Incursiune în centrul insulei Santorini (satul Pyrgos) și pe acoperișul său (muntele Profitis Ilias)

TIPĂREȘTE

Ar fi cam prea mult spus „centrul insulei” , fiindcă Santorini este atât de mică, încât atunci când te afli în mijlocul ei, de fapt nu ești mai departe de câțiva kilometri de coasta vestică sau de cea estică. Ideea este că satele aflate în această parte, izolate oarecum de rutele turistice obișnuite, și-au păstrat mult mai bine caracterul tradițional. Se spune cel mai des că Pyrgos ar fi localitatea ce merită cu prioritate vizitată dacă turistul şi-a început un periplu prin mijlocul insulei. De ce? Pentru că Pyrgos, al cărui nume înseamnă turn în greacă, ar deține cel mai bine conservat castel medieval dintre toate cele cinci construite de venețieni după ce au cucerit insula.

M-am convins repede că în Santorini frumusețea nu este doar apanajaul localităților de la marginea Calderei, ci aceasta este prezentă și în altele din centrul insulei, vitregite, poate, ca mediatizare.

De pildă, Pyrgos, fosta capitală a insulei, ce se găsește la doar opt kilometri sud de Fira, uimește vizitatorul prin carisma pe care o expune cu generozitate privirilor sale. Se numește, de fapt, Pyrgos Kallistis care înseamnă „Pyrgos cel frumos” , ceea ce spune tot.

Satul acesta s-a închegat în jurul castelului ridicat de venețieni în secolul al XIII-lea în vârful unui deal semeț, după ce secole de-a rândul avusese doar o viață mănăstirească. În zilele noastre, Pyrgos abia atinge o mie de locuitori, păstrîndu-și aerul medieval și tihna specifice satelor cu trecut încărcat de istorie, iar din anul 1995 a fost declarată așezare protejată.

Pyrgos a fost centrul administrativ al insulei până în anul 1810 și este un fel de sat-castel, o perfectă ilustrare a tipului de așezare cicladică fortificată. Pyrgos se găsește într-unul din cele mai înalte puncte din Santorini, de unde se deschid vederi panoramice asupra întregii insule, chiar până la Oia în nord, și se numără printre puţinele aşezări de pe insulă care nu au făcut prea multe concesii turismului. De jur împrejur, îl înconjoară podgorii întinse ce produc renumitele vinuri albe Assyrtiko, iar la sud-est se înalță falnic muntele Profitis Ilias.

Este interzis accesul autoturismelor în sat, de fapt nici n-ar fi posibil decât la baza sa, de accea maşinile trebuie lăsate undeva la periferie, apoi urcat pe jos până la Castel, cel mai înalt punct din sat, odinioară cu rol strategic.

Străduţele care duc până la castel sunt înguste şi şerpuitoare, urmând forma dealului. Alcătuiesc un labirint prin care turiştii rătăcesc plini de încântare. Aspectul medieval al satului s-a menținut fidel prin arhitectura cicladică simplă a caselor văruite în alb, cu ferestre albastre. La început, clădirile satului erau ceva mai înalte, cu două sau chiar trei niveluri, înțelept construite, într-un compus dens labirintic, cu pereți exteriori ce formau un scut perimetric împotriva invaziilor piraților. Exista o singură poartă care ducea spre interior și care era încuiată cu sfințenie, iar dincolo de aceasta, localnicii puneau capcane cu apă fiartă pentru intrușii ce ar fi reușit să pătrundă până aici. Și în prezent uimește adevărata reţea de ulicioare extrem de strâmte, pietruite, cu aspect de coridoare sau chiar tuneluri, toate vopsite în alb și albastru, cele mai multe cu o mulţime de scări pe care urcă sau coboară localnicii sau turiștii.

Iniţial, satul se întindea strict între zidurile castelului, ale căror ruine încă sunt vizibile mai peste tot. Cu timpul, după ce pericolul unor invazii trecea, s-a extins şi în afara lor, acest „nou oraş” fiind numit de localnici Exoporta (în afara porţii).

La începutul anilor 1800, când pericolul de a fi atacaţi nu mai era așa de mare, sătenii au părăsit aceste locuri inaccesibile, întemeind o nouă capitală, Fira, care dispunea de acces la mare.

Despre acest sat se zice că ar avea mai multe biserici decât case. Poate că nu este întru totul adevărat (numărul bisericilor nu depăşeşete 50), dar adevărul nu este nici prea departe. Peste tot în Santorini bisericile abundă, însă aici în Pyrgos numărul lor este încă şi mai mare. Multe păstrează fresce şi icoane vechi foarte frumoase.

Biserica Theotokaki/Koimisis tis Theotoku (Adormirea Maicii Domnului) despre care se crede că ar data din secolul al XI-lea, are fresce minunate, Agia Triada (Sfânta Treime), Agia Theodosia, Agios Nikolaos, Metamorphosi tou Sotira (Schimbarea la Faţă) şi Eisodion tis Theotokou (intrarea în biserică a Maicii Domnului) sunt numai câteva exemple de lăcașuri de cult ce atrag atenția, multe dintre ele datând din secolul al XVII-lea sau chiar mai demult.

Se spune că Paştele este sărbătorit într-un mod deosebit în Pyrgos: în ziua dinaintea Duminicii Floriilor se înalţă o cruce de 17 m, împodobită cu rozmarin, ale cărui arome învăluie satul, iar în seara de Vinerea Mare credincioşii pornesc, în procesiune prin satul luminat de felinare, de parcă ar fi în plină zi.

Experiența noastră în Pyrgos a fost una dintre cele mai plăcute din Santorini, ne-am lăsat mașina undeva la intrarea în sat, apoi am înaintat spre Piața Centrală a satului de unde pornesc distinct două alei pietruite spre castel. Piața Centrală (Stefanou) este principalul punct de socializare în care localnicii se întâlnesc la taverne și terase, la un ouzo sau meze. Tot aici, pini înalți străjuiesc deschiderea, iar pisicile se plimbă alene, nestingherite, parcă prevestind aerul de relaxare ce învăluie satul. Timpul parcă s-a oprit în loc.

Am apucat și noi pe aleea din dreapta și am început să urcăm agale, uluiți de frumusețea și simplitatea caselor, „durându-ne ochii” , parcă, de atâta alb. Din loc în loc, întâlneam mici magazine de suvenire cu tarabe scoase în fața lor, ce-ți bucurau ochii cu mărfurile viu colorate, dar și ateliere ale unor artiști locali cu tot felul de picturi expuse, iar noi ne opream să admirăm tot ce ne încânta privirea. Cu răbdare am ajuns și sus, în vârf, ne-am cățărat printre ruinele ce aveau panouri de avertizare în privința nesiguranței acestora, ne-am desfătat retinele cu priveliștile de sus asupra insulei. Am vizitat și câteva biserici, apoi ne-am pierdut la propriu pe ulicioare, că la un moment dat dat nu mai știam pe unde suntem. Doar că eram deja în coborâre și ne propuseserăm să mergem la vale, că nu ne-om rătăci. În calea noastră, am întâlnit niște hoteluri de lux, unele care erau în proces de renovare și până la urmă, incredibil, dar adevărat, am dat fix în parcarea în care lăsaserăm mașina.

Dacă ar fi să definesc Pyrgos, aș spune că mi s-a părut a fi un mix reușit de arhitectură tradițională, rămășițe de conace neoclasice, cărări înguste și sinuoase care duc pe deal spre ruinele castelului, mici case albe, galerii de artă, podgorii înconjurătoare, biserici, totul de o autenticitate fără cusur. Faptul că este ușor nedezvoltat, cu alei strâmte, labirintice, șerpuite, ziduri fortificate, pasaje ascunse și case de piatră îl face fermecător. În prezent, este unul dintre satele din Santorini cel mai puțin răsfățate de turism.

De la Pyrgos, odată ce ne-am reluat locurile în mașină, aveam ca destinație muntele Profitis Ilias, curioși să urcăm în locul cu cea mare altitudine din Santorini: 567 m. Distanța nu este prea mare, doar că drumul este foarte îngust, plin de serpentine și nu în prea bună stare.

Pe cel mai înalt vârf de pe insulă, în capătul unui drum de 4 km spre sud, se află masiva mănăstire a profetului Ilie, asemănătoare unei fortăreţe. A fost fondată de doi călugări în anul 1711, iar în timpul stăpânirii turceşti aici a funcţionat clandestin, timp de 39 ani, între 1806-1845, o şcoală cu predare în limba greacă. Poate de aceea santorinezii ţin atât de mult la această mănăstire.

Micul complex, a fost extins la sfârşitul secolului al XIX-lea, la iniţiativa regelui Oto al Greciei, iar între 1982 şi 1998 a fost închisă, neputându-se vizita. Cea mai mare problemă contemporană cu care s-a confruntat a constituit-o cea legată de antenele sistemelor de comunicaţie, montate atât de aproape de aceasta sau chiar în arealul său.

Mănăstirea deține o clopotniță impresionantă și este înconjurată de alte patru biserici și capele. Pe vremuri, mănăstirea deținea o corabie cu care desfășura o activitate comercială prosperă în bazinul Egeei și Mediteranei.

Astăzi adăpostește o comunitate monahală restrânsă, formată din doar câţiva călugări ce sunt implicați în manufactură, vinificație, dar și în obținerea de candele sau produse locale ecologice pe care le oferă spre vânzare. Am cumpărat și noi câte ceva, destul de puțin fiindcă nu am avut bagaj de cală. Cel mai mult mi-a plăcut pasta de măsline îmbogățită cu oregano.

Locul prinde mai multă viață de Sf. Ilie, pe 20 iulie, când se sărbătoreşte hramul bisericii, atunci localnicii din toate părţile insulei se adună pe vârful Profitis Ilias.

Fostele chilii găzduiesc azi o colecţie de icoane şi relicve, vechi de câteva sute de ani. Am vizitat doar biserica mănăstirii Sf. Ilie, nu foarte mare, dar cu fresce și icoane remarcabile, ne-am plimbat prin curtea sa de unde ne-am bucurat de priveliști minunate și am admirat florile.

Din cel mai înalt punct din Santorini se deschid vederi largi asupra întregii insule, fiind singurul loc de unde se pot cuprinde cu privirea aeroportul de pe coasta estică, Caldera de pe coasta vestică, chiar și insulele vecine, iar în zilele senine putând fi zărită chiar şi insula Creta la orizont.

În apropiere, se află şi o bază militară NATO, spre care nu e bine să fii surprins când fotografiezi.

De pe muntele Profitis Ilias pornesc câteva tasee de drumeţie: spre Kamari, Perissa, şi spre Archaia Thera.

Ambele obiective propuse ne-au indus o stare de bine, dacă la Pyrgos cutreieratul pe ulicioare ne-a consumat energia, la mănăstirea Profitis Ilias ne-am găsit clipe de relaxare şi linişte alături de momente în care am admirat peisajele de la cea mai mare înălţime a insulei.

Celor ce merg în Santorini le recomand, dacă nu sunt pe fugă și au ceva mai mult timp la dispoziție, să facă o ascensiune pe muntele Profitis Ilias, după cum să viziteze cel puțin un sat din mijlocul insulei pentru a obține o imagine cât mai completă a ceea ce înseamnă Santorini.

Vă rog, atașați următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=3AgZUOAi3u8

---

VIZUALIZĂRI: 3602 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI