Scurta incursiune in Peloponez

TIPĂREȘTE

In cadrul excursiei noastre in sudul Greciei de 1 mai 2010 am pastrat o zi pentru o excursie in Peloponez si s-a nimerit sa fie chiar 1 mai muncitoresc zi foarte senina si calda. Sfatul meu este urmatorul pentru toti: nu vizitati Grecia de 1 mai, 1 ianuarie, zilele nationale ale greciei 28 Octombrie si 25 martie sau 25, 26 decembrie, in aceste zile toate obiectivele sunt inchise prin lege, toate site-urile arheologice, toate muzeele, deci nu poti vizita nimic. Sunt deschise doar magazinele mici, tavernele si hotelurile.

Noi nu am stiut si nici nu ne-am gandit la asta, deci am plecat in excursie dimineata la ora 8. 00; am platit cazarea masinii, am scos-o din parcare cu liftul, si am purces la drum cu gandul de a face plinul pe undeva. Stupoarea a fost ca prin Athena nu erau benzinarii care sa aibe si motorina. In Grecia se interzice inmatricularea masinilor pe motorina in orasele mari. Ca urmare benzinariile mici de cartier nici nu au motorina. Asa ca am mers destul de mult pana cand am vazut o benzinarie Shell cu prêt foarte bun la data respectiva si cu o fatuca draguta care imi face semn sa trag masina mai in dreapta unde era o pompa doar de motorina. Ma dau jos si imi zice: ‘’buna ziua”, cata sa fie? Fata era romancuta din Brasov, plecata la munca in Grecia si stia ca majoritatea romanilor cauta motorina ca nu prea e. Ne-a spus ca este destul greu, dar prefera sa munceasca in Grecia, in conditii mai grele, pentru un salariu mai bun, decat sa munceasca in Romania pentru 200 de euro. Foarte simpatica si vorbareata, Ana cred ca se numea, ne-a facut mare placere s-o intalnim.

Primul obiectiv pe lista: Canalul Corinth; am mers pe autostrada cu ochii cat cepele ca sa sa oprim la timp, sa facem poze, eh visam noi… am trecut ca vantul peste el fara sa-l reperam, deci l-am ratat cu brio. Am mers mai departe, cu ghidul in mana, spre Mycene, aflat langa satul Mykines care ofera cateva locuri de cazare in studiouri si mai multe taverne. Mycene este locul unde isi avea palatul Agamemnon sotul Elenei (nu Udrea ci a din Troia) si unde s-a dezvoltat civilizatia cu acelasi nume, zona foarte bogata in aur. In acest moment acolo mai sunt doar temelia palatului si cateva gropi din cimitirul regal. Zona este superba privita din prisma cadrului natural, dar poarta mare si inchisa a parcului arheologic ne-a taiat tot elanul, am facut cateva poze si am privit cum vin masinile, una dupa alta, cu turisti englezi, olandezi si alte natii care erau toti dezamagiti ca era inchis. Pe unii dintre ei i-am intalnit mai tarziu si in alte locuri istorice din zona. Deci mergem mai departe, spre Nafplio; am fost uimiti de aglomeratia de pe sosea, parca toata Athena pornise spre acest mic oras din sud. Ajungem, parcam in oras pe o straduta mica si mergem in port. Aici sutele de greci athenieni isi parcau masinile pe mal in uriasele parcari folosite pentru clientii ferryboat-urilor.

Se pare ca este un fel de traditie ca locuitorii Athenei, sa mearga de 1 Mai in Nafplio prima capitala a statului Elen modern, sa cinsteasca sabatoarea florilor, toti aveau coronite de flori prinse de masini, ba chiar am vazut coronite de vanzare, in diverse locuri, apoi le pastreaza mult timp, indiferent daca se usuca. Ce fac ei aici: se relaxeaza adica stau la o terasa cu un frappe in fata, o tigara in gura si telefonul mobil la ureche. Deci Nafplio era tot un zumzet, o nebunie frumoasa, avea un aer cu adevarat festiv; terasele gemeau de clientii veseli si zgomotosi, trenuletele care fac turul statiunii erau pline, vaporasele ce mergeau spre cetatea Bourtzi, aflata pe o mica insulita in largul portului, faceau carari pe apa. Am intrat si noi repede in atmosfera, vremea era perfecta, am inceput cu faleza, cu terase si am continuat plimbarea pe langa un deal plin de cactusi uriasi infloriti, apoi am ajuns la o plaja, care vara se vrea cu plata, dar nu prea merita, cativa metri de plaja cu pietricele, cabine de schimb, WC si terasa, acum inchisa. Peisajul in schimb face toti banii, am facut o mie de poze, am probat apa marii si ne-am intors in centrul orasului pe o traiectorie circulara; era in plan vizitarea vechii fortarete Palamidi, aflata la 900 de trepte deasupra, dar cum stiam deja lectia ca de 1 mai este inchis, am urcat doar jumatate din trepte, atat cat sa prindem in fotografii frumusetea oraselului. Cu regret am parasit Nafplio luand directia TOLO, o statiune tipica de litoral, care ofera multe locuri de cazare, taverne, o plaja cu nisip destul de intinsa, am fost incantati de curatenie, flori, case, taverne, magazine, hoteluri, cele 3 insulite aflate aproape de mal si de faptul ca erau multi turisti in statiune pentru data de 1 mai. Am respirat aerul de mare si de la o terasa am urmarit jocurile oamenilor pe plaja sau in apa cu parerea de rau ca nu putem sta o saptamana doua acolo.

Cum timpul nu sta in loc, am pornit spre cel mai ravnit obiectiv al zilei, teatrul antic din Epidavros, sperand ca macar de pe afara sa vedem ceva si sa nu murim chiar prosti. Dar, GPS-ul, bata-l vina, nu stia ce vrem noi, el ne-a dus in vechiul Epidavros mergand pe o sosea ingusta plina de livezi de portocali si presarata, din kilometru in kilometru, de vechi vestigii ale lumii antice. Ancient Epidavros este o localitate micuta, traditionala, un port pescaresc foarte frumusel, cu case dichisite, biserica frumoasa, asezat intr-un golf larg, inconjurat de dealuri pline de portocali si lamai. Am urmat indicatorul spre teatru, dar cu stupoare am dat peste un mic amfiteatru, probabil pentru repetitii, pe un deal plin de lamai, portocali si capre. Multi au ramas dezamagiti ca si noi, am gasit chiar greci care nu fusesera niciodata si nici ei nu stiau unde e amfiteatrul cel mai bine pastrat din Grecia. Pana la urma am aflat ca trecusem pe langa locatie cu 5 km in urma cand trebuia sa alegem o alta sosea ocolitoare.

Privim la ceas: 16. 30 si hotaram pe loc sa mergem sa vedem “cel mai frumos apus de soare din Grecia” adica la templul lui Poseidon - Cap Sounion in Attica. Pana acolo sunt cam 185 km, eram un pic in criza de timp, daca si aici ratam ajungand dupa ce apune soarele, am zis ca ne impuscam; dar am pus-o la treaba pe Ioana si ne-a informat ca daca mergem pe autostrazi, inclusiv pe cea care traverseaza Athena, desi pe harta parea mult, ajungem repede, adica pana in 19, 30. De data asta am zarit si canalul Corinth, foarte ingust, adanc si impresionant, noi insa fiind pe autostrada n-am gasit nici o posibilitate de a opri.

Am ajuns in termen la Sounion, soarele era inca pe cer, am ocupat un loc in loja principala-parcarea- de unde privelistea era f. buna, Din parcare se urca un pic pe deal pana la intrarea in site-ul arheologic al templului lui Poseidon, inchis bineinteles, in apropiere se afla o terasa frumoasa cu un mic magazin de suveniruri. Terasa gemea de populatie, nu aveai loc sa arunci un ac, am cercetat imprejurimile si stancile abrupte de unde se speculeaza ca s-ar fi aruncat Egeu, cel ce a dat numele marii Egee, am facut poze si am revenit in “loja” pentru momentul final. Atmosfera de mister si emotie in asteptarea apusului a fost brusc intrerupta de un autocar cu nemti, toti pensionari, care coboara si se impart in trei grupuri: un grup la sueta cu spatele la apus, alt grup facea poze de zor si un al treilea grup s-au apucat sa interpreteze in surdina un cantecel de leagan. Noi am dat mirati din umeri, sa vii cu autocarul atatia km si sa nu-ti pese de apus??? Cand soarelui i s-a facut mila de noi si a intrat dupa micul deal din zare o parte a celor din parcare au aplaudat facandu-i pe cei cu sueta sa tresara: ce s-a intamplat? a venit un politician, un star tv, ceva? Si vazand ca nu e nimic s-au urcat inapoi in autocar insensibili la fel cum au venit cerandu-le si celor ce pozau sa urce in autocar ca sa plece mai repede.

Imaginea apusului a fost frumoasa intr-adevar, dar cu mana pe inima, declaram ca am vazut apusuri si mai spectaculoase. In fine, cerul a ramas colorat inca doua ore dupa apus, facand ca drumul nostru de intoarcere sa fie o reala placere. Am ales varianta de drum pe malul marii, prin Vougliameni, peisaj relaxant, dealuri inalte, mal abrupt, hoteluri scumpe, cateva statiuni de fitze, dar cu 30 de km inainte de Pireu, prin Glyfada, am dat de blocaj si uite asa am mers mai bine de o ora, bara la bara, din stop in stop, jurai ca suntem in Romania la intrarea de pe DN1 in Bucuresti duminica seara. Ce sa facem, totul in viata se plateste, nu? Oricum excursia a fost foarte frumoasa, am mers sute de km, tipic pt. noi, care nu reusim sa stam macar o zi locului, am admirat peisaje extraordinare, munti si dealuri incredibile, apa albastra-verde a marii, imensele livezi de portocali si lamai, am cumparat si degustat portocale la “botul calului”dulci si zemoase proaspat culese, am vazut si mirosit florile de portocal aflate langa fructe in acelasi pom, am descoperit noi minuni ale Greciei si toate astea ne-au facut ziua si mai frumoasa.

---

VIZUALIZĂRI: 3180 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI