Thassos - Şi eu AmFostAcolo

TIPĂREȘTE

După Lefkada, neuitata escapadă din iunie anul trecut, atinsă deja de microbul "insulele greceşti", iată-mă anul acesta, în exact aceeaşi perioadă, grăbind spre Thassos.

În aceeaşi formulă ca şi anul trecut (patru adulţi şi un copil), tot cu bagaj puţin, doar un ruxac cu strictul necesar şi ceva bani în buzunar, am plecat pentru 10 zile să întregesc exodul de români spre şi dinspre Thassos şi să înţeleg de ce se spune că Thassos este o insulă atât de frumoasă.

Nu voi povesti cum a decurs călătoria traversând Bulgaria şi o parte din Grecia, ce taxe de drum am plătit, cât timp am făcut până la destinaţie, pentru că aş repeta ceea ce s-a spus de atâtea ori. E suficient să spun că, pornind din Bucureşti seara, am ajuns la Keramoti a doua zi dis-de-dimineaţă, la ora 6.30 fiind deja îmbarcaţi pe ferry-boat. Cele 40 de minute cât a durat transferul au trecut repede şi mai ales plăcut, hrănind pescăruşii cu pâine şi biscuiţi, urmărindu-le zborul graţios şi încercând să-i surprindem în fotografii.

Despre Stela Mouraki Studios, locaţia de cazare rezervată de nepotul meu, amplasarea sa în Skala Potamia şi condiţiile oferite, am scris deja, aşa încât mă voi referi în cele ce urmează doar la modul în care ne-am petrecut vacanţa.

Ştiu că motivele principale pentru care turistul român merge în Thassos sunt plaja şi marea de aceea, în cadrul impresiilor mele de călătorie, am tratat plajele din Thassos într-un capitol distinct, aici urmând a povesti despre alte locuri pe care le-am vizitat.

Conform ghidului turistic, drumul principal al Thassosului, circular, măsoară 98 km. Parcurgerea lui în întregime poate constitui o excursie în sine. Întinderea albastră a mării de o parte, desişul pădurii de pini de cealaltă, punctele de popas care deschid privirii mirifice privelişti şi din când în când apariţia unei aşezări cocoţate pe coastă, îl fac să fie deosebit. Pornind din orice punct al traseului, înconjurând insula, ai impresia că ai făcut ocolul Pământului în... 98 km.

Limenas este oraşul capitală a insulei. În portul de aici sunt debarcaţi călătorii care vin de pe continent, prin Kavala sau Keramoti, acesta fiind locul în care şi noi am pus piciorul pentru prima oară în Thassos. Peregrinările noastre de vacanţă ne-au adus de multe ori în Limenas, dar pentru importanţa lui, trebuia să-i acordăm măcar o după-amiază.

Aflaserăm că aici s-au descoperit rămăşiţe ale anticului oraş-port şi că acestea pot fi vizitate. Agora, vechea piaţă a oraşului, Templul lui Dionysos, un sit arheologic de mai mici dimensiuni şi teatrul antic, au fost pentru mine reale puncte de interes. Plimbarea pe faleză şi pe artera comercială pietonală, în lumina înserării, este liniştitoare şi relaxantă până când, la lăsarea întunericului, forfota se înteţeşte, iar terasele, cofetăriile şi parcul de distracţie pentru cei mici devin tot mai animate.

În Limenas eşti întâmpinat cu tot felul de oferte, de la cele directe, în faţa intrării unor taverne, până la cele postate pe parbrizul autoturismului. Poate cele mai atractive sunt ofertele pentru turul insulei, cu barbeque (duminică, miercuri şi vineri în intervalul orar 10.00-18.30 la un tarif de 30 euro pentru adulţi şi 15 euro pentru copiii sub 12 ani) şi excursia cu barbeque pentru înot şi snorkeling în cele mai frumoase plaje (marţi, joi şi sâmbătă în intervalul orar 10.00-16.45 la un tarif de 25 euro pentru adulţi şi 15 euro pentru copiii sub 12 ani). Ambele croaziere se fac cu Eros II.

Panagia

Aflat la o distanţă de 8 km de Limenas, pe coasta estică, satul purtând numele Maicii Domnului, un sat tradiţional, binecuvântat cu frumuseţi naturale, a fost cândva capitală a insulei. Aşezat chiar pe şoseaua principală, satul este foarte animat, ideal pentru un popas, pentru a experimenta bucătăria grecească la una dintre tavernele din centru sau pentru a cumpăra suveniruri şi produse locale: miere de diverse feluri, ulei de măsline, dulciuri, băuturi, precum şi renumitele măsline stafidite.

Aşezarea este înghesuită, are străduţe înguste şi în pantă, iar casele - mai toate cu acoperişuri de ardezie şi împodobite cu plante înflorite - sunt atât de apropiate şi totuşi atât de liniştite încât par părăsite. Pe sub străduţele şi trotuarele pe alocuri suspendate, apa izvoarelor din munte îşi face loc la vale, spre mare.

Cel mai frumos loc al satului Panagia, recomandat de ghiduri şi căutat de toţi turiştii, se află în partea de sus, într-o piaţă mică, umbrită de platani bătrâni în ale căror scorburi în formă de inimă au fost montate sisteme de iluminat. Vă imaginaţi cum arată seara această piaţă? Aici se întâlnesc şi sunt captate cele trei izvoare, iar susurul lor este singurul care mai tulbură liniştea.

Menţionând că parcarea maşinilor în Panagia este destul de anevoioasă chiar şi fără a fi vârf de sezon turistic, pentru a degusta tradiţionalele preparate locale recomand Taverna Elena unde am poposit şi noi sau Taverna Platanos, ambele situate în piaţa centrală.

Potamia

În partea de jos a satului Potamia, la Skala Potamia, ne-am petrecut timpul cel mai mult pentru că acolo am fost cazaţi. Aflat la poalele muntelui Ypsarion, cel mai înalt din întreaga insulă (1208 m), puţin mai sus de două dintre cele mai căutate plaje - Skala Potamia şi Golden Beach - satul Potamia este cea mai reuşită alăturare de munte şi mare, un amestec între exotismul plajelor şi tradiţionalul caselor greceşti inundate de vegetaţia mediteraneeană. Dacă aveţi timp şi atracţie pentru aşa ceva, vizitaţi cele două biserici din sat, precum şi Muzeul de Sculptură (cu lucrări ale unuia dintre cei mai cunoscuţi artişti greci ai perioadei moderne, Polygnotos Vagis) şi Muzeul Folclorului pe care, din păcate, eu nu am reuşit să le vizitez.

În schimb am reuşit să fac mai multe plimbări pe faleză şi prin apa mării, de la Skala Potamia până la Golden Beach, admirând şi fotografiind plajele, tavernele, şi nenumăratele studiouri. Am remarcat că vânzarea peştelui, a legumelor şi a fructelor se face inclusiv "la botul calului", cu maşini care circulă încet, şoferul strigându-şi marfa la megafon şi oprind în faţa tavernelor, oricând este atenţionat.

Portul pescăresc oferă uneori un spectacol deosebit. Caracatiţele proaspăt capturate sunt izbite de stânci pentru a fi curăţate şi frăgezite înainte de a fi livrate la taverne sau pescării. Pentru copii şi nu numai, amintesc faptul că aici, în port, este punctul de plecare al trenuleţului turistic. Acesta circulă seara (20.00 - 23.00) până la Potamia şi înapoi, o oportunitate pentru a vedea măcar puţin din satul de sus. Vaporaşul Zeus, cu plecare din Golden Beach la 10.00 şi întoarcere la 16.00, face croaziere zilnic - exceptând duminica. Tariful (incluzând barbeque) este de 30 euro/adulţi şi 15 euro/copii.

Theologos

Satul Theologos cotat drept capitală culturală a insulei, a fost şi pentru noi atracţia unei după-amieze. Pentru a ajunge aici, în centrul muntos al insulei, la Potos se părăseşte şoseaua principală, cea care face înconjurul insulei. De aici în continuare drumul nu este prea dificil, dar în mod vizibil diferit, iar marea nu te mai însoţeşte la fiecare pas. Theologos este un sat destul de mare, înşirat de-a lungul unui drum mai important din care pornesc ulicioare înguste mărginite de case acoperite cu ardezie - unele mai vechi, altele mai noi, dar toate înfrumuseţate cu plante înflorite aşa cum am văzut mai peste tot în Grecia.

Am întâlnit atât de puţini oameni încât uneori aveam impresia că ne aflăm într-un sat părăsit. Când am ajuns noi acolo, mai erau deschise doar micile magazine cu marfa etalată şi în stradă: plante aromatice uscate, ulei şi pastă de măsline, ouzo şi miere, dulceţuri de nuci şi smochine. Am găsit şi brutăria renumită pentru pâinea pe vatră şi pentru plăcintele ei, dar era închisă. Prin geam am văzut doar cuptoarele care aşteptau ziua următoare pentru a fi încinse din nou.

În Theologos, satul despre care ghidurile turistice spun că datează din anul 1287, am descoperit Muzeul Folcloric dedicat modului de viaţă local, tradiţional şi casa în care s-a născut Vassilis Vassilikos, jurnalist şi scriitor. La obiectivele importante există panouri informative în greacă şi engleză, iar în centrul aşezării am văzut o hartă pe care toate acestea sunt marcate. Aşadar, pentru a cunoaşte Theologos în detaliu, este nevoie doar de timp, de răbdare şi să-ţi laşi paşii să te poarte pe uliţele lui tăcute.

De-a lungul drumului principal, în special la intrarea în sat, se află mai multe taverne care servesc preparate tradiţionale. Stelios, Augoustos şi Cleoniki, taverna lui Costas Iatrou, sunt doar câteva dintre ele. Noi ne-am încheiat vizita în Theologos cu o seară grecească la Taverna Augoustos.

Kastro

Tot un sat izolat, pe o culme a muntelui Ypsarion, Kastro este socotit cea mai veche aşezare a insulei. Întemeiat pe un loc greu accesibil, Kastro a apărut ca o necesitate în perioada în care piraţii jefuiau în Marea Egee, poziţionarea satului pe înălţime asigurând un bun loc de refugiu. Mai târziu satul a fost părăsit, locuitorii săi coborând spre ţărm unde au găsit de lucru şi condiţii de viaţă mai bune.

Drumul până la Kastro este şi astăzi greu de străbătut şi pare din acest motiv mai lung decât este în realitate. N-aş recomanda acest drum decât celor experimentaţi, cu maşini rezistente. Se pare însă că din acest punct de vedere se merge pe calea cea bună. Pe marginea drumului pot fi văzute grămezi de materiale, iar turiştii anilor următori pot spera la condiţii de trafic mai bune.

Grecii au intuit potenţialul turistic al acestei aşezări izolate. Cu câteva legende despre piraţii din vechime, cu ideea de sat părăsit, cu piaţa şi biserica Sf. Atanasie în osuarul căreia, înfioraţi, turiştii văd şi fotografiază rămăşiţele celor care au locuit cândva în Kastro, cu safari care-i aduce pe temerari, cei care apoi vor răspândi vestea în cele patru zări…

Unii dintre urmaşii localnicilor şi-au renovat vechile case şi vin aici ocazional. Anual, în ianuarie, la hramul Sf. Atanasie, sărbătoresc mai întâi la biserică, apoi la ospeţe cu muzică şi dans. Asta, da, tradiţie!

Nu trebuie să uit a menţiona, pe drumul de coastă, cam la 25 km de Limenas, între Livadi Beach şi Aliki, un aşezământ religios frumos, poate cel mai impunător de pe insulă. Chiar dacă nu vă preocupă cele sfinte, Mănăstirea Sf. Arhanghel Mihail - Moni Archangelou Mihail - merită vizitată cel puţin pentru aşezarea sa pe un perete înalt de stâncă şi pentru panorama care se deschide privirii de acolo. Aşezământul - ctitorit în sec. XVIII de călugării de la Athos - adăposteşte şi o colecţie de obiecte bisericeşti. Reţineţi însă că ţinuta de vacanţă nu este potrivită, precum şi că în timpul amiezei lăcaşul este închis pentru vizitatori.

Cam atât am văzut eu în Thassos, acestă insulă atât de îndrăgită şi atât de asaltată de români. Pentru că este situată atât de aproape de melegurile noastre, pentru că tarifele de cazare sunt atât de accesibile, pentru plajele minunate şi umbra pădurilor de pin, pentru ruinele antice, pentru satele tradiţionale şi pentru atâtea alte lucruri trebuia să merg şi eu acolo, nu?

---

VIZUALIZĂRI: 4203 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI