Sicilia, frumoasa din inima Mediteranei, văzută prin ochii mei

TIPĂREȘTE

Cum am ajuns în Sicilia

Nu am plănuit îndelung, așa cum îmi stă în obicei când e vorba de vacanța de vară, o călătorie în Sicilia, fiindcă nu intra încă în sfera mea de interes, prin urmare, abia atunci când mi-a revenit premiul săptămânii 42 a anului trecut, sub forma biletului de avion, am început să mă gândesc serios cum să-l pun în aplicare. Pentru bilet sunt datoare cu multe mulțumiri vouă, colegilor de sait, și, firește, saitului AFA, în sine.

După oarecare cugetări și frământări, am ales Sicilia prin prisma faptului că e un tărâm minunat, mângâiat de soare cu multă generozitate, scăldat de mare și cu un trecut foarte încercat. Simplul fapt că pe aceste plaiuri, în decursul timpului, s-au perindat pe rând o sumedenie de invadatori de la fiecare împrumutând câte ceva sau mai bine-zis, fiecare dintre aceștia punându-și amprenta în felul său asupra culturii și civilizației sale, că în antichitate făcea parte din Magna Graecia (Grecia Mare) , m-a incitat și m-a făcut să-mi doresc să ajung acolo.

Sicilia. Amore Infinito

Această expresie am găsit-o scrisă pe un panou la intrarea în Universitatea din Catania și recunosc că mi-a plăcut mult, drept pentru care am adoptat-o și eu imediat fiindcă mi s-a părut că reprezintă esența vacanței mele în Sicilia.

Despre Sicilia s-a scris mult și, cu siguranță, se va mai scrie mult deoarece această minunată insulă nu contenește să uimească oamenii din cele mai vechi timpuri și până astăzi, de la mari învățați, oameni de vază, artiști, până la oameni simpli ca mine. Se spune ca nu ai văzut nimic din Italia şi nu i-ai simţit gustul până nu ai vizitat Sicilia, un muzeu al naturii, care este la fel ca o femeie frumoasă, capricioasă şi greu de înţeles din prima clipă. Este nevoie de puţin timp pentru a te acomoda şi a te lăsa sedus de farmecul ei aparte, dar odată ce te-ai amorezat nu-ţi vei mai schimba sentimentele.

Sicilia întrunește tot ceea ce visează orice turist dornic de cunoaștere și călătorie: peisaje frumoase cu munte și mare deopotrivă, cu locuri istorice și situri arheologice, cu orașe mari, stațiuni cochete, sate cocoțate pe coline, relief colinar pe care se află plantații mari de portocali, lămâi, alți pomi fructiferi, măslini, lanuri de grâu ce tocmai fuseseră treierate, culturi de legume, plaje întinse, se poate lăuda cu arhitectura barocă splendidă a șapte orașe înscrise în patrimoniul UNESCO, cu cel mai mare vulcan activ din Europa: Etna, etc.

Că este cea mai mare insulă din Mediterana (circa 28.000 kmp, aproximativ cât o provincie românească), că are o populație de peste 5 milioane de suflete la care se adaugă zilnic, noi și noi imigranți veniți în căuatarea unui trai mai bun, probabil că știți, Sicilia având o poziție centrală în Mediterana, între Europa și Africa, ușor accesibilă din ambele părți. Tocmai de aceea, în decursul veacurilor, aflată în calea năvălitorilor, a fost colonizată trecând succesiv prin mâinile fenicienilor, cartaginezilor, grecilor, romanilor, germanicilor, bizantinilor, arabilor, normanzilor, spaniolilor și, în fine, a italienilor. Localnicii spun despre ei înșiși că mai înainte de a fi italieni sunt sicilieni și sunt foarte mândri de acest lucru. În fine, pentru detalii referitoare la istorie, geografie, alte aspecte puteți consulta: https://en. wikipedia.org/wiki/Sicily, fiindcă sunt prea multe de spus și nu este cazul să mă lungesc.

Câte ceva despre Sicilia, așa cum am perceput-o eu

Am sosit în Sicilia cu o cursă Blue Air ce ne-a adus pe aeroportul Fontanarossa din Catania într-o dimineață senină de început de iunie. Catania, cel de-al doilea mare oraş al insulei, situat la mijlocul laturii estice a acesteia, a fost opțiunea noastră ca bază a vacanței siciliene, fiind, la momentul în care am căutat cazare, cea mai convenabilă variantă din punctul de vedere al prețului coroborat cu alte facilități oferite. De la aeroport am luat autobuzul Alibus pe care l-am găsit deja în stație contra sumei de 4 euro/persoană biletul și care face curse regulate, din 25 în 25 minute, între aeroport și centru. Noi am coborât destul de repede, la a doua stație, iar de-acolo, având cazare pe via Garibaldi, ne-am deplasat pe jos luând un prim contact cu inima orașului vechi: Piazza Duomo, Catedrala, Statuia Elefantului, fântâna Amenano, având tot timpul drept în față muntele Etna ce fumegă ușor, dar continuu.

După două săptămâni de stat în Catania, am învățat că cea mai ieftină variantă de ajuns la aeroport este cu autobuzul local 524 pentru care biletul este un euro/persoană biletul, însă cu un orar pe care nu-l prea respectă, mai ales duminica. Noi ne-am luat o marjă destul de mare, având zborul seara, însă chiar și așa a venit cu întârziere de 40 minute, de aceea nu-l recomand duminica.

În Sicilia, dar în special în Catania unde am stat, mi s-a părut că mizeria este la ea acasă, cu greu m-am putut obișnui cu murdăria de pe străzi unde frecvent mirosul de urină era persistent, mai ales în locurile mai dosnice, ba chiar am observat excremente de câine lăsate pur și simplu în văzul tuturor. La început m-am oripilat, treptat am început să tolerez și să înțeleg că acolo așa este. Micile gunoie aruncate pe stradă: țigări, hârtii, mici resturi, pliante de la magazine, deja, nu mă mai incomodau în nici un fel. Autoritățile locale erau depășite de situație, deși seara se încerca o salubrizare a străzilor. Cu toate acestea, turiștii străini, mai ales, par nederanjați, ba dimpotrivă, li se pare că acest aspect face parte din farmecul Italiei.

Sicilia este un ținut predominant agrar, cu un accentuat aspect rural ceea ce se sesizează cu ușurință atunci când pătrunzi în interiorul insulei și nu poți cuprinde cu privirea colinele și șesurile cultivate cu de toate în mijlocul cărora tronează vreo dărăpănătură de clădire, pesemne grajd, când observi uscăciunea de peste tot, și din loc în loc, bazine amenajate de agricultori în care strâng apa pentru udat plantațiile.

În privința siguranței pe străzi, pot spune că în ciuda atâtor oameni cu aspect dubios pe care i-am întâlnit (am inclus aici și cerșetorii și prostituatele din neamul nostru), nu m-am simțit niciodată în pericol, nici măcar la ore mai târzii. În sensul acesta, am remarcat că aveau mai multe autorităţi care patrulau: poliție, poliție locală, poliție municipală, carabinieri, și nu am avut cunoștință de vreun incident neplăcut. Cu toate acestea, am fost sfătuită de către gazda noastră care ne-a ținut o adevărată prelegere în sensul acesta, să-mi țin gentuța în față, tip „poștaș”, să nu trezesc bănuieli scoțând din portofel bancnote de valoare mare, să nu ne lăsăm rucsacul nesupravegheat.

Referitor la micile plăceri ale vieții, în Sicilia m-am îndrăgostit și am mâncat pe săturate specialitățile sale dulci: cannoli, cassata gătite cu minunata ricotta ce le făcea o idee mai ușoare, și delicioasa înghețată, gelato existentă în atât de multe sortimente, că nu știai la care să te oprești. Se spune că gelato e mai gustoasă în Sicilia datorită laptelui de migdale folosit la prepararea acesteia. Acestea, pe lângă multitudinea de fructe, mai cu seamă cireșele ce erau uriașe și foarte dulci, portocalele roșii, legume, tomatele cu gust delicios, peștele și fructele de mare, piața de pește din Catania oferind un real spectacol zilnic gratuit și multe altele. Într-un cuvânt, diversitatea este caracteristica Sicilei, cea de arome, cea de culori, cea de gusturi, cea de sunete.

Prețurile celor de mai sus nu au fost mari, cele mai ieftine erau, evident, fructele și legumele care plecau de la 1 euro/kg, până la 2-3 euro/kg, peștele, fructele de mare, ceva mai mult, între 5 și 25 euro/kg, brânzeturile între 8-12 euro/kg. La terase, seara, am plătit începând cu 35 euro/masa pentru două persoane, aperitiv, pește, fructe de mare, vin, coperta (bacșiș).

Ce am făcut/văzut/vizitat

Mai întâi de toate, pot să spun că stabilirea cartierului general de vacanță în Catania a fost un lucru oportun deoarece conexiunea autobuzelor firmelor de transport cataneze cu alte puncte de atracție/orașe din insulă a fost destul de bună, existând curse directe și la ore rezonabile către acestea. Dacă distanțele sunt mari, și costul biletelor este pe măsură, însă cu mult sub cel al excursiilor organizate de agențiile locale de turism, care, e drept, puneau și ghid la dispoziție, dar cu ajutorul transportului în comun am reușit să vedem ceea ne propuseserăm de-acasă. În general, orele de plecare/sosire erau respectate, totuși se poate adăuga o marjă acoperitoare de 10 minute de întârziere. Cele două mari firme de transport Interbus-Etna și Sais au plecări din Stazione Centrale sau Terminal Bus, acolo unde se află și gara, dar și autogara pentru transportul local orășenesc și preorășenesc catanez. Noi am folosit o stație mai mică, la Piazza Borsellino (Alcala), foarte aproape de buricul târgului și de locul de cazare, unde opreau toate autobuzele, cu excepția celor ce mergeau/veneau spre/dinspre Taormina.

În fine, a fost decizia noastră să nu închiriem mașină, căci după socoteli minuțioase și o analiză atentă de buget, nu ne dădea cu plus. Așa, am călătorit mai întâi la Agrigento, în sud-vest, la distanță de 190 km, după principiul să mergem mai întâi către punctele cele mai îndepărtate, păstrându-le pe cele mai apropiate mai la urmă, nu întotdeauna respectat, din păcate. Acolo se află unul dintre cele mai mari situri arheologice din lume, Valle dei Templi, care găzduiește, după părerea mea, cele mai bine conservate temple antice grecești din lume, însă nici centrul său medieval nu e de negjijat.

Un alt principiu era să alternăm zilele de excursii cu cele petrecute în Catania pentru refacerea forțelor, apoi să repornim către alte destinații. Astfel, după o mică pauză, în următoarea ieșire am făcut cunoștință cu glorioasa Siracusa și a ei insulă sofisticată, Ortigia, aflate la 65 km sud, făcând și croaziera cu barca motorizată în jurul insulei în condiții de mare agitată, care, pentru mine, s-a transformat, într-o aventură ce mi-a ridicat adrenalina la cote înalte.

Venise rândul să ne deplasăm 100 km în interiorul insulei, în localitatea Piazza Armerina, unde aveam să ne delectăm privirile admirând cele mai frumoase mozaicuri romane, întinse pe 3.500 mp într-o clădire impetuoasă în antichitate, pe nume Villa Romana del Casale, proprietatea unei persoane de rang înalt în imperiu.

Următorul plan a fost să vizităm Taormina, cea mai cunoscută și căutată stațiune din Sicilia, locul ce atrage o sumedenie de turiști, situată la doar 55 km nord de Catania pe muntele Tauro. Este, probabil, și cea mai frumoasă localitate din insulă, unde îngemănarea munte-mare oferă niște peisaje de vis, după cum cred că și cea mai plină de rafinament, judecând după clădirile istorice, hoteluri și aspectul general al orașului.

Cum Catania este străjuită de muntele Etna ce deține cel mai mare vulcan activ din Europa, nu puteam rata șansa de a urca pe acesta, de fapt ne propuseserăm din start să facem obligatoriu excursia cu una dintre firmele locale, dat fiind că vizita la acesta constă în parcurgerea a trei segmente diferite de munte dintre care, ultimul, poate fi abordat numai în cadru organizat, cu autovehicule off-road. Privită de jos, de la nivelul mării, Catania se întinde la poalele maiestuosului Etna ce pufăie neîncetat și pare că o ocrotește natural, dar în realitate uneori se înfurie și erupe, distrugându-i nemeritat bunurile. În altă ordine de idei, excursia s-a dovedit a fi pe cât de neobișnuită, pe atât de scumpă, fiind singura care a atins suma de o sută de euro/persoană.

După aventura pe Etna, a urmat călătoria spre orășelul Noto, la 90 km sud de Catania, în extremitatea sud-estică a insulei, Noto fiind, în opinia mea, cea mai reprezentativă expresie a barocului sicilian. Clădirile din Noto uimesc și încântă pe orice turist ce-și îndreaptă privirea către acele reale bijuterii arhitectonice. De asemenea, Noto este vestit pentru înghețata care se produce aici, așa încât plimbarea prin Noto a avut două laturi de interes. :)

La Palermo, cu toate că era la 210 km nord-vest, am ținut cu tot dinadinsul să ajungem, mai cu seamă că urma să ne întâlnim cu niște prieteni proaspăt căsătoriți ce se aflau într-o mică vacanță după nuntă într-o localitate lângă capitala insulei. Ei se mai plimbaseră într-o zi prin oraș și ne-au fost într-o anumită măsură ghizi, oricum, împreună am mers mai întâi la bustul lui Bălcescu în Piazza Marina pe care l-am remarcat de departe după banda tricoloră ce-l înconjura. A fost un moment emoționant de care ne-am bucurat să avem parte.

Palermo în sine e un oraș fermecător, cu un centru istoric deosebit de frumos, cu clădiri vechi ce poartă și influențe maure în arhitectură, mi-a fost dat să văd și moschee transformată în biserică, și nu invers, ca-n Cipru.

Acestea au fost cele șase excursii pe care le-am făcut pe cont propriu, cu excepția celei de la Etna mijlocită de una dintre agenţiile locale, organizarea vacanței cuprinzând și șapte zile petrecute în Catania, dintre care patru la plajă și trei dedicate în totalitate orașului. Însă și zilele în care am mers la plajă pot fi considerate cu ușurință un fel de excursii, fiindcă la plajă puteam ajunge numai cu autobuzul de transport public local (sau cu taxi), plaja fiind situată în sudul orașului, după port, la patru km. De fapt, începea din dreptul aeroportului și se întindea pe 18 km lungime, până hăt-departe. Este din nisip fin, de culoare galbenă-cenușie, apa este puțin adâncă distanță mare în larg, este limpede, fără a avea totuși albastrul desăvârșit al Ionicei pe care o știam din Grecia, din cauza fundului de nuanță închisă. Marea, mai degrabă, seamănă cu a noastră acolo, nefiind golf, este mai tot timpul agitată, însă peisajul este inedit deoarece în fundal apare Etna fumegând continuu.

Plaja este împărțită la propriu, cu gard chiar, între diverși operatori privați, însă există și trei sectoare de plajă publică ce se numește spiaggia libera: prima, secondo, terza. Cele private sunt bine amenajate cu toate facilitățile și, în plus, în spatele acestora, cu niște căbănuțe care se închiriau, ca-ntr-un fel de sat de vacanță. Acolo se venea ca la picnic, cu toate cele necesare, existau și terenuri de sport, cluburi, putându-se sta mai multe zile. Cele publice erau deplorabile, fără nimic organizat, existaseră cândva niște clădiri gen terase, magazine, acum erau părăginite. Mai mult de atât, plajele, deşi gratuite, erau murdare, neîngrijite, cu gunoi neridicat și lume cam îndoielnică. Deși proprietarul studioului unde am stat ne spusese să mergem la a treia, că e cea mai curată, le-am preferat pe cele private care, contra a 12 euro, ne ofereau șezlonguri, măsuță și umbrelă toată ziua, plus acces la celelalte facilități în condiții decente.

Traseul către plajă este asigurat de linia autobuzului D care pleacă din Piazza Borsellino, biletul costând un euro/persoană, intervalul de așteptare între două autobuze fiind de 30-40 minute. Aspectul cel mai amuzant, dacă pot spune așa, este că în autobuz era un amestec ciudat de oameni: întâlnești de la turiști străini mai țepoși, la localnici gălăgioși, mai modești, la vânzători ambulanți (cărora le spuneam papornițari) africani sau indieni care-și cărau marfa pe care urmau să o vândă pe plajă în sacoșe uriașe de rafie sau pe panouri învelite cu cearșafuri. În week-end e și mai rău, dusul și întorsul la/de la plajă devine un chin din pricina aglomerației infernale.

Zilele petrecute integral în Catania au fost trei: cea în care am sosit, în care am încercat să ne acomodăm cu orașul ce ne devenea casă pentru două săptămâni, a doua chiar următoarea deoarece vremea a fost închisă, cu câţiva picuri de ploaie și ultima pe care am fructificat-o eficient beneficiind de un check-out târziu, la orele 18,00, așa cum ne înțeleseserăm cu proprietarul.

Catania luată la picior este minunată, cutreieram bulevardele şi străduțele centrului vechi în scopul cunoașterii orașului cu harta în mână sau cu aplicația herewego de pe telefon. Seara, orașul este și mai frumos, cu străzile luminate și animate de turiști sau localnici ieșiți la plimbare, cu terase pline unde oamenii se opreau să bea sau să mănânce ceva, socializând din plin, de unde răsunau voci vesele. În Sicilia nu am văzut oameni triști, pe localnici i-am văzut mereu fredonând câte ceva, cu zâmbetul pe buze, bucuroși să-ți răspundă la întrebări, de cele mai multe ori în italiană, în engleză rar. În Catania am făcut de toate: am urcat sus în domul bisericii Sf. Agatha, am coborât la subsolul catedralei, în termele Achilliane, am vizitat Universitatea, multe biserici și palate, catedrala, am ascultat un concert live ținut în Teatrul Grec, am fost la castelul Ursino, am vizitat-o cu autobuzul hop-on hop-off, etc. Voi detalia, probabil, în alte articole experiențele din fiecare destinație/excursie fiindcă e prea mult de povestit și n-aș vrea să plictisesc.

La final

Un prim gând de final ar fi regretul că, în ciuda faptului că am stat destul de mult în Sicilia, nu am reușit să ne apropiem nicicum de vestul extrem al insulei: Trapani, Erice, Selinunte, Marsala, Segesta, Motya, din cauza distanțelor prea mari și a lipsei mijloacelor de transport directe. Acest aspect s-ar putea repara printr-un city-break în Palermo, care, dacă se va ivi, sigur nu-l vom rata. În felul acesta, am putea vedea și Monreale și am revedea mai pe larg Palermo. Nu se poate atinge într-o singură vacanță toată insula, așa că neapărat e nevoie de o reiterare, ceea ce ne surâde încă de pe acum.

În concluzie, Sicilia este o destinație de vacanță ce trebuie să stea în atenția oricui își dorește diversitate, culoare, veselie, intensitate și animație. Sicilia, în opinia mea, este pestriță, pestriță ca și povestea mea despre ea, însă în acest melanj constă farmecul ei pe care poți să-l guști numai dacă depășești micile neplăceri și atingi o anumită stare de satisfacție, altfel ai putea rămâne dezamăgit, așa cum am fost eu în primele zile până m-am adaptat. Vă invit, deci, dacă aveți ocazia, mergeți în Sicilia, cu siguranță veți găsi ceva pe placul vostru!

Vă rog, atașați videoclipul celei mai recente melodii marca Giusy Ferreri care ne-a însoțit toată vacanța răsunând zilnic de la tv și radio: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 8883 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI