Candelaria - orașul sacru al insulelor Canare 

TIPĂREȘTE

Turul Insulei Tenerife - așa cum a fost conceput pentru noi - avea să ne dezvăluie toată esența turistică a insulei într-o singură zi, concentrat, urmând ca mai apoi, în celelalte zile ale minivacanței, să detaliem ceea ce ne-a plăcut mai mult. Fiind cazați la Blue Sea Puerto Resort - Tenerife în Puerto de la Cruz, deci în nordul insulei, firesc a fost să ne începem explorarea cu această parte. După La Orotava, un oraș colonial încântător, cu străzi pavate, piețe pline de flori și conace castiliene, autocarul ne conduce spre Güímar - un oraș situat în est, în preajma căruia am făcut un popas pentru a vizita Finca Canarias Aloe Vera - Güímar - o plantație ecologică de Aloe Vera. La nici 10 km de aceasta, în valea care coboară din interiorul muntos al insulei până la plajele de la țărmul Oceanului Atlantic, am făcut încă o oprire. Villa de Candelaria ne-a oferit prilejul de a admira Basilica de Candelaria, lăcașul sfintei protectoare a întregului arhipelag Canare, de a-i afla legenda și de a cunoaște câte ceva din istoria îndepărtată a orașului.

Autocarul ne-a lăsat într-o parcare mare de unde - pietonal - ajungem în Plaza de la Patrona de Canarias unde se află Basílica de Nuestra Señora de la Candelaria. Turnul principal, clopotnița, apare practic centrat pe axa străzii și este un bun punct de reper mai ales pentru cei care se află pentru prima oară în Candelaria. Strada decorată cu flori, mărginită de clădiri vechi, bine conservate, cu mici magazine și cafenele la parter este strada comercială a orașului, aici putând găsi suveniruri, obiecte de artizanat local și, bineînțeles, în diverse reprezentări, Virgen de Candelaria - protectoarea orașului și a întregului arhipelag.

Plaza de la Patrona de Canarias are două intrări principale - Calle Obispo Pérez Cáceres, strada pietonală și comercială despre care am amintit și Calle de los Príncipes, stradă destinată circulației rutiere.

Basílica de Nuestra Señora de la Candelaria și Mănăstirea Regală Nuestra Señora de la Candelaria sunt situate în partea de sud a pieței. În partea de est, spre țărm, se află ansamblul sculptural Menceyes de Tenerife, iar pe aripa de nord Calle Obispo Pérez Cáceres cea pe care am venit și noi.

Toate aceste componente alcătuiesc un singur spațiu pitoresc, monumental, destinat primirii milioanelor de pelerini care vin în această piață anual, la 2 februarie (comemorând convertirea la creștinism a populației băștinașe) și la 15 august (ziua Adormirii Maicii Domnului), pentru Fiesta de la Candelaria - sărbătoare dedicată Sfintei Fecioare, protectoarea Insulelor Canare, eveniment considerat de interes național în Spania. ​

Dar, Villa de Candelaria are importanță nu numai din punct de vedere religios, ci și istoric. Aici, cu Virgen de Candelaria ca element central, s-au unit două culturi - cea a populației băștinașe, guanșii și cea a cuceritorilor castilieni.

Despre guanși, vechii locuitori din Tenerife, se știe prea puțin dat fiind faptul că aceștia nu cunoșteau scrierea și deci nu au lăsat posterității nici un fel de document. Până la cucerirea insulei de spanioli, doar izvoarele arheologice ne mai spun câte ceva. Se pare că guanșii proveneau din nordul Africii și venerau pe Achamán - zeul suprem, pe Magec - zeul soarelui și pe Chaxiraxi - zeița mamă. Dar, în același timp credeau și în existența demonilor, demonul din Tenerife fiind Guayota care își avea sălaș pe crestele vulcanului Teide. Existau însă și alți demoni, mai mici, pe care și-i reprezentau ca pe niște câini sălbatici negri, lânoși.  

Cu aprox. 100 de ani înainte de cucerirea spaniolă, un mencey (rege) conducea un menceyato sau regat. La moartea lui Tinerfe, marele mencey, cei 9 fii ai săi, neînțelegându-se în privința succesiunii la conducerea regatului, împart insula în 9 menceyate (Taoro, Güímar, Abona, Anaga, Tegueste, Tacoronte, Icode, Daute, Adeje), câte unul pentru fiecare, plus două arhimenceyate independente. Teritoriul la care facem referire în acest articol aparținea regatului sau menceyato-ului de Güímar.

Legenda spune că înainte de cucerirea spaniolă, prin 1392, doi aborigeni au găsit pe plajă statuia unei femei. Aceasta a fost arătată mencey-ului care a concluzionat că aceasta este Chaxiraxi, zeița mamă, și a decis mutarea ei într-o mică grotă pentru ca toți membrii comunității să o poată venera.  

După cucerirea insulei, la 2 februarie 1497, conchistadorul Alonso Fernandez de Lugo, a văzut statuia din grotă și și-a dat seama că aceasta este Fecioara Maria. Pe atunci menceyato de Güímar era condus ​de Antón Guanche un aborigen născut în Valle Güímar. El este cunoscut ca fiind cel care a transmis supușilor săi semnificația religios-catolică a Fecioarei din Candelaria, a cărei sculptură a fost găsită cu ani în urmă și adăpostită în peșteră. La 2 februarie, comemorându-se convertirea la creștinism a populației băștinașe, se organizează un mare pelerinaj în onoarea Fecioarei din Candelaria. În 1559, Papa Clement al VIII-lea a declarat pe Fecioara de Candelaria drept sfântă protectoare a întregului arhipelag canarez.

S-a construit și o biserică menită a găzdui statuia, dar aceasta nu a dăinuit decât până în 1789, când un incendiu o distruge. Statuia este salvată, dar va fi distrusă la rândul ei câțiva ani mai târziu când o furtuna puternică devastează întregul țărm al așezării.  

Trei ani mai târziu, artistul local Fernando Estevez del Sacramento realizează o copie fidelă a statuii distruse, apărând astfel La Morenita (Bruneta) - statuia cu fața și cu mâinile măslinii pe care o vedem și noi astăzi. Noua biserică - operă a arhitectului José Enrique Marrero Regalado - a fost ridicată în 1959, în stil neo-canarez, cu elemente maure. Edificiul a fost declarat ca fiind de interes cultural în 2011, an în care Papa Benedict al XVI-lea i-a atribuit statutul de Basilica Menor.

Basílica de Nuestra Señora de la Candelaria a fost construită pe locul în care guanșii o venerau pe Fecioară după cucerire - Peștera Achbinico. Remarcabilă este clopotnița sa înaltă de 45 m. Lângă basilică se află Mănăstirea Regală Nuestra Señora de la Candelaria, dominicană. De asemenea, lângă basilică nu trec neobservate celebrele sculpturi ale celor nouă menceyes din Tenerife.

Biserica de dimensiuni considerabile, are pe fațada principală două turnuri gemene, înalte de 35 m. Turnul clopotniță, mai înalt, pătratic, are un frumos balcon la ultimul nivel și adăpostește 10 clopote, fiecare cu un nume diferit. ​

Am intrat și noi în Basilica de Nuestra Señora de la Candelaria, lăcașul alb, grandios, unde canarienii catolici o venerează pe Fecioară. "La Morenita" se află în partea de sus a altarului. Atunci când nu sunt slujbe, credincioșii pot avea acces până în apropierea ei. Urcând pe o scară din stânga altarului principal, am ajuns și noi lângă statuia cu chipul măsliniu și cu veșmânt verde (veșmântul se schimbă periodic). Virgen de Candelaria - "cea care luminează" - ține în dreapta Pruncul, iar în stânga o mare lumânare aprinsă. Având la picioare o semilună, Virgen de Candelaria este încadrată de un soare de argint cu 12 stele de aur, după spusele cunoscătorilor, aluzie la Apocalipsa 12 - "Un semn mare s-a arătat în cer, o femeie îmbrăcată în soare, cu luna la picioare". La 2 februarie și la 15 august (zilele sărbătorii sale), statuia este purtată în procesiune așezată pe un tron splendid realizat în argint de Juan Ángel González García. ​

În interior impresionează cupola amplă și luminoasă, despre care ni s-a spus că este decorată cu stemele celor șapte insule canareze. Recunosc sincer că eu nu le-am identificat. Am remarcat însă capela dedicată lui Hristos răstignit, lucrare realizată de Ricardo Rivera Martínez în 1936. Potrivit experților în artă, având în vedere expresivitatea și calitatea sa artistică, lucrarea este considerată una dintre cele mai mari valori artistice ale basilicii. Observăm și diferența față de alte reprezentări ale lui Iisus răstignit - plasarea cuielor pe încheieturile mâinilor și nu pe palme.  

De asemenea, mai remarcăm picturile murale cu îngeri care împodobesc altarul principal și picturile votive din părțile laterale ale basilicii. Altarul principal, din marmură, este încadrat de un arc semicircular din piatră, sprijinit pe doi stâlpi. În centru se află nișa sfintei ocrotitoare a insulei. Remarcabile sunt și vitraliile unele înfățișând scene din viața Fecioarei din Candelaria, precum și scena găsirii statuii sale de către guanși. Sunt și vitralii care reprezintă îngeri și arhangheli, dar și altele care nu includ figuri umane, ci numai dungi în diferite culori.

Ni se semnalează și multe picturi - ulei pe pânză atașată la perete - lucrări semnate de José Aguiar García reprezentând scene biblice cunoscute (Cina cea de Taină, Înmulțirea pâinilor și a peștilor) sau chipuri de îngeri și sfinți de origine canareză - Padre Jose de Anchieta și Hermano Pedro de Betancur, ambii misionari creștini.  

Basilica de Nuestra Señora de la Candelaria este deschisă în fiecare zi a anului, chiar dacă nu este slujbă, iar intrarea este liberă pentru orice credincios sau vizitator.

Plaza de la Patrona de Canarias despre care am amintit deja, a fost amenajată în locul în care se afla cândva vechea biserică a Virgen de Candelaria, precum și mănăstirea regală. În centru se afla Castillo de San Pedro, construit în 1697 pentru a proteja biserica și mănăstirea de atacurile și jafurile piraților. Furtuna din noiembrie 1826 - cea în care s-a pierdut statuia originală a Fecioarei din Candelaria - a distrus și fortul.

Numai după ce a început construcția noii basilici, în 1949, a apărut necesitatea creării unui spațiu mai larg care să încadreze noul edificiu. Proiectată de Juan de la Roche,   Plaza de la Patrona de Canarias a fost finalizată și inaugurată la 31 ianuarie 1959.

Pe partea dinspre ocean a acestei piețe impresionează Menceyes de Tenerife, un ansamblu sculptural alcătuit din 9 statui de mari dimensiuni reprezentându-i pe cei nouă menceyes, ultimii care au condus menceyatos din Tenerife înainte de cucerirea spaniolă. Inițial aici au fost plasate statui sculptate în rocă vulcanică, dar la 13 august 1993, după mutarea celor vechi, au fost inaugurate noile sculpturi, în bronz, opere ale sculptorului José Abad. Doar soclurile lor, blocuri imense pe care este înscris numele fiecăruia, sunt tot din piatră vulcanică.

Aceste statui din bronz îi reprezintă pe cei nouă fii legitimi, descendenți ai marelui Mencey Tinerfe. La moartea tatălui lor, nemulțumiți de succesiune, aceștia s-au răzvrătit divizând insula în 9 menceyatos, devenind fiecare la rândul său mencey. Aceștia sunt: Acaimo - Mencey de Tacoronte, Adjona - Mencey de Abona, Añaterve - Mencey de Güímar, Bencomo - Mencey de Taoro, Beneharo - Mencey de Anaga, Pelinor - Mencey de Adeje, Pelicar - Mencey de Icode, Romen - Mencey de Daute și Tegueste - Mencey de Tegueste.

Mi-a plăcut această înșiruire de regi războinici, negri, cu arme în mâini, gata de atac. Cu spatele către țărm și cu fața spre orașul ale cărui baze au fost puse de înaintașii lor, aceste statui amintesc de guanși, populația indigenă din Tenerife, completând în mod fericit  Plaza de la Patrona de Canarias.  

---

VIZUALIZĂRI: 143 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI