Cum am ajuns în Scoția. Cum să fac să mai ajung?

TIPĂREȘTE

In august 2015 am primit un link dailymail.co.uk/travel/tr ... rips-world.html, cu o rută din Scoția, NC500, despre care nu mai auzisem. Nici nu prea aveam cum la vremea aceea pentru că ruta, care se voia o alternativă la ruta americană 66 (Route66), se lansase în urmă cu doar două luni, în urma unei inițiative susținută de Prințul Charles. Scopul era să se deschidă o nouă piață turistică într-una din cele mai pitorești zone ale Scoției. Misiune îndeplinită cu succes pentru că imediat această rută a ajuns printre primele șase drumuri rutiere din lume.

Uitați-vă doar la poze, nu trebuie să citiți neapărat ce zice despre rută. La fel am făcut și eu, am văzut poza rutei, un drum de coastă de 500 de mile de la care nu mi-am mai putut lua ochii și gândul și apoi din link în link și din articol în articol am descoperit Scoția. Când am citit și despre castele și am continuat să văd poze cu peisaje care m-au lăsat cu gura căscată și mai ales când am aflat că putem vedea foci, balene, delfini, pinguini… n-a mai fost chip să ne iasă din cap și chiar dacă nu prea era pe listă pentru viitorul apropiat s-a înfiripat ideea de a ajunge în Scoția, cât mai curând posibil.

Pentru că, în cazul nostru planurile pentru vacanța mare sunt făcute cam pentru 2-3 ani și nu este ușor să le dăm peste cap, cât mai curând posibil să ajungem în Scoția a fost posibil abia în 2017. V-am mai spus că la barza chioară îi face Dzeu cuib și că noi suntem unele dintre berze. Cel puțin d. p. d. v. turistic am fost întotdeauna foarte, foarte norocoși și suntem recunoscători pentru asta.

Deci am pus chiar atunci pe tapet Scoția, dar abia la începutul lui noiembrie 2016 ne-am luat biletele de avion și imediat am început să pregătim excursia. În planurile inițiale zburam la Londra și de acolo urma să călătorim cu un tren prin peisaje de vis, preț de 4,5 ore până în Edinburgh, unde hotărâsem să ne începem vacanța. Norocul nostru a fost că una din companiile aeriene low cost a deschis ruta București-Glasgow, ceea ce ne facilita un transfer la Edinburgh mult mai ușor și am avut norocul să luăm bilete cu 105 EUR/persoană dus-întors, plus un bagaj de cală, 32 EUR pe sens.

Biletele de avion fiind achiziționate și perioada stabilită am început dezbaterile despre cum să împărțim cât mai bine cele 15 zile pe care le aveam la dispoziție. În această vacanță am mers cu prietenii cu care am călătorit cel mai mult în vacanțele mari, care au fata în Edinburgh de 7 ani și asta ne-a fost de mare, mare ajutor.

Motivul principal pentru care am ales Scoția a fost Ruta NC500 dar 15 zile ne permiteau să facem mult mai mult, așa că am hotărât să ne petrecem 5-6 zile în Edinburgh unde puteam să fim foarte eficienți pentru că aveam om de bază acolo și nu trebuia să căutăm aproape nimic, să bâjbâim, să ne facem temele, ultimele 2 nopți ne-am gândit la Glasgow pentru că tot zburam înapoi spre casă de acolo și restul de 7 nopți să le stabilim pe un circuit care ar fi inclus Ruta NC500 pentru care alesesem Scoția.

Ghinion, pentru că n-a fost chip să găsim cazare 5 nopți în Edinburgh la prețuri convenabile. În fiecare an, de 70 încoace, în august are loc în Edinburgh Festivalul Fringe unde sunt nenumarate spectacole (mai ales pe stradă) si lansari de carti, filme, teatre, etc. In perioada aceea (cam primele 3 săptămâni din august), tot orasul fierbe si n-ai unde sa arunci un ac. Ca să vă dați seama ce este în oras în timpul festivalului Fringe aruncați-vă un ochi pe link-ul următor youtube

Nouă ne place aglomerația de felul acesta în vacanțe, numai că ne era clar că trebuia să ne asigurăm cazarea foarte devreme. Dar nimeni nu închiria un apartament în Edinburgh decât de la 7 nopți în sus, nicidecum 5 cum voiam noi, pentru că era festivalul și oamenii își permiteau, găseau clienți în condițiile lor, nu ale noastre. Până la urmă n-am avut ce face și ne-am hotărât la 7 nopți în Edinburgh, mai ales că prietenii noștri ne-au spus că nici astea nu ne vor ajunge să facem câte sunt de făcut acolo.

La Edinburgh am ales un apartament destul de repede folosind un sait scoțian de rezervări dickins.co.uk/properties/ ... de/#Description

de care am fost extrem, extrem de mulțumiți. A fost cea mai bună cazare a noastră din cele 5 din Scoția. Erau clare și cele 2 nopți la Glasgow pentru că dacă tot zburam de acolo înapoi spre casă ne-am propus să-i aruncăm și lui un ochi. Cazarea de la Glasgow, precum și celelalte 3 pe care le-am mai avut le-am rezervat cu ajutorul lui booking, la prețuri cuprinse între 65 și 80 lire/noapte, foarte scump dacă facem comparații, rezonabil pentru Scoția, după cum aveam să constatăm.

Ca să ajungem din Edinburgh pe ruta NC500 am făcut traseul următor Edinburgh - traseul de coastă până la Aberdeen și neapărat o noapte la Dufftown, patria distileriilor. Pentru amatori, așa cum a fost și soțul meu, că d-aia i-am făcut loc lui Dufftown în program, zonele de producere a whisky-ului le-am găsit aici visitscotland.com/see-do/ ... ky/distilleries. Sunt 4 zone: Speyside, Highland, Lowland, Islay, iar noi am ales (soțul de fapt), să facem un tur la una din distileriile renumite din zona Speyside - cea mai mare regiune din punct de vedere al producției (jumătate din toate distileriile scoțiene pot fi găsite aici). El a ales, și noi ne-am conformat, un tur la distileria Glenfidich, care a fost o experiență interesantă și pentru noi, pe care o s-o țin minte, pentru că m-am amețit pentru prima dată în viața mea, tot degustând la cele 4 feluri de whisky, la care am fost obligată.

De la Duftown urma să mergem pe ruta NC500 până în cel mai nordic punct pe partea continentala, la John O'Groats, unde am avut 2 nopți de cazare, pentru că în documentarea noastră am citit despre insulele Orkney, care aparțin de Scoția și ne-am entuziasmat tare la gândul unei excursii acolo. Ce se poate vedea pe insule am citit aici visitorkney.com iar despre compania de ferry-boat care pleacă din John O'Groats căte insule am luat relații de aici jogferry.digitickets.co.uk/tickets.

Posibilitățile de excursii în Insulele Orkney erau un tur pentru privit la animalele salbatice care costa 18 lire de persoana si dura 90 de minute și un tur de o zi al insulelor care sunt de fapt 2 tururi, care urmează același traseu doar că unul este mai lung cu 2 ore, este mai lejer puțin și presupunea un prânz în capitala insulelor, Kirkwall. Turul lung costa 64 lire de persoana, 59 dacă achiziționam online, iar cel scurt 60 lire de persoană. Cel mai faimos lucru care poate fi văzut pe insule este Skara Brae, patrimoniu UNESCO, cea mai veche asezare neolitica din Europa - cu 500 de ani mai veche decat piramidele.

Cu toate că am citit că este un singur ferry-boat care pleacă zilnic spre insule și exista riscul să nu găsim bilete la fața locului, am ezitat să cumpărăm online după ce am aflat că la John O'Groats vremea poate să fie înșelătoare, iar furtunile pe Marea Nordului foarte violente. În asemenea situații vasele nici nu plecau. Mare greșeală am făcut pentru că într-o asemenea situație se returnau banii integral, după cum am aflat la fața locului. Noi nu ne-am luat bilete online iar când am ajuns acolo, cu toate că la prima oră ne-am prezentat la casa de bilete, nu era nici un loc liber, ferry era plin si nu aveam decât să așteptăm la o renunțare (4 de fapt), care nu s-a întâmplat. Așa că n-am avut încotro și ne-am luat bilete la turul mai scurt cu 2 ore.

După John O'Groats urma să facem partea a 2-a a rutei NC500, tot traseu de coastă mult mai spectaculos și mai sălbatic, pe lângă plajele și stâncile Oceanului Atlantic și la capătul ei am luat 2 nopți de cazare la Inverness care să ne fie bază pentru o excursie la Loch Ness, al doilea lac ca lungime din Scoția, dar primul ca volum, renumit pentru monstrul Nessie care se spune că mai iese uneori la suprafață și speram să-l vedem și noi (și chiar l-am văzut!!) și în limita timpului ne propusesem să atingem puțin și Insula Skye.

De la Inverness urma să ajungem la Glasgow, unde aveam ultimile 2 nopți de cazare prin spectaculoasele chei Glencoe urmate de Glen Green (Valea Verde) , și mai spectaculoasă.

Am făcut circuitul începând de la Edinburgh și ruta NC500, până la Glasgow și ne-am stabilit opririle în funcție de obiectivele, în special castele, pe care le-am avut pe listă (vreo 12, dacă nu mă înșel), dar am mai și deviat în funcție de recomandările pe care le-am primit stând de vorbă la punctul infoturisitic din Edinburgh, foarte bine pus la punct, sau cu gazdele noastre, în special cu Garry, gazda de la Dufftown care ne-a deturnat de tot de pe traseul nostru spre John O'Groats, dar ne-a trimis să vedem niște chestii pe care noi nu le-am avut pe listă și nu ne ajunsese deloc sub ochi așa ceva la momentul documentării.

Trebuie să recunosc că pentru această excursie documentarea a căzut mai mult în sarcina prietenei noastre care mai fusese la Edinburgh, la fată, știa mai multe despre Scoția și i-a fost mai ușor să ne orienteze. Dar ne-a prezentat tot timpul variantele, am dezbătut împreună și am ales până la urmă fără să iasă scântei, noi având multe ieșiri la activ, după cum spuneam.

Din cadrul festivalul Fringe ne doream mult să vedem The Royal Edinburgh Military Tattoo (vedeți o mostră aici aici sau aici), un spectacol care are loc în fiecare an pe timpul festivalului, la Castelul din Edinburgh, ale cărui bilete se pun în vânzare fix pe 01 decembrie la ora 00 și se epuizează imediat, mai ales locurile mai bune. Folosindu-ne de edintattoo.co.uk și adresa de mail tickets@edintattoo.co.uk, am reușit să cumpărăm online, pe fix 1 decembrie, în prima jumătate de oră, bilete la 52 lire/persoană pentru o zi de sâmbătă, la al doilea spectacol, cel de la 22,30 pentru că doar acelea se terminau cu un spectaculos foc de artificii.

Am avut locuri în secțiunea 14, rândul N, ceea ce înseamnă exact la jumătatea arenei. Au fost locuri extrem de bune, de unde am văzut foarte bine tot spectacolul în care peste 1000 de muzicieni, flautiști, toboșari, cântăreți și dansatori performează în cadrul unor parade militare care m-au dus cu gândul la Cântarea României, model capitalist însă. În orice caz un spectacol care nu trebuie ratat. După achiziționarea biletelor am primit un mesaj că până cel mai tarziu in aprilie urma să fim contactați și să primim instructiunile de acces, lucru care s-a și întâmplat.

Am mai cumpărat online, vouchere de pe saituri scoțiene pe care ni le trimitea omul nostru din Scoția. Așa am cumpărat vouchere pentru Roata Mare din Edinburgh cu 4 lire de persoană iar la fața locului era 9, pentru Casa Knox cu 2 lire de persoană, iar la fața locului era 5, dar și pentru Temnițele Dungeon, un spectacol interactiv în subteran, susținut de 12 artiști pe care prietena noastră îl văzuse și ne-a zis că nu trebuie să îl ratăm, care online a costat 13 lire, iar la fața locului era 18.

Pentru că lira, moneda scoțiană de care aveam nevoie, s-a tot prăbușit în ultima vreme am hotărât să cumpărăm lire și să lăsăm cât mai puțin de plătit cu cardul pentru că din experiența mea, cel puțin la banca mea dar și a prietenei, am pierdut o grămadă de bani pentru plățile așa. Ratele de schimb foarte proaste, utilizate de bănci într-o perioadă de prăbușire a lirei ne-au făcut să pierdem și vă dau doar un exemplu. Pentru cazarea din Edinburgh am plătit un depozit de 350 de lire care ni s-a returnat la final. Cu comisioane și cu schimb prost, liră prăbușită, ne-au fost luați din cont 1.893 lei și am primit înapoi 1.684 lei. Pierduram 209 lei din schimb valutar. Mai mult sau mai puțin s-a întâmplat la toate plățile cu cardul așa că noi am avut numerar și doar unde nu s-a putut am folosit cardul. Am cumpărat lira cu 5 - 5,16 în perioada premergătoare vacanței iar toate plățile pe care le-am făcut cu cardul, în afară de comisioane, am plătit lira la 5.27, 5,.36 sau chiar 5.46.

În Edinburgh am circulat cu piciorul sau cu transportul în comun când am mers în împrejurimi, pe distanțe scurte însă. Pentru restul circuitului însă am închiriat o mașină pentru 8 zile, care ne-a costat 792 de lire pe care i-am împărțit cu prietenii noștri, fiecărei familii revenindu-i 396 de lire. Pentru Scoția, pentru prețurile de acolo, pentru 8 zile, noi am fost mulțumiți, chiar dacă am plătit și niște bani aiurea. Am luat mașina la Edinburgh și am lăsat-o după 8 zile la Glasgow. Costul de 792 de lire a inclus:

- 353 lire închiriere mașină nouă (9000 de km la bord), cu 7 locuri, de la Europcar prin Rentalscars, marca Vauxhall (Opel) Zafira. Vauxhall este o marcă englezească cumpărată de Opel

- 80 de lire full asigurare (10 lire/zi)

- 60 de lire o taxă că o lăsăm la Glasgow

- 80 de lire al 2-le șofer, taxă pe care am plătit-o degeaba pentru că a condus doar soțul meu fiind familiarizat cu condusul pe invers de la vacanța din Cipru

- 201 lire benzină pentru 1200 de mile cât am făcut, adică 2000 de km. Am primit mașina cu plinul făcut și la fel a trebuit s-o înapoiem.

- 18 lire parcarea pentru toată perioada.

Din fericire în Scoția nu se plătește vreo taxă de autostradă sau alte taxe și cu mici excepții nici parcare. Am plătit doar la Inverness pentru cele 2 zile de acolo (11 EUR) pentru că am stat chiar în centrul istoric, unde nu puteam parca și a trebuit să folosim o parcare publică, la Castelul Stirling (4 EUR) și la Falkirk Weel, un alt obiectiv, 3 EUR. Dar în Edinburgh de ex, nu poți parca oriunde. Acolo unde am stat în Edinburgh tot timpul patrula poliția și lăsa amenzi dacă nu aveai afișat permisul de parcare în geam. Din fericire noi am avut așa ceva, pentru că am închiriat mașina cu 2 nopți înainte de a pleca din Edinburgh și asta a fost înțelegerea cu proprietarul.

Pentru că am pomenit de Scoția ca despre o țară scumpă este bine de știut că așa este. Cumva noi am comparat cu țările nordice de anul trecut, dar cu toate că am stat mai mult cu 3 zile decât în vacanța aceea ne-am așteptat să ne coste mai puțin pentru că ne-am organizat singuri. Într-adevăr o excursie pe cont propriu te poate scoate la jumătate de preț dar nu pot să nu-mi aduc aminte ce bine a fost și în cea organizată… În fine dacă ai bani suficienți este ideal să ți se ofere toate pe tavă. Dacă cu aceeași bani vrei să faci și să vezi cât mai multe, te mai organizezi și singur, ceea ce presupune efort și mult, mult timp, dar dacă ești pasionat și faci cu plăcere asta, nu se simte efortul.

Pentru că îmi țin evidența cheltuielilor din vacanțe, pot să vă spun că cele 15 zile în Scoția ne-au costat 3.150 de lire adică vreo 3.400 de EUR (folosind 1,1 paritatea liră/EUR), incluzând un shopping de 150 de lire, altul decât mici suveniruri (un poncho, o pălărie, ciorapi de ski…), așa că pot să spun că doar excursia a fost cam 3.000 de lire. Din aceștia 1,005 lire au insemnat 14 nopți de cazare, 250 de lire avionul cu un bagaj de cală, 396 de lire mașina închiriată incluzând absolut tot, închiriere, benzină, parcare…, 110 lire a însemnat transport divers (trenuri pentru transferuri, autobuze pentru împrejurimile Edinburgh-ului, dar și câteva curse de taxi), 645 de lire ne-au costat obiectivele și 600 de lire mâncarea, berea și dulciurile tradiționale.

Dintre economiile pe care le-am făcut aș vrea să amintesc despre Exploreer Pass, care ne-a costat 42 de lire de persoană dar am văzut castele și alte obiective care ne-ar fi costat 64 de lire, așa că și-a scos banii cu vârf și îndesat. Vă recomand achiziționarea unui asemenea pass, dacă stați mai multe zile în Scoția. El este valabil în toată Scoția și poți vizita timp de 7 zile, într-un interval de 14, obiectivele pe care le identifici foarte ușor pe o hartă a pass-ului. În cazul nostru s-a potrivit perfect.

Alte lucruri demne de menționat. Am avut un zbor bun până la Glasgow, avionul a plecat la timp și chiar a ajuns cu 10 minute mai devreme, ceea ce nu ni s-a mai întâmplat vreodată, noi fiind obișnuiți cu întârzierile. La 9,30 ieșeam din aeroportul din Glagow, cu bagajele luate, ceea ce a însemnat că și prima zi a fost aproape plină. În plus am avut mâncare caldă și la dus și la întors, ceea ce ne-a surprins pentru că nu ni s-a mai întâmplat la low cost. Am înțeles că la zborurile matinale așa se întâmplă, ceea ce n-a putut decât să ne bucure. La dus am avut omletă cu salată de varză, unt, gem și o brioșă iar la întors unii am avut paste carbonara, alții friptură la grătar cu cartofi, salată de varză și o prăjitură.

Nu uitați ca peste tot să întrebați în ce condiții bilete de tren/autobus… sunt mai ieftine și să verificați toate variantele când trebuie să ajungeți dintr-un loc în altul, pentru că sunt diferențe, iar oamenii în general spun cum li s-a întâmplat lor, nu vă lămuresc și cu alternativele. De aceea, noi întotdeauna, la fața locului, indiferent ce am citit, punem întrebări.

Și ca să vă dau un exemplu. Toate impresiile pe care le-am citit spun că autobuzul 500 pentru transferul din aeroportul din Glasgow în centrul orașului costă 7,50 lire călătoria (pentru un sens, pentru 3 stații amărâte!!), dar nu este chiar așa. Când am ajuns în fața lui ca să luăm biletele (nu există ghișeu, ci o persoană cu casă de marcat mobilă, care le vinde la urcarea în autobuz), punând întrebări, am aflat că pentru grup și au considerat că noi 5 suntem (am avut pe drum la dus și la întors și celălalt copil al prietenilor care a stat la sora lui pe perioada vacanței noastre), și dacă ne întoarcem în 4 săptămâni cu același bilet (ceea ce urma să se întâmple), am plătit 6 lire de persoană. Că nu ne-am mai întors cu același bilet este altă poveste, dar după cum vedeți poți face o economie importantă. În loc de 7,5 lire*2 călătorii (la dus și la întors) am dat 6 lire. Noi nu ne-am mai întors cu biletul ăsta, pentru că ar fi trebuit să ajungem la stația de autobuz cu bagajele după noi și am preferat un taxi la întoarcere, dar oricum am făcut o economie de la 7,50 la 6 lire. Dacă nu luam taxi-ul economia ar fi fost mai mare, dar nu ne-am mai bătut capul la sfârșitul excursiei considerând că am ieșit bine cu vacanța și ne permitem o extravaganță.

Și încă unul. Trenul de la Glasgow la Edinburgh a costat mai puțin dacă am luat un bilet dus-întors, decât dacă luam decât o călătorie dus, așa cum aveam de fapt nevoie. Am aflat asta punând întrebările veșnice la ghișeu: “suntem 4, există vreo variantă mai ieftină… bla-bla”.

Pentru achiziția biletelor de tren, autobuz… sunt automate peste tot, dar găsiți și ghișee cu oameni pe care noi le-am căutat, pentru că în gară la Glasgow, de ex, nu ne-am descurcat deloc cu mașinăriile. Procedura era mai complicată și nici chiar un om de-al lor pe care l-am rugat să ne ajute nu s-a descurcat prea bine. Dar la ghișee nu este coadă, se rezolvă totul la fel de repede ca la mașinării.

Alte generalități demne de reținut ar fi că apa de la robinet este bună peste tot în Scoția, așa că asta ne-a scutit de o corvoadă și am făcut o economie.

Banca Scoției (Bank of Scotland) emite monedă proprie așa că trebuie să ceri rest british pounds sau să te asiguri că cheltui tot până pleci din Scoția.

Ziua lungă (se însera la 22) ne-a ajutat să facem o mulțime de lucruri. Din păcate însă principalele obiective se închideau la ora 18. În cazul ăsta noi ne organizam ziua foarte intens, iar seara ne plimbam pe străzi, vedeam ce era de văzut pe afară, căscam gura la manifestările festivalului Fringe, care ne-a ținut în priză tot timpulsau ne odihneam la o bere.

Pentru că (încă) nu avem un singur tip de prize în toată lumea asta, nu vă uitați acasă adaptorul pentru conectarea la sursele de curent din Scoția. Noi n-am avut ce să uităm că nu aveam, dar ne-am cumpărat din Edinburgh, cum am ajuns, cu 3 lire (am văzut și cu 4) iar la Dufftown, mai la țară, gazda noastră, Linda, le vindea cu 2 lire.

Atâtea biserici transformate în magazine, teatre sau cârciumi câte am văzut, peste tot în Scoția, a fost o surpriză imensă pentru noi. Catedrala mare (cu ceas) care se vede de departe pe Royal Mile, principala stradă din centrul istoric al Edinburgh-ului, este un magazin cu tot felul de tarabe de suveniruri. Tot pe Royal Mile, mai aproape de castel este altă catedrală, imensă, foarte frumoasă care a fost centrul festivalului Fringe. Am văzut alta, sediu de teatru, dar cele mai multe erau cârciumi. Când vedeam unele liniștite mai era cum mai era dar la Glasgow, vis-à-vis de hotelul nostru era o catedrală imensă. La ea chiar ne-am dus ca să o vizităm, atât se vedea de frumoasă și luminată noaptea, dar când am ajuns la ea am văzut că este o cârciumă de rock-eri, de fapt.

Chiar dacă am fost în august și chiar dacă am avut noroc de vreme foarte bună, chiar și 24 de grade în unele zile, noaptea era frig și am avut căldură peste tot pe unde am ajuns prin Scoția. Se pare că la ei nu există pauză în ceea ce privește căldura din case. În plus cam bate vântul tot timpul și resimți altfel temperatura, așa că aveți grijă și cu acest aspect dacă vă propuneți să ajungeți în Scoția.

Scoțienii sunt renumiți de zgârciți și am văzut în această călătorie ceva ce n-am mai întâlnit în drumurile mele. Aproape peste tot, cu foarte mici excepții, chiuvetele aveau câte un dop, legat de un lănțișor care se folosește pentru economisirea apei. Nu trebuie să lași apa să curgă cât te speli, ci pui dopul, combini apa rece cu cea caldă și așa te speli. Noi nu l-am folosit, am făcut risipă, din păcate, dar la Dufftown de ex, apa nu se putea combina. Ori te spălai cu apa fiartă, ori cu cea foarte rece, așa că singura variantă era să o combini folosind dopul. Am mai remarcat cabinele de duș, acolo unde băile erau dotate cu așa ceva, mult mai mari decât știam din călătoriile mele indiferent cât de mică era camera sau baia. Există și un obicei care se păstrează și astăzi, legat tot de zgârcenia scoțienilor, pe care l-am aflat la Castelul din Edinburg. În fiecare zi se trage o salvă de tun la ora 13 și la întrebările curioase, ghizii răspund că “suntem în Scoția, de ce să prăpădim 12 salve, la ora 12, așa cum se obișnuiește peste tot, când putem să tragem o salvă, la ora 1, și să ieșim mai ieftin!! ”

Castelele Scoției distruse în timpul multelor războaie, n-au mai rămas întregi (destul de multe). Nu sunt ca cele din Austria sau Germania, dar merită să ajungi la ele oricum ar fi, pentru locurile în care sunt amplasate. Cu toate că în urma acestei excursii pentru noi Norvegia rămâne pe piedestal, în ceea ce privește peisajele, pot să spun că nici Scoția nu este departe. L-am înnebunit pe bietul șofer pentru că nu ne urcam bine în mașină și începeam să urlăm “oprește, view…, view… ” Și așa am făcut vreo 2000 de km.

Ar mai fi important să vă spun că nu prea mai găsești de mâncare după 19-20 și ca să ating și acest subiect puțin trebuie să vă spun că din 5 cazări, doar 2 au fost cu MD. Din fericire noi nu mai mâncăm așa mult. De, bătrânețea! Așa că acesta este ultimul subiect în dezbaterile noastre. Mai mult suntem pofticioși, așa că în excursiile noastre încercăm mâncărurile, dulciurile și băuturile locale, tradiționale.

La Edinburgh ne-am autogospodărit foarte bine în apartamentul nostru în care nu ne-a lipsit absolut nimic, nu ne înduram să ne oprim la masă peste zi, ci ne stricam foamea, vorba mamei, cu tot felul de prostii, iar din cauza Festivalului Fringe am găsit pe stradă din greu. Abia seara ne așezam și noi undeva să savurăm felurile lor și să stăm la povești. Nu s-a întâmplat chiar în fiecare seară, depinde de zi.

După ce am părăsit Edinburgh-ul ne-am orientat la fel, la fața locului. Soțul a devenit fan haggis, o mâncare tradițională scoțiană din măruntaie (de vită în special), care se servește cu piure de cartofi și un alt piure de legume (gulia cred că predomină) dar și cu niște sosuri la fel de grele ca și preparatul în sine. Extraordinatr de gustos, haggis a fost mâncarea favorită, mai ales după ce ne-am prins de porțiile aperitiv, care erau absolut de ajuns.

Scump însă să mănânci în Scoția. O masă cu câte un fel și o bere pentru fiecare ne ducea între 25 și 40 de lire, depinde unde mâncam. Berea, băută la pub-urile lor, era de la 4-5 lire în sus, până pe la 9-10, și p-aci au fost banii dumneavoastră, ca să zic așa. Dar am mai cumpărat și de la supermarket și cel puțin aia de seară, băută în apartamentul nostru, era mai ieftină (1,5-2,5 lire).

N-o să despic eu firul în prea multe chiar dacă mi-aș dori, dar am făcut un circuit prin mare parte din Scoția și sper să ajung să vă spun despre fiecare zonă în care am stat, măcar câte puțin. Să scriu articolul ăsta nu a presupus mare bătaie de cap, pentru că, mai ales atunci când plecăm cu cineva, există dezbateri îndelungi, ne trimitem link-uri, alegem, facem socoteli… așa că toate s-au consumat atunci, la momentul pregătirii excursiei, acum nu fac decât să mă folosesc de ele și să le îmbin cu impresii din realitate. Dar tot sunt mâncătoare de timp toate, așa că sper doar să mai reușesc câteva articole, pentru că Scoția este foarte, foarte…., foarte ofertantă și aș vrea să vă spun despre asta.

Cu câteva zile în urmă am citit un articol care decreta Scoția ca cel mai frumos loc de pe glob în care poți trăi. În insulele Orkney ghidul nostru ne spusese că în urmă cu 2 ani s-a făcut un studiu despre care ar fi cel mai bun loc în care se poate trăi și insulele Orkney au ieșit pe primul loc. Nu știu eu cât sunt studiile astea de obiective, dar Scoția poate fi, cu siguranță, pe podiumul celor mai frumoase locuri de pe glob.

---

VIZUALIZĂRI: 8417 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI