Santorini: coperta oricarui ghid turistic despre insulele Greciei

Proiectul turistic Ciclade – episodul 1 »» Partea a 2-a: Cuprins

TIPĂREȘTE

Bun, deci sa trecem la treaba. Din start precizez ca voi prezenta informatii mai detaliate doar despre locurile vizitate de mine in Santorini, iar celelalte locuri pe care le consider importante dar nu am apucat sa le vizitez, numai le voi aminti.

Mai intai, informatii generale: insula Santorini sau Thira este cea mai sudica dintre insulele semnificative ale arhipelagului Cicladelor, mai la sud se afla cateva insule ale Dodecanezului: Rodos (partial) si Kasos, respectiv cea mai sudica si cea mai mare insula greceasca, Creta, plus ceva insulite in jurul Cretei. Are o suprafata de 73 kilometri patrati, o lungime a tarmului de 70 km si o populatie stabila de 15500 locuitori. Se invecineaza la sud cu insula Creta (distanta 63 de mile marine), la est cu insula Anafi, la nord-est cu Amorgos, la nord cu Ios, la nord-vest cu Sikinos si Folegandros. Distanta fata de portul Pireu este de 128 de mile marine. Mai are cateva insulite in imediata vecinatate, rezultate si ele ca si Santorini in urma catastrofelor naturale din trecut, si anume Thirasia. Palea si Nea Kameni si Aspronisi. Prima catastrofa si una dintre cele mai mari din istoria omenirii a avut loc pe la 1500 i. Hr, eruptia vulcanului de pe insula a distrus infloritoarea civilizatie de pe insula pare-se de tip minoic (deci comuna cu cea din Creta), ale carei vestigii se afla la Akrotiri in sudul insulei. Totodata s-a scufundat jumatate din insula care pana atunci era rotunda (insula se numea pana in acel moment Strongyle, adica “cea rotunda”), s-au format o parte din insulitele pomenite anterior – celelalte formate la eruptii viitoare mai putin catastrofice - si totodata a rezultat peretele abrupt si extrem de spectaculos pe partea vestica concava a arcului ramas dupa rupere, partea aceasta numindu-se “Caldera”. Probabil ca aceeasi eruptie uriasa a dus si la disparitia celebrei civilizatii minoice din Creta, dar nu e sigur.

Insula a fost ocupata de dorieni, condusi de Theras (de aici si numele grecesc Thera – Thira al insulei). In perioada elenistica a fost un important centru comercial. In sec. XIII a fost ocupata de venetieni, care s-au succedat cu bizantinii la stapanirea insulei, pigmentati fiind cu raiduri pirateresti devastatoare. Din aceasta perioada provine si numele “comercial” de Santorini, probabil de la Sfanta Irina, dar mai exista dubii in acest sens. La 1579 turcii ocupa insula, iar in urma razboiului de independenta din 1821 Santorini isi castiga independenta, apoi se alipeste de Grecia. In 1956 are loc ultima eruptie pe insula, care distruge multe cladiri, reconstruite sau restaurate insa ulterior.

Mai mentionez ca exista si o ipoteza conform careia Santorini (Thira) ar fi leaganul legendarei Atlantide, dar nu este nimic cert, nici macar existenta reala a acestei civilizatii.

Cum ajungem concret pe Santorini? Sunt mai multe variante, vi le prezint pe cele mai importante. Prima varianta este si cea pe care nu va sfatuiesc s-o urmati, si anume cea urmata de mine in prima vizita pe Santorini: excursie de o zi cu feribotul din Creta si inapoi, in cadrul unui sejur de 7 zile pe Creta, care si el la randul sau facea parte dintr-o excursie mai ampla in Grecia de doua saptamani, si anume: din Kalambaka si Meteora in Atena, Corint si Peloponez, inapoi Atena, portul Pireu si feribot pe Creta cu sejur de 7 nopti, si inapoi Pireu- Atena, Katerini si inapoi acasa. De ce nu va sfatuiesc? O zi e suficient pentru explorarea locatiilor importante din insula, dar nu ca sa o vezi in intregime si nici nu prinzi apusul pe Santorini, acesta fiind un “must see” al insulei. Totodata pierzi din sejurul pe Creta, care oricum e prea scurt ca sa vizitezi in intregime aceasta mare si minunata insula, Creta are 4 regiuni si fiecare in sine necesita in medie un minim de 7-10 zile macar. Dar despre Creta alta data.

A doua varianta este cursa charter cu cazare inclusa, de obicei cu mic dejun, de 7 nopti, printr-o agentie de turism. A treia varianta este si cea preconizata de mine pentru episodul 3 al aventurii cicladice, pentru septembrie a. c., si anume avion pana in Atena, feribot din Pireu in cateva insule, inclusiv un sejur consistent pe Santorini, retur Pireu-Atena cu ferry, si avion inapoi acasa Atena-Bucuresti.

Deplasarea pe insula se face usor, cu masina, sau autobuzul. Exista diverse excursii optionale de agrement la vulcan in insulitele invecinate mai sus pomenite, se poate face pe cont propriu excursie cu feribotul pe insula Ios sau pe alte insule, totul e sa consulti programul feriboturilor si sa-ti alegi un traseu si orar convenabil.

Reteaua de autobuze este bine proportionata, cursele pleaca din capitala Fira pe mai multe directii, si anume: spre nord Firostefani - Imerovigli - Oia - varianta plaja Baxedes; spre sud Fira - Karterados - Vothonas - Pyrgos - Megalochori - Akrotiri; spre sud-est Fira - Kamari pe prima parte traseu comun cu ruta Akrotiri, spre sud-est Fira - Perissa pe prima parte traseu comun cu ruta Akrotiri, spre sud Fira - Emporio - Vlichada pe prima parte traseu comun cu ruta Akrotiri, spre est Fira - Aeroport - Monolithos, Fira - Aeroport, precum si din Portul Athinios la Fira, Perissa sau Kamari. Aceste trasee le puteti folosi si pentru conceperea traseelor proprii, cu masina personala sau inchiriata. Precum se vede, toate drumurile pleaca ca niste ramificatii din Fira, capitala insulei. Deci, daca sunteti o persoana activa dornica sa strabata insula, v-as recomanda sa va cazati in Fira, dar atentie! Pentru aceleasi conditii de confort, preturile sunt semnificativ mai mari decat in statiuni, Kamari, Perissa sau Akrotiri.

Ce puteti vedea pe parcursul sau la capatul acestor trasee? Urmatoarele:

Orasele sau satele de pe coasta vestica cu vedere la Caldera, cele mai spectaculoase ca peisaj: Fira, Firostefani (2 km de Fira), Imerovigli (3 km), Oia (11 km). Este un traseu ce se poate face si pe jos (mai ales portiunea Fira-Imerovigli), admirand pe drum din loc in loc Caldera.

Fira, capitala, e cocotata la 260 m deasupra Calderei, e la 10 km de portul principal Athinios; cele 3 strazi principale ale orasului, orientate pe directia nord-sud, formeaza un perimetru pietonal: la vest Agiou Mina cu numeroase puncte de belvedere la abrupt, aici se afla biserica Agios Minas, cu cupola alba, devenita simbol al insulei; la est este Erythrou Stavrou, artera comerciala cu multe magazine. Intre ele, strada Ypapantis, numita si Strada Aurului din cauza numeroaselor magazine de bijuterii. In nordul orasului este Catedrala Catolica (dar majoritatea covarsitoare a bisericilor sunt ortodoxe), Manastirea Dominicana, Muzeul de arheologie si statia de funicular, care te coboara in portul turistic Skala, folosit pentru excursiile cu vaporasul la Vulcan, turul Calderei, celelalte localitati de pe coasta. Mai puteti face acest traseu port Skala - Fira cu magarusul sau pe jos, dar atentie ca drumul e alunecos datorita excrementelor animalelor respective. In Fira sunt o multime de biserici, mai amintesc Catedrala Ortodoxa din Piata Centrala, Muzeul Megaron Gyzi, Muzeul Thera Preistorica. Cu masina ajungeti in Fira pe soseaua 25 Martiou, aflata in estul orasului.

Firostefani (coroana Firei) a devenit un cartier al capitalei, este la nord de Fira inainte de Imerovigli, biserica Agios Theodori de aici este imaginea simbol de pe copertile ghidurilor, la concurenta cu pozele din Oia. Este alba, cu cupola albastra, Sunt destule biserici care seamana cu ea in insula, ceea ce ii confera celebritatea este pozitia strategica langa faleza.

Imerovigli (adica “Punct de veghe in timpul zilei”) este tot in prelungirea Firei, in cel mai inalt punct al falezei de deasupra Calderei (300 m), era punct de urmarire a piratilor. Venetienii au construit aici pe stanca Skaros care domina asezarea un castel, distrus insa de ultimul cutremur din 1956. Un lucru a ramas insa intact: privelistile fantastice de aici asupra Calderei, stanca zici ca se pravale inspre ape. Apusurile de soare admirabile aici rivalizeaza cu cele din Oia. Nu mai vorbesc despre preturile cazarilor din Imerovigli, cu casele sale cicladice dispuse in trepte, ca un amfiteatru, in jurul Calderei. Mai amintesc biserica Agios Ai-Stratis.

Si ajungem la Oia (pronuntata Iia), cea mai frumoasa localitate, in nord-vest.

Imaginea de pe faleza asupra calderei, a insulitelor Palea si Nea Kameni si Thirassia este impresionanta.

Strazile ei au o atmosfera calma, linistita, medievala. Exista kapetanea, case impunatoare, ale celor pe vremuri bogati, si skafta, cele sapate in stanca, ale celor umili, intre timp devenite hoteluri de lux cu preturi exorbitante. Dar am amintit de ele la inceput. Oriunde te uiti prin Oia vezi imagini demne de o carte postala. Casele albe sau colorate in nuante de galben, crem, roz pal, bleu sau verde se proiecteaza pe fundalul marii de un albastru intens si al stancilor de lava brun-rosietice. Bisericile, albe cu cupole albastre, sunt in numar de vreo 60. Din loc in loc se zaresc vechile mori de vant cicladice, sau chiar cate o tesatorie traditionala. Stalpii de electricitate din Fira sunt poate singurul aspect care deranjeaza atunci cand vrei sa pozezi un “wall-paper”, dar aici in Oia sunt interzisi.

In Oia se afla un Muzeu Maritim. Multi artisti s-au indragostit de acest incantator loc si s-au stabilit in Oia. Nu e de mirare ca e plina de galerii de arta.

Oia este formata din 2 strazi principale. Strada Nikolaos Nomikou este o strada cu pavajul din marmura, accesibila doar pietonilor, si se intinde de-a lungul falezei. Este intesata de magazine, baruri, taverne, cafenele. Piata principala, cu vedere la Caldera, e dominata de biserica Panagia Platsani. In capatul vestic al zidului venetian al Oiei, in cel mai inalt punct, se afla Kasteli Agios Nikolaos sau Fortareata, cocotat la 150 m deasupra Calderei, probabil cel mai bun punct de belvedere pentru apusul soarelui. Acesta a devenit in sine o atractie turistica, un adevarat ritual, se aplauda in momentul disparitiei soarelui de la orizont, dar atentie!, oamenii vin chiar si cu 2-3 ore inainte sa prinda un loc bun pentru a-l admira.

Scarile de langa castel coboara pana la porturile Oiei, Armeni si plaja omonima (291 scari) si Amoudi cu plaja Katharos (235 scari), peisajul de acolo merita efortul deplasarii.

Mai amintesc plaja Baxedes la 3 kilometri, Paradisos si Kouloumbos.

Si am ajuns astfel la capitolul plaje si statiuni. Statiunile cu plajele lor: Kamari si Perissa sunt cele mai mari. Accesul e usor din sau spre Fira, sunt ambele la vreo 10 km de capitala. Aici in Kamari si Perissa sunt majoritatea ofertelor turistice cu pret rezonabil ale agentiilor romanesti pentru Santorini. Pentru eventuala alegere intre ele, va informez: Kamari – aici am fost - e mai mare ca statiune, mai eleganta, intr-un cuvant mai atractiva ca statiune. Plaja sa e celebra Plaja Neagra (Mavri Paralia). In schimb Perissa, desi are un caracter mai rustic putin, are plaja mai buna zic eu, si mai ocrotita de vantul meltemi. Intre cele 2 statiuni si plaje se inalta, spectaculos, muntele Mesa Vouno (369 m), in varful sau e cocotata antica capitala Thira, temerarii se pot aventura sa urce, frumusetea privelistii va compensa efortul. In continuarea Perissei este Perivolos, cea mai lunga plaja a insulei.

Putin mai la nord tot pe coasta estica este Monolithos, statiune si plaja aflate aproape de aeroport, e ceva mai linistita decat aglomeratele si galagioasele Kamari si Perissa.

O mentiune speciala pentru zona Akrotiri din sud, aici se afla si amintitul sit arheologic minoic din Santorini, precum si plaja omonima. De aici se poate ajunge cu vaporasul sau cu masina si apoi un pic pe jos la celebra Plaja Rosie (Kokkini Paralia, Red Beach), poate cea mai fotogenica si celebra plaja a insulei. Cu vaporasul din Akrotiri Beach puteti ajunge la o alta plaja celebra, Plaja Alba (Aspri Paralia, White Beach), nu le-am vazut, sunt in program pentru anul acesta. Mai amintesc de plaja Vlichada, o alta plaja cunoscuta, in sud, precum si Vourvoulos in est.

Un capitol nedrept aflat in umbra cand vorbim despre Santorini este cel al satelor traditionale, altele decat cele de la Caldera, cele aflate in mijlocul insulei. Dintre aceste sate am vizitat Pyrgos (la 8km de Fira, inseamna “turn”), vechea capitala a insulei pana in 1810. Satul e o ilustrare perfecta a stilului de asezare cicladica. Este inchegat in jurul unui castel venetian din sec. XIII. Pyrgos nu a facut concesii turismului, desi are o asezare foarte pitoreasca, drumul serpuitor pana sus la castel prin labirintul de stradute cu casute si biserici cicladice (peste 50; amintesc Panagia Theotokaki, Agia Triada, Agia Theodosia, Biserica Arhanghelului Mihail) e o incantare. De sus de la castel se deschid vederi panoramice deosebite asupra insulei si a marii. La 4 km se afla celebra manastire Profitis Ilias, cladita pe varful muntelui omonim (565 m, cel mai inalt de pe insula).

Alte sate traditionale, aflate pentru viitor pe agenda de vizita, doar le amintesc: Emporio, Karterados, Megalochori, Mesa Gonia, Vothonas, Exo Gonia.

Santorini este celebra si pentru vinurile sale, amintesc mai ales soiul Vinsanto, dar si Asyrtiko, Mandilaria, Nychteri si altele. Podgorii unde sa le degustati intr-un cadru natural deosebit sunt Santo Wine, Boutari, Antoniou dar si altele. In Santorini, pentru a fi feriti de vantul puternic meltemi, strugurii cresc intr-un mod foarte interesant, aproape de nivelul solului, intr-un fel de cosuri impletite din corzile vitei-de-vie.

Specialitatile culinare sunt in general cele arhicunoscute specifice Greciei, amintesc doar o pasta de tomate cu gust special, facuta din rosii pitice cherry, aclimatizate aici.

Despre alte activitati gen surfing, paragliding, bungee jumping, snorkeling si altele (scuze, am bagat intr-o aceeasi oala activitati totusi diferite intre ele) imi pare rau, nu ma pronunt, nu sunt specialist.

Kalliste (cea mai frumoasa), Strongyle (cea rotunda), Thera, Thira sau Santorini, sunt tot atatea nume pentru dramatica insula atat de minunat renascuta datorita unei uriase catastrofe naturale, ca un sublim sacrificiu adus pentru crearea unei capodopere.

Santorini, insula cu mai multe biserici decat case, mai multi catari decat barbati, mai mult vin decat apa. Santorini, visul, cosmarul sau indiferenta fiecaruia dintre noi dar oricum mereu fascinanta si seducatoare.

Santorini, insula careia nu i-as adauga si nu i-as elimina nimic din ceea ce are, caci e perfecta in imperfectiunea ei, ne asteapta sa ii descoperim sau redescoperim frumusetile.

---

VIZUALIZĂRI: 2749 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI