa cum sunt, virgine, dar cand apare ciurda de animale ale satenilor din Navodari, care-si spala caii direct in apa marii si mai ales cand vezi ceea ce lasa acestia in urma lor, sau Garda de Mediu ce-ti lipeste de frunte o amenda ca n-ai platit taxa ecologica de campare, parca ai dori si o samanta de modernism langa aceasta plaja sau mai bine sa-ti faci concediul in fata televizorului visand frumos.

La Limenas ne-am instalat pe plaja urbei, am platit vreo 5 euro taxa de sezlong si umbreluta, dar s-a pornit o pala de vant si au inceput sa zboare umbrelele, prost fixate, precum papadiile. Apoi am urcat la vechiul amfiteatru daco-roman, asta numai ca s-o impresionez pe prietena mea cu cunostiintele mele medicale.

Aici, pe scarile acestui amfiteatru, Hipocrate, parintele medicinei, isi trata, gratis, pacientii. Asa cum se pricepea el pe vremuri, cu ceaiuri, cu pomezi, cu prisnitze, cu dieta. Pacientii, care se simteau mai bine, il recompensau cu de-ale gurii. Dar, vai… de cativa ani, acel amfiteatru e tot in constructie, asa ca poza ce v-o prezint am obtinut-o strecurandu-ma pe sub gardul care inconjoara interminabilul santier.

Nici cetatea orasului nu arata mai bine, totul pare uitat de lume, lucru ce m-a intristat pe jumatate. Insa, una peste alta, iata si o surpriza placuta!

Plaja de langa colina Karnagio a fost amenajata. S-a adus spartura fina de marmura, sezlonguri, unmbrelute, asa ca, pe langa plaja Tarsanas si plaja urbei, in Limenas, a mai aparut o plaja frumoasa. O vedeti intr-o poza.

Apoi, am luat la rand talciocul orasului, de la est la vest si de la vest la est, pentru ca acolo poti pierde multa vreme, oferta e mare si diversificata.

Preturile mi s-au parut ceva mai mari decat in alti ani, dar nu cu mult (poate cu 10-15%). Insa in general, fata de alte insule, Thassos, e una foarte ieftina. Daca o sticla cu apa minerala AYRA la 1,5 klitri, aici in Thassos, costa 0,30 euro, aceeasi apa in Santorini costa de 10 ori mai mult. Adica 3 euro.

Din Limenas, am pornit-o spre Marble Beach. Am trecut ca fulgerul pe langa Makryammos Bungallows, intrarea, tot 3 euro, dar n-am rams, ne grabeam spre plaja de marmura ca s-adunam cateva ousoare de marmura. Auzisem ca in urma reviurilor mele si-a colegilor mei de pe AFA, “ca poti lua de-acolo cate ousoare vrei” (n-ai interdictie ca pe Lalaria Beach din Skiathos), plaja s-a cam golit de aceste suveniruri. Avea dreptate acel coleg, care zicea ca romanii distrug insula! Pe Marble Beach am avut surpriza neplacuta, sa gasesc o plaja paraginita, fara umbrelute si fara acel bar care aparea in fiecare vara in zona. Cred ca autoritatile au abadonat Marble Bech si au dezvoltat plaja urmatoare, care nu se afla pre departe, Vathi Beach.

Si totusi, Marble Beach, si asa in paragina cum e acum, are farmecul ei. Lume era destula. Fiecare isi infigea cate o umbrela adusa de-acasa, in nisipul de marmura, si-si intindea cearceaful pe sub ea, asa cum faceam si noi pe vremuri la mare, cand inca “revolutionarele” umbrelute si sezlonguri rabatabile si comode, la care ti se aduce café-ul frappe sau Cola cu gheata, nu aparusera inca pe lume. Am vazut cativa turisti (cautatori de ousoare de marmura), ce intrau in apa cu niste plase mari si le scoteau de pe fundul apei. Eu am reusit totusi, dupa lungi cautari sa mai umplu o farfurie cu ousoare. Dar, de-acum nu mai dau nimanui nici una.

Ne-am continuat periplul circuminsular prin Panaghia. La vechea fabrica de ulei vanzatoarea ne-a intrebat de unde suntem. Din Romania! OK! , a zis ea si ne-a pus un filmulet cu istoricul fabricii subtitrat in limba romana! Panaghia mi s-a parut a fi cel mai frumos sat de munte. Copaci cu inimioare, suvoaie de apa, multe flori, o bisericuta in varf de deal cu un mic cimitir langa ea, unde nu m-am putut abtine sa nu merg si sa nu observ cateva cruci de marmura pe care scria “a trait 100 de ani. Sau 102 ani”, Pe cele cu “a trait (doar) 80 sau 90 de ani”, nu le-am mai retinut, ca erau prea multe.

Drumul Skala Potamia-Panaghia, chiar daca e totul numai o serpentina, e poate cea mai frumoasa zona a insulei. Aici, mi se pare ca padurile de pin rasar direct din stancile brun-roscate, nu stiu nici pana azi cum si-au infipt ele radacinile printre crapaturile stancilor si-au dat de apa.

O poveste (de pe Internet) spune ca niste firisoare acvatice ale Dunarii cea cenusie, printr-un sistem complicat de canale subterane (cenote), trece pe sub teritoriul bulgaresc si iese din nou la suprafata aici, in insula Thassos, sub forma unor izvoare reci, cu apa limpede si buna de baut. Si-asa si este. Ia incercati sa beti apa din izvoarele din Panagia! De fapt Thassos e cea mai verde si cea mai bogata in izvoare insula a marii Egee. Poate ca nu e intamplatoare acesta chemare a Dunarii pentru Thassos care parca ne-ar sopti : “Ia veniti voi, romani, sa ma vedeti, nu la Zimnicea sau la Calafat, ci aici, in Thassos, limpede, rece si curata! Motiv in plus, ca intre tara noastra si Thassos, sa se stabileasca niste legaturi de suflet.

Si-acum, o gluma

Precum e stiut faptul, demonstrat stiintific, ca din rezervele imense (adevarate mari subterane) ale pamantului, unele surse de apa isi pot schimba directia datorita ciudatelor si imprevizibileor miscari tectonice, sa nu va fie cu mirare daca intr-un viitor oarecare, nu vor apare in Thassos si niste afise gen “Daca doriti sa serviti o apa minerala Borsec sau Izvorul Minunilor de cea mai buna calitate, va invitam la Aliki sau la Theologos! ”

Din Panaghia (ocolind Skala Potamia si Golden Beach despre care am scris un reviu), ajungem pe Paradise Beach, aflata langa frumoasa insula Kinira ce seamana cu o piramida egipteana ce rasare din mare, apoi ne continuam drumul spre Aliki.

Wow! Niciodata n-am inteles de ce, la Aliki, atat in golf, cat si la vechea cariera de marmura, pozele ies atat de bine. Poti sa ai si cel mai mizerabil aparat foto color, pe care l-ai primit ca rest de la un magazin de pixuri, pentru ca vanzatoarea n-avea marunt, ca si cu acela pozele facute acolo, ies grozav.

Plaja principala din Aliki nu e cine stie ce, e mica, poate cel mai frumos acolo e sa te asezi la o taverna, langa niste labe de caracatita puse la uscat, si sa sorbi o cafea in tihna, gandindu-te incotro s-o apuci. Ei, aici e-aici! Majoritatea turistilor neinformati de ghizii romani, se rezuma la a vizita vechiul sit macedonean in aer liber si cele doua plaje din Aliki. Ei nu vad ca de pe acea terasa, imediat la stanga, se face o carare, care duce la “capul Aliki”. De pe acest drumeag vezi si plaja, si malul opus, format din prelungi lespezi de piatra ce se preling in apa, si barcutele si vaporasele din golf, si curajosii scafandrii care fac scuba printre arici de mare.

Odata ajuns la capul Aliki, vechea cariera de marmura e la doi pasi, (daca o cotiti tot la stanga). Acolo va veti da seama ca de fapt intreaga insula Thassos, nu e altceva decat un imens bloc de marmura, ce patrunde pana la cativa metri in adanacimea marii, acoperit de un subtire strat de humus si cetina, in care si-a infipt radacinile minunata padure de pini ce te insoteste pana la cariera. La cariera, nu stati prea mult pe ganduri, faceti cativa pasi spre mare. Deodata va veti simti rupt de realitate. Va veti simti pe-o alta planeta, intr-o alta lume, in care exista doar doua culori. Albul blocurilor de marmura si albastrul marii si al cerului. O vizita la Aliki e incompleta fara a vizita si “capul Aliki” si vechea cariera de marmura.

Calatoria continua si la, manastirea Arhangelu Mihail, unde fotografiatul e interzis, dar unde toata lumea face poze. De acolo se deschide o panorama extraordinara asupra marii, jos, la picioarele tale se distinge Livadi Beach iar in zilele senine, in departare se observa, muntele Athos.

Ne continuam periplul si ajungem langa hotel Aeria, urmarim pe sosea un mic panou (atentie, il puteti rata usor) pe care scria “Giola House” (localitatea e Astris, dar care nu apare nicaieri pe sosea). Aici, coborand pe langa o plaja plina de pietre colorate si slefuite, spalate de valuri, (e plaja proprie a hotelului Aeria), puteti merge cu masina o buna bucata de vreme, urcand un deal si urmarind inscriptiile cu creta (Spre Giola), facute mai ales de romani. Ultima parte se face “per pedes”.

Veti ajunge la Giola, Piscina Sirenelor, o alta atractie majora a insulei. Doar in unele insule mici din Ciclade mai gasiti asemenea fenomene naturale.

Ce e de fapt Giola? E o caldare (lighean) de piatra, acoperita partial de un acoperis muntos, caldare care e umpluta cu apa in mod permanent de valurile marii. Valuri care improspateaza mereu apa. Aici n-ai nevoie de dezinfectati cu clor sau cu ozon. Puteti sa faceti baie linistiti in acesta minune a naturii, garantat, nu veti lua nici o boala de piele. In piscina adanca de aprox 10 metri si cu arici de mare prinsi de fundul ei, (dar pe care n-ai cum sa-i atingi), apa e relativ linistita, indiferent de cat de mari sunt valurile marii ce-o alimenteaza

Urmeaza orasul Potos de unde puteti urca in vechea capitala a insulei, Theologos, numit si “orasul de piatra”. Aici gasiti o excelenta friptura de miel la taverna Augustos.

Urmeaza Limenaria, unde e indicat sa vizitati portul si terasele pline cu taverne de pe care puteti admira plaja si marea si ce aveti in farfuire (in acelasi timp). La “Iris Gold Factory", gasiti bijuterii la un pret rezonabil. Daca mergeti cumva insotit de consoarta, va garantez ca veti face ocolul insulei, caci aceasta fabricuta de bratari, inele si coliere, se aflat tocmai pe partea cealalta a insulei, departe. Nu departe se afla si frumoasa plaja Pefkari, loc in care puteti invata sa practicati “Scuba-Diving”

Pe partea vestica a insulei, drumul e mai usor de parcurs, dispar serpentinele, apare “skalele”. Skala Marion, Skala Prinou, Skala Kallirachis, Skala Rachioniou. Ce inseamna de fapt “skala”? E denumirea data de greci echivalentelor maritime “din vale” a oraselelor de munte, unde au vietuit ei sute de ani, ascunsi prin paduri, de teama piratilor. Odata pirateria abolita, muntenii au coborat pe malul marii si s-au transformat in pescari. Din aceste “scale”, se ajunge in pitorestile satuce de munte Kallirachis, Rachioniou, Sotiros sau Kazaviti (un oras de munte in care totul e construit din piatra, ca si-n Theologos).

De la “skale”, puteti ajunge repede din nou in capitala insulei, in Limenas, dupa 105 Km de sosea circuminsulara, situata foarte aproape de mare, poate singura sosea din intreaga Grecie, de pe care, odata coborat din masina, n-ai de facut decat doi pasi pana la plajele sale.

Daca esti un plajofil inrait si vrei ca-n fiecare zi sa faci cate o baie de soare si una de mare pe alta plaja, Thassos e cea mai potrivita insula, pentru ca plajele sale, sunt insirate de-a lungul soselei, (sau foarte aproape de ea), ca margelele pe ata.

Thassos, pe langa faptul ca e foarte aproape de tara noastra, e-o insula verde si care nu duce lipsa de apa adulce. E-o insula cu o sumedenie de oferte, pe care nu le poti epuiza intr-o saptamana. E-adevarat, nu e cea mai luxoasa insula.

Dar, daca ar fi s-o compar cu o insula ceva mai de lux, cu Skiathos, spre exemplu, care are 10 Km lungime si 5 km latime, pentru a o parcurge, pe jos, in intregime, Skiathos mi-a luat o jumatate de zi. Din Koukounaries si pana-n Skiathos-city, am trecut intr-o dimineata, pe racoare, prin toate cele 12-14 plaje superbe ale sale, care uneori se invecineaza, nici nu stii pe care plaja te afli. De la 6 dimineata si pana la pranz, pe singura sosea a insulei. Seara am vizitat si portul.

Iar in urmatoarea zi am epuizat si a doua atractie a insulei, croaziera “Mamma mia”, extraordinara, croaziera ce te poarta timp de o zi prin 4 insule, inclusiv pe insula Skopelos, totul pe fondul muzical al formatiei ABBA.

Dar cu restul de 5 zile ce ma fac? Thassos n-o poti vizita ca lumea decat in doua saptamani, cel putin.

Ei, ia sa vedem, voi ce-ati alege? Thassos sau Skiathos?

---

VIZUALIZĂRI: 4676 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI