Calatorie cu trenul cu cremaliera prin defileul Vouraikos

TIPĂREȘTE

Dupa cum spuneam la inceputul articolului despre cazarea la Hotel Lemonies din Diakopto (vezi impresii), alegerea aceasteia a depins de vizionarea anumitor obiective.

Primul obiectiv a fost calatoria cu trenul cu cremaliera din gara Diakopto in localitatea martir Kalavrita prin defileul Vouraikos.

Linia de cale ferată datează din anii 1890. Charilaos Trikinos era prim-ministrul grec la acea vreme și dorea să creeze rețele feroviare locale pentru a conecta regiunile interioare de calea ferată principală. Aceste căi ferate locale urmau să fie cu ecartament îngust, deoarece trenurile mici erau mai potrivite pentru țara muntoasă și erau mai ieftin de construit. Însemna, de asemenea, că, folosind un sistem cu roți dințate, trenurile ar putea negocia pante mai abrupte. Această cale ferată urcă 750 m în călătoria sa de 20 km. De când a fost inaugurat pe 10 martie 1896, trenurile au circulat în fiecare zi, indiferent de vreme.

Trenul parcurge o distanta de 22 de kilometri si ajunge la o altitudine de 750 de metri. Călătoria durează aproximativ o oră, pleacă din Diakopto și se termină în Kalavryta, cu o oprire intermediară în Megalo Spilaio.

Trece prin defileul de lângă râul Vouraikos care creează cascade mici și mai mari și piscine naturale. De fapt, în locația Katarraktis râul se scufundă impetuos și aproape vertical pe sub podul căii ferate.

La început, locomotiva era cu aburi, dar acum este un tren modern, diesel-electric, cu 3 vagoane (motorul este în cel de la mijloc), iar fiindcă două porțiuni sunt prea abrupte, a fost instalat un sistem de tractare suplimentar. Mai exact, pe mijlocul liniei, între cele două șine, este o șină suplimentară, canelată, de care trenul se agață cu un lanț. Viteza este destul de mică (între 10 și 35 km/h), astfel încât cheile pot fi admirate pe-ndelete. Și… ai ce vedea! Râul Vouraikos curge învolburat pe vale, iar trenul îi urmează cursul, uneori lângă el, alteori la 20-30 de metri înălțime. Stâncile printre care trece sunt și ele spectaculoase. Abrupte… cărămizii… într-un loc le-au crescut stalagtite… uneori sunt foarte (foarte!) aproape de linie… în alte locuri linia a fost săpată sub ele, iar trenul trece aproape lipit de tavan… tuneluri… poduri… un peisaj fascinant și încântător, de nu știi pe care parte a trenului să stai!

Când ajungi la Kalavryta, iti dai seama de motivul din spatele numelui bine ales al orașului, deoarece „Kala Vryta” se traduce literal prin „Ape bune” . 

Dincolo de frumusețea sa naturală, orașul Kalavryta este un loc istoric, deoarece aici, în mănăstirea Agia Lavra, a fost inițiată Revoluția Greacă din 1821. Este, de asemenea, o țară a martiriului destul de recent, cu amintirea ocupației germane și a holocaustului încă foarte prezentă. Era 13 decembrie 1943 când trupele germane au executat aproape întreaga populație masculină și apoi au ars micul oraș din temelii. Aceasta a fost înregistrată ca una dintre atrocitățile majore ale celui de-al Doilea Război Mondial.

Astăzi, Kalavryta, păstrându-și semnificația istorică, precum și frumusețea naturală, este o destinație turistică foarte populară și importantă.

Centrul de schi din Kalavryta este cunoscut ca unul dintre cele mai mari din Grecia și ca unul dintre cele două din lume care combină schiul în munți și înotul pe plaja Diakopto, situată la doar 20 de kilometri distanță.

---

VIZUALIZĂRI: 100 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI