Super Scotland Trip - prima zi

TIPĂREȘTE

Asadar la ora 10:00 am pasit pe teritoriul scotian si nu am putut sa nu remarcam efectele furtunii Arwen din noiembrie anul trecut... Sute de copaci doborati la pamant, imprastiati in toate directiile ceea ce a facut ca implicit debarasarea lor sa fie foarte anevoioasa. O patrundere sinistra in interiorul tarii, dar lucrurile aveau sa se domoleasca foarte repede.

Un alt detaliu de peisaj care m-a marcat a fost pozitionarea oitelor pe superbele dealuri verzi. Parca erau puse cu pensula de un pictor celebru... ici colo cate una... pe intinsul verde al Scotiei. Mi s-a parut interesant ca pasunile nu erau ingradite de niciun fel... iar oile... asa rasfirate cum erau... nu pareau pazite de nimeni. Nu erau turme de oi cum esti obisnuit sa vezi pe la noi... ci fiecare oaie pastea in voia ei, avand un spatiu imens la dispozitie. Si atunci a aparut intrebarea fireasca... de ce nu le pazeste/protejeaza nimeni si nimic? Oare nu exista lupi in Scotia? Si intr-adevar intrebarea pe care mi-am pus-o a fost oarecum pertinenta pt ca la un simplu search pe google am aflat ca intr-adevar nu exista lupi in Scotia (si nici in Anglia) ei fiind exterminati din cauza vanatorii excesive in perioada medievala. Cica "actele oficiale indică faptul că ultimul lup scoțian a fost ucis de catre Sir Ewen Cameron în 1680 în Perthshire, dar există zvonuri despre lupi care au supraviețuit până în secolul al XVIII-lea". Se duc acuma programe importante de reintroducere a animalelor salbatice in fauna zonei, dar cu rezultate destul de slabe. O fi poate asta motivul pt care e bine sa fii oaie in Scotia :)

In aproximativ 20 km de la intrarea in Scotia dam de prima localitate mai importanta: Jedburgh. Aici aveam sa luam primul mic dejun scotian la Abbey Bridge Coffee House . O locatie primitoare, cu parcare, toaleta, supermaket dar si restaurant cu produse locale. Tot aici am vazut primul teren de rugby... cu care aveam sa ne intalnim in fiecare localitate mai mare. Cum NU SUNT la noi terenuri de fotbal... asa SUNT la ei terenuri de rugby. :) Am incercat bineinteles Big Borders Breakfast - un mic dejun foarte consistent la care am facut din start cunostinta cu Haggis - celebra mancare scotiana (un fel de drob de miel - nu stiu de ce ei ii spun si "budinca" din maruntaie de oaie/vita). Total 4 dejunuri cu tot cu cafea si apa 44 lire.

Dupa o masa asa copioasa am simtit nevoie de plimbare si... conform graficului am luat-o la pas pana la Jedburgh Abbey care era chiar peste apa. Biletele puteau fi achizitionate si online dar noi le-am luat direct de la casierie - pt ca nu stiam daca o sa ne iasa exact orele pe care le calculasem (la rezervarea online trebuie sa specifici si ora cand vei vizita obiectivul). Cred ca am avut si o reducere si am platit 3lire de persoana. Jedburgh Abbey face parte din grupul celor 4 manastiri de la Granita... asa numitele Borders Abbeys. Celelalte sunt: Dryburgh, Melrose si Kelso. Noi am vizitat 3 dintre ele. Pentru istoria Scotiei ele au un statut aparte fiind construite la granita cu rol defensiv impotriva incursiunilor englezesti, dar si din orgoliu, pt a demonstra englezilor ca si ei pot ridica manastiri mari si frumoase. Tocmai din cauza pozitionarii lor strategice... toate au suferit nenumarate distrugeri si incendieri si au fost reconstruite de mai multe ori. In momentul de fata toate sunt ruine... unele pastrate mai bine decat altele - dar imaginea si istoria din spatele lor le fac cu totul deosebite. Un alt aspect particular este ca fiecare manastire a apartinut unui ordin calugaresc diferit.

- Jedburgh (fondata in 1138) a apartinut ulterior ordinului Augustinilor (fondat in 1244)

- Dryburgh (fondata in 1150) a apartinut ordinului Premonstratens (fondat in 1120) - [aici mai fac o paranteza si va citez ce zici wiki: Pe teritoriul actual al României a existat o mănăstire premonstratensă la Sânmartin, Bihor. De această mănăstire au aparținut Băile Felix, denumite după canonicul Felix Helcher, care a amenajat primele băi. Premonstratenzii au avut la Oradea un liceu, actualul Colegiul Național Mihai Eminescu. [1] Biserica fostei mănăstiri premonstratense din Abram a devenit în contextul reformei protestante biserică parohială reformată. În prezent se află în stare de paragină, comunitatea reformată construindu-și o biserică nouă în Abram Ordinul premonstratens a mai întemeiat trei mănăstiri în județele Brașov și Sibiu ];

- Kelso (relocata din Selkirk in 1128) a apartinut ordinului Tironensian (fondat in 1106) - primul ordin care s-a raspandit la nivel international (si intr-o perioada foarte scurta);

- Melrose (fondata in 1136) a apartinut ordinului Cistercian (infiintat in 1098) - [conform wiki: "Pe teritoriul de astăzi al României au funcționat două mănăstiri cisterciene: una la Igriș, în județul Timiș și alta la Cârța, în județul Sibiu.

Mănăstirea Igriș a fost fondată în anul 1179 de Ana de Châtillon, prima soție a regelui Béla al III-lea al Ungariei, originară din Franța. Mănăstirea a fost întemeiată ca filie a mănăstirii de la Pontigny, fiind locuită inițial de călugări veniți din Franța. Mănăstirea Cârța a fost înființată în 1205-1206 de călugări de la Mănăstirea Igriș, ca filie a acesteia. Mănăstirea Igriș s-au pus bazele primei biblioteci cunoscute pe teritoriul României. Mănăstirea Igriș a fost distrusă în timpul marii invazii a tătarilor din 1241 și reconstruită ulterior, apoi închisă în 1500[1] și demolată de otomani, în 1526, și nu a mai fost refăcută. Mănăstirea Cârța a reușit să se refacă după invazia din 1241, însă a fost desființată la ordinul regelui Matia Corvin, la 27 februarie 1474";

Revenind la Jedburgh, aceste ruine sunt foarte impozante... constructia pare aproape intreaga mai putin acoperisul. Nu am avut voie sa intram in ea pt ca, pe perioada pandemiei a fost in totalitate inchisa si nici macar ingrijitorii nu au mai avut acces. Natura a pus imediat stapanire pe creatiile omului si prin "salbaticire" si radacini crescute neordonat a inceput sa mai cada cate o bucata de piatra din ziduri, astfel incat, pt siguranta vizitatorilor s-a limitat accesul inauntru. De altfel, aceasta masura a fost luata la toate celelalte ruine. Te poti plimba insa foarte aproape de ele, poti pasi pe ruinele mici ale curtii manastirii si poti vizita micul muzeu. Ca si constructie si impact vizual aceasta mi s-a parut cea mai frumoasa dintre cele 3.

Dupa binemeritata plimbare ne-am intors la masina si am pornit spre urmatoarea manastire.

Dryburgh Abbey se afla doar la 20 km nord de Jedburgh asa ca nu am apucat sa amortim. Ajunsi aici am constatat ca intrarea este libera pe motiv ca nu poti intra efectiv in ruinele manastirii - fiind in proces de restaurare. Ceea ce m-a impresionat la aceasta manastire este amplasamentul ei... practic intr-o adevarata gradina botanica. Pana a ajunge la ea strabati o padurice cu fel de fel de copaci: cedru, tisa, fag, sequoia, cires tibetan si multi altii. Toti acesti copaci si tot acest peisaj sunt opera lui David Steuart Erksine (1742-1829) - al 11lea Jarl de Buchan un pioner plantator care a cumparat manastirea si imprejurimile si le-a transformat conform viziunilor sale. A adus specii rare pe care le-a integrat in peisaj astfel ca dupa 250 de ani sa avem parte de acest spectacol. Printre toti copacii exista si o Tisa batrana batrana... chiar de dinaintea manastirii si este estimat ca fiind din 1138. Apropo, cel mai vechi "lucru" viu din Europa ar fi tot o tisa, tot in Scotia: The Fortingall Yew ce se crede ca are peste 5.000 de ani. Mi-am dorit intotdeauna sa fiu imbratisat de un sequoia si iata ca am avut ocazia unde nici nu ma gandeam. Si chiar daca nu se compara cu cei originali din California tot era imeeens si m-am bucurat mult sa il pot atinge.

Ca si constructie... aceasta manastire era cea mai degradata dintre toate 3.

Tot aici ar fi trebuit sa vedem si mormantul lui Sir Walter Scott - cel mai mare scriitor scotian, mormant pe care nu l-am identificat in zona cimitirului (probabil era in incinta manastirii unde nu am avut acces). Tot legat de cimitire, pot sa spun ca m-am indragostit de modul lor de a-si ingropa mortii. Acele pietre funerare, ce se nasc rasfirate din gazonul verde... puse oarecum la intamplare, neordonat, neingradite... dar in acelasi timp foarte ingrijite si simple. Ma duceau cu gandul la pascutul relaxat al oilor... fara ingradiri, cu o libertate deplina a vietii traite aici si a vesniciei de dincolo.

Prin plimbarea noastra prin padurice am ajuns imediat si la raul Tweed care este in apropiere. Ne-am odihnit pe bancutele existente in zona si am admirat si hotelul Dryburgh Abbey Hotel construit in 1845 - daca nu era abia inceputul traseului am fi poposit o noapte in aceasta locatie.

Dupa aceasta oprire de 45 de minute am pornit mai departe spre cea de a treia manastire: Melrose, aflata la 12 km vest de Dryburgh. Pana a ajunge la ea... ne-am oprit 5 minute si la un punct de belvedere asa numitul Scott' s View . O sa vedeti in Scotia multe monumente dedicate lui Sir Walter Scott - foarte indragit de catre popor. Originea numelui se trage dintr-o legenda si anume ca adesea in calatoriile sale Walter Scott se oprea cu calul sau de fiecare data aici si admira privelistea gasindu-si totodata si inspiratia. Asa de intiparit era acest obicei incat, la inmormantarea scriitorului, calul sau, care participa la cortegiul funerar s-a oprit pt ultima data in acest loc si a tinut in loc toti participantii la inmormantare. De aici se poate admira toata granita cu Anglia.

Melrose Abbey se afla chiar in centrul oraselului Melrose si a fost cea mai putin impresionanta dintre toate 3. Fiind poate si a treia si obisnuindu-ne deja cu natura lor. A nu se intelege ca nu ne-a placut. Aici am vazut printre cele mai fascinante sculpturi medievale/gotice: demoni si hobgoblini, ingeri, bucatari si cel mai faimos porc din Scotia: porcul cimpoier. Bineinteles si aceasta a fost restrictionata pt acces efectiv in cladire dar am admirat-o frumos de la distanta si nu ne-a impiedicat sa gasim de aceasta data mormantul unde ar fi fost ingropata inima lui Robert the Bruce (un alt personaj foarte iubit in Scotia - rege si conducator in primul razboi de independenta). Tot datorita restrictionarii accesului cred ca am avut o reducere si aici si am platit 2 lire de persoana (fata de 7 lire cat era intreg). Am avut acces si la muzeul manastirii, dar vizita lui nu ne-a imbunatatit cu nimic experienta.

Prin zona ar mai fi fost de vizitat casa/conacul lui Sir Walter Scott si poate chiar ar fi meritat admirat mai pe indelete (nu doar din masina) viaductul Leaderfoot.

Dupa acest prim contact frontal cu istoria Scotiei ne-am indreptat fara alta oprire catre Edinburgh - capitala Scotiei - si am poposit la cazare dupa aproximativ inca 1 ora de mers cu masina. Era ora 15:15 si ne asteptau inca cateva ore bune de explorat... doar ca pe astea vi le voi povesti cu alta ocazie.

Pana una alta... Peace... Love... or just Travel!

---

VIZUALIZĂRI: 3378 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI