Revelion in Tenerife - Jurnal de vacanta - Ziua 3

TIPĂREȘTE

A mai trecut o zi. S-a făcut seară și s-a întunecat. Camera este învăluită de lumina caldă, roșiatică, ce pâlpâie de la șemineul virtual aprins, din colțul încăperii. Îmi torn un pahar de vin roșu, mă așez în fotoliu și dau drumul playlistului muzical. În fundal se aud primele acorduri din Highway to Hell (AC/DC). Deschid jurnalul și mă scufund într-o nouă zi de vacanță, "Ziua 3 - Vulcanul Teide și satul Masca" :

“Ne-am trezit la ora 6.30, după o noapte în care am dormit aproape neîntorși, storși de oboseala zilei trecute. Am savurat cafeaua, pregătită ca de obicei de Utu, pe balcon, cu priveliștea oceanului veșnic zbuciumat și a răsăritului. Am coborât apoi la micul dejun — bufet suedez, cu de toate.

La ora 8.45 ne-am urcat în autocar pentru excursia spre Parcul Național Teide. Excursia zilei ne ducea în inima insulei, spre vulcanul uriaș care domină Tenerife și despre care aveam să descoperim că nu seamănă cu nimic din ce văzusem până atunci.

Înainte de a ne avânta pe drumurile de munte, nu ne-am luat rămas-bun de la ocean fără o oprire în Garachico — un orășel vechi, cu aer de poveste, cândva unul dintre locurile importante ale insulei, aproape înghițit de lavă după o erupție vulcanică. Turul scurt ne-a purtat pe străduțe liniștite, printre clădiri vechi și urme păstrate din alte vremuri.

Pornim din nou la drum. Lăsăm litoralul în urmă și începem să urcăm. Vegetația luxuriantă se schimbă treptat, satele se răresc, iar șoseaua devine tot mai îngustă și întortocheată. Ne apropiem de canionul Masca. Verdele crud al muntelui întâlnește albastrul cerului și al oceanului din depărtare. Pe alocuri, drumul pare prea îngust pentru două mașini, iar autocarele au nevoie de răbdare și câteva manevre bune pentru a lua curbele strânse.

Ajungem în satul Masca. Se spune că, după ce atacau navele în larg, pirații se retrăgeau în golful adăpostit de la poalele muntelui. Prada era apoi urcată pe poteca abruptă până în satul izolat, cocoțat sus între munți. Ne-am oprit pentru o oră — timp de plimbare, fotografii și, bineînțeles, suveniruri pentru cei de acasă și pentru noi.

Ne continuăm drumul spre pauza de masă, programată la restaurantul El Rancho, într-un popas de pe traseu. Meniul: o supă tradițională — o combinație foarte gustoasă de năut, cartofi, fasole boabe, morcovi și tăiței, cu gustul afumat al bucăților de chorizo aruncate înăuntru (aoleu, îmi plouă și acum în gură), apoi friptură de pui la tavă cu sos și cartofi copți, un pahar de apă și unul de vin roșu, iar la desert banane locale, mici și foarte parfumate. Totul, delicios. Ne-am întors în autocar cu bateriile încărcate.

Înainte de plecare, am vorbit cu Viki, care ținea legătura cu spitalul. Medicul ortoped îl consultase dis-de-dimineață pe dl. Viorel și stabiliseră ca operația să înceapă la ora 14.00. Era în pregătiri și, din ce ni se spunea, cu moralul bun. Îi țineam pumnii.

Pe măsură ce urcăm, peisajul se schimbă din nou. Vegetația dispare treptat, iar totul devine arid. Apar râurile de lavă neagră, încremenite în secunda răcirii — un stop-cadru al unei imagini din iad. Valuri solide, înghețate la mijlocul unei curgeri violente. Înaintăm într-un decor care pare desprins de pe altă planetă și din alt timp.

După-amiază ajungem la Las Cañadas del Teide. Admirăm Roque de García — stânca aceea aflată într-un echilibru aproape imposibil, de te întrebi ce forțe nevăzute o țin încă acolo. Pare că sfidează gravitația și logica.

 Suntem la altitudine. Soare puternic, dar vânt rece. În depărtare, înzăpezit și strălucitor, vârful lui El Teide împrăștie o lumină surprinzător de caldă peste deșertul pietrificat din jur. Alb pe negru. Cald peste rece. Viață peste cenușă. O imagine care te lovește și rămâne. Nu e de mirare că locul acesta a atras numeroși producători de film — peisajul are ceva cinematografic, aproape ireal.

Între timp, Viki ne anunță că operația s-a încheiat cu bine. Fără complicații. Anestezie locală. Dl. Viorel era treaz, în salon. Ne-am liniștit. Spre seară am pornit spre hotel. Odată ajunși, eu am rămas în cameră pentru un mic program administrativ și o convorbire pe WhatsApp cu Diana, iar Utu, împreună cu ghidul, s-au dus la spital să-l viziteze pe dl. Viorel și să-i ducă cele necesare: apă și medicamentele curente. Seara — cină, o berică pe balcon, duș și program de somn.

Mâine: excursie la La Laguna și, seara, masă de Revelion. Noapte bună!”

Închid ultima pagină a jurnalului. Mă ridic și deschid fereastra. Prin față curg valuri roșiatice de lavă incandescentă, iar în zare se vede El Teide fumegând. Din boxe se aud acordurile din The Road to Hell — Chris Rea.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 69 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI