O saptamana de vis in Scotia

TIPĂREȘTE

O saptamana in Scotia

… Sau o saptamana de vis! Asa a fost pentru mine vacanta din Scotia, ca intr-un vis, ca in povesti.

A durat ceva pana m-am apucat sa povestesc aventurile noastre din Scotia pentru ca nu am vrut sa scriu pe super fuga si sa ratez ceva sau sa nu fie prea inspirat ceea ce o sa cititi.

Am fost in Scotia in luna mai a anului 2022 si a fost minunat din toate punctele de vedere, cel putin pentru mine. Am plect din Londra cu inca un cuplu (nu inainte de a petrece inca un weekend si acolo si cu o scurta vizita la Stonhenge, dar asta o voi povesti poate cu alta ocazie). Am luat avionul pana in Inverness, care urma sa fie punctul de plecare si oprire, cu masina inchiriata.

Am ajuns acolo si prima zi a fost asa, de prospectare, de cunoastere si familiazare, dar, foarte frumoasa si interesanta. Am facut in primul rand o croaziera pe raul Ness in cautarea monstrului din Loch Ness, ceea ce mi-a dat asa o satisfactie si o senzatie de pornire in calatorie, aventura, a fost foarte frumos. Croaziera nu a fost foarte lunga, insa, de-a lungul raului am putut admira peisajul si am simtit totodata mirosul de iarba prospata si umeda, de apa, am simtit aerul curat si putin rece si am admirat in final o cetate aflata pe mal. Nu am ratat nici vacutele scotiene pe care abia asteptam sa le vedem si sa le pozam, a fost ca intr-un vis devenit realitate.

Am vazut apoi primul castel tipic scotian asa cum imi inchipuiam ca ar fi, din ce citisem sau vazusem pana atunci in filme, exact cu aerul scotian, ' Cawdor Castle' , in Nairn. Caramizile tipice, tapiteria specifica zonei, iarba scurta si verde, care incadra totul intr-un peisaj aparte, ne-a oferit o satisfactie deplina a excursiei noastre si acesta era doar inceputul. Intrarea in castel m-a facut pe mine sa ma simt ca o printesa de la acea vreme, iar camerele cu obiecte si decorul scotian, ma trimiteau cu gandul la unfilm de genul Harry Potter. Nu as fi crezut vreodata ca poate fi atat de frumos sa vezi in realitate toate acele decoruri si obiecte, paturi sau tapiterii in carouri, animalute (cerbi, vacute scotiene, caini etc) pe cani, pahare sau fete de perna. Imprejurimile se ridicau la nivelul asteptarilor, gradini mari, spatiu verde, ba chiar si o iesire frumos amenajata spre padure. A fost foarte frumoasa aceasta experienta.

Am mai vazut apoi, ca ultim obiectiv pe ziua respectiva, Fort George, un fort pe malul marii, pe cat de simplu, pe atat de frumos si asa m-am bucurat ca am vazut marea si am simtit briza de acolo.

Am mai vazut apoi niste cule, Clava Cairns, asezari, adaposturi foarte vechi si interesante, parca bagate in pamant si cu acoperisuri din pietre, vechi de aproape 4000 de ani, amplasate intr-un peisaj frumos ca intr-un parc natural, nu foarte mare, dar interesante de altfel. Ne-am mai bucurat putin de ceva aer proaspat, iar seara am incheiat-o in drum spre cazarea din Inverness, facand poze la apus, cu un viaduct ca in Harry Potter in background.

Pentru prima zi a fost destul pentru noi, am ajuns seara la hotel si ne-am odihnit, pentru a doua zi, in care incepea aventura propriu-zisa.

Vreau sa va spun inainte de a continua, ca in ceea ce priveste cazarile, a fost dficil, pentru ca au fost destul de scumpe si conditiile undeva la maxim 3 stele as spune pentru Romania. Insa, fapul ca eram acolo, a compensat cumva. La fel si peisajul si amplasamentul fiecarei unitati de cazare, au compensat vantul care ne-a tot batut, insa, ploi nu au fost asa cum am fi crezut.

Am pornit a doua zi cu masina inchiriata spre primul obiectiv. Este vorba despre Firish Monument in Dingwall, care este un monument amplasat undeva sus, de unde ai o priveliste incredibila asura marii, dar si drumul pana acolo prin padure este minunat. Toata excursia in Scotia mi s-a parut asa de sigura, nu am avut nicio frica de caini, ursi sau alte animale salbatice in natura, totul a fost perfect, maxim cateva oi daca intalneam, care, erau si ele ' educate' si nu deranjau si nici nu ne speriau, iar celebrele vacute scotiene erau si mai pasnice ca oitele. A fost o drumetie frumoasa, iar peisajul minunat. A cam batut vantul sus, mai tare decat as fi crezut, dar ne-am obisnuit, pentru ca asa au fost toate zilele. Am pornit apoi spre urmatorul castel, Dunrobin Castle, dar cu o oprire scurta la o cafenea intr-o mica localitate pe drum, specifica parca zonei, cu sponge cake, sezlonguri colorate afara, chiar si pe vreme ploioasa, care servea un fel de english breakfast pana la pranz. Dupa ce ne-am aprovizionat cu cafea pentru drum, am ajuns la castel. Toata zona castelului, imprejurimile, foarte curate, frumoase, peisaj minunat, iar cireasa de pe tort era in partea de spate cum intrai spre castel, o gradina, cu iesire la mare. Minunat! Frumos si inauntru, dar mai ales in afara, un peisaj ce iti oferea o stare de liniste uimitoare, multe pasari in curte, flori, spatiu verde si in final, marea.

Dupa ce am zabovit destul acolo, am pornit spre urmatorul obiectiv, in Lybster, Whaligoe Steps, amplasate intr-un cadru natural, niste scari, care duceau cat se putea de mult si de jos catre mare. Stancile de-o parte si de alta, mi s-au parut exact cum imi inchipuiam coasta Scotiei, insa, odata ajunsi jos, cat mai aproape de mare, vantul puternic nu prea ne-a dat pace, asa ca dupa cateva poze, am plecat mai departe. Am ajuns la locul in care aveam sa petrecem doua nopti la rand, in Thurso, un mic orasel la malul marii, unde m-am bucurat foarte tare sa mergem pe plaja si sa admiram marea. Am inteles si citisem ca daca esti norocos, in unele perioade, poti vedea chiar si aurora boreala de acolo de pe plaja, insa, noi nu am vazut, nefiind neaparat in perioada in care se poate observa, dar, plaja larga si marea ne-au bucurat mult.

Dupa cina, ne-am retras in camere pregatiti pentru a doua zi. Am inceput cu micul dejun, eu cu porridge, bineinteles, dupa care, am pornit. Am oprit mai intai la vacutele scotiene gasite pe marginea drumului, am fact poze si le-am mangaiat, ele fiind foarte prietenoase si am mai oprit la malul marii si am mai admirat-o si pozat-o. Am ajuns apoi in Dunnet Head, o plaja larga, cu stanci, minunata, de unde ai o priveliste superba, de nu te saturi de privit. Un obiectiv important cu multi turisti, in ciuda vremii, nu neaparat ploioasa, dar mai inchisa. Sus, pe stanci era iarba foarte verde, incredibil de frumos si aveai un view asupra marii, de iti taia rasuflarea. Mi-a placut mult. Dar nu asta a fost cel mai frumos, ci urmatoarea oprire, un orasel-port, format din cateva case colorate pe care le numari pe degetele de la maini, John O' Groats. Atat de frumos era totul si aici! Am vrut mult sa vedem celebri puffins. Aici, in port, erau croaziere, dar nu aveai neaparat garantia ca ii vezi. Acestia sunt niste pasari de fapt, cu un cioc ca al pinguinilor, frumoase de altfel, nu foarte mari, specifice zonelor mai racoroase. Am decis sa plecam singuri in cautarea lor, am cautat pe Google si am gasit o zona nu foarte departe de acolo unde ne aflam. Am coborat pe stanci, a inceput ploaia, am luat pelerinele pe noi si in cateva minute eram jos la mare, pe ingustul mal, de unde am auzit mai intai, apoi am vazut minunantele pasari petru care am ajuns acolo de fapt. Am uitat in acele momente si de ploaie si de cum ajungem inapoi sus pe stanca si la masina si de mancare, de tot. Doar ne-am bucurat de ceea ce vedeam! Peste cateva minute s-a oprit si ploaia. In drumul spre Thurso, inapoi la cazare, am vizitat Thurso Business Park, o fabrica de scotch. Am luat cina, am dormit, iar a doua zi am pornit mai departe.

Am ajuns in Durness, pe o plaja larga, la fel de populara, frumoasa si plina de turisti, dupa care, am vizitat o pestera mare, Lairg-Smoo, unde ajungeai dupa ce coborai destul de multe scari, la fel, totul amplasat intr-un peisaj de vis. Plaja din Durness a primit in 2021 premiul pentru cea mai curata si frumoasa plaja. Am mers mai departe in calatoria noastra, cu o oprire la un castel, Ardvreck Castle, de data aceasta mai mic si amplasat in natura, la intalniea dintre doua lacuri. Nu se putea intra, era ca o cetate mica, dar frumos. Am ajuns apoi la urmatorea cazare, in Ulapool, locul meu favorit dn toata excursia, care, am inteles ca ar semana cu Alaska si asa imi si aducea. O mica localitate, un port, nave de croaziera care ocupau tot portul, racoare, magazinase pe faleza care vindeau haine foarte groase, minunat as spune. Mancare buna si aici ca in toate locurile si multi batrani localnici care ieseau seara la restaurant, peste tot era plin. Mi-a placut cel mai mult, mi-a ramas in suflet acest loc minunat.

Urmatoarea zi am pornit sa vizitam vechiul far, amplasat ca toate obiectivele pe o pajiste, cu vedere catre ocean de aceasta data, multa iarba verde, oite, frumos, ce mai… Aceasta avea sa fie ultima noastra zi plina si era rezervata unui drum gen Transalpina, mult mai ingust si cu un peisaj mai frumos as spune, Apple Cross. A fost singura zi in care a plouat serios, dar asta nu ne-a impiedicat sa facem poze la peisaj si la vacutele de pe drum.

A fost o experienta minunata, ca sa sumarizez, cea mai frumoasa de pana acum, mi-a priit cel mai mult si m-a marcat placut. Ultima seara am petrecut-o in Inverness iar a doua zi inainte de zbor, am vizitat muzeul orasului. Am vrut sa vedem si cetatea, dar era in renovare. Orasul pare plin de istorie, cu stradute inguste, pavate cu piatra cubica, catedrale care isi inalta turnurile in zare, poduri peste rau Ness si nu in ultimul ran, un centru istoric cu multe localuri, mereu pline.

Totul a fost la superlativ in Scotia: curat pe strazi, aer proaspat si curat, peste tot unde mergeai aveai cafenele in care se putea servi si ceva de mancare, batranii chiar isi traiesc viata, erau peste tot, la cafea, la restaurant, iarba verde, minunat, oamenii foarte ok, mult mai ok decat citisem sau credeam inainte, educati si bine intentionati. Despre obiective, nu mai zic, multe in aer liber, multa natura, posibiliati foarte multe de miscare, in ciudat parerilor despre vreme.

Scotia este o tara frumoasa, care ofera multe tuturor, cred ca este pentru toate gusturile, trebuie doar descoperita. Ne-a ramas Edinburgh, pentru ca a intervenit ceva si am scurtat excurisa, dar, va urma…

---

VIZUALIZĂRI: 2886 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI