Central Park New York, așa cum l-am văzut // Partea II-a

TIPĂREȘTE

Și iată că a venit timpul relatării vizitei propriu zise. Ziua de octombrie era frumoasă, cu o temperatură de început de toamnă, să tot fi fost ora 11 a. m. când am ales intrarea în parc cum vii dinspre 5th Avenue (foto). Este una din intrările principale, parcul având nu mai puțin de 18 intrări, distribuite oarecum omogen pe laturile lui, cele mai multe fiind originale (datând din 1862) și restaurate cu grijă în 1999. Nu toate intrările poartă câte un nume desemnat.

Odată intrați în parc am avut de ales pentru ce vom opta: să-l parcurgem pe jos, cu ghid, contra sumei de 25$/persoană, timp de două ore. să luăm un pedicab (un fel de trăsurică-tricicletă pentru 2 persoane), cu care, datorită vitezei de deplasare mai mari, am fi putut parcurge și vizita o suprafață mult mai mare sau să preferăm o trăsură cu cai, 60$ plimbatul timp de o oră. Cum nu ne scăldam în bani, am preferat varianta cu ghidul, pe jos și nu am regretat. Trebuie să vă spun că ghidul s-a dovedit extrem de competent, cunoștea parcul ca pe buzunarele lui, vorbea o engleza literară fluentă și ne-a ales traseele cele mai optime pentru a vizita parcul. Într-un cuvănt, un PROFESIONIST, iar în America acest cuvânt este unul care te onorează! Obiectivele și monumentele vizitate sunt înșirate în relatarea bine documentată a colegului nostru AZE, așa că nu le mai reiau, ci numai acele detalii pe care le consider demne de știut de un turist român, care va vizita parcul. Poate o să-mi fac timp să vă prezint o descriere detaliată a monumentelor importante din parc, așa încât, când o să ajungeți acolo să aveți impresia de ”deja vu”.

Și iată ce am văzut și aflat pe parcursul vizitei: Ca orice imperiu (de data asta ”imperiu verde”) parcul a cunoscut două perioade de grandoare și decadență. Prima perioadă de declin a început după terminarea lui în 1873 și s-a datorat lipsei de interes din partea politicienilor care conduceau NYC, intensificării traficului (trăsuri și apoi automobile, cu poluarea respectivă), precum și scăderii efortului de întreținere datorat reducerii bugetului alocat parcului. Peluzele erau degradate, cu zone de pământ goale, gazonul plin de buruieni și bălți cu noroi în sezoanele umede, bănci răsturnate și distruse... Totul a durat până în 1934, când renumitul Fiorello LaGuardia a fost ales primar și l-a desemnat pe Robert Moses (am mai vorbit despre el în relatarea despre plajele din Long Island) să renoveze parcul. Și acest om a realizat minunea într-un singur an, bineînțeles având la dispoziție și fonduri suficiente. Parcul și-a recăpătat funcționabilitatea, fiind din nou apt pentru plimbări și picnicuri în aer liber, pentru un număr sporit de vizitatori.

Din păcate, după 1960, când Robert Moses a plecat din funcție (sau a fost nevoit să plece din cauza celor care îi râvneau postul și salariul), parcul intră din nou într-o perioadă de declin ,care va dura cca 20 de ani de gestionare proastă și de întreținere necorespunzătoare, la care s-au adăugat și reducerile bugetare. Asistăm și la o creștere îngrijorătoare a criminalității, a vandalizărlor, a distrugerii gazonului din cauza practicării nepermise a tot feluri de sporturi de echipă (softball, fotbal american, etc). Numărul vizitatorilor a scăzut dramatic, tot mai mulți locuitori ai NYC mutându-se în suburbii. Norocul parcului a fost înființarea lui Central Park Conservancy, precum și apariția o două ONG-uri care au sprijinit financiar (prin donații strânse de la cetățeni) și prin voluntari, activitățile de renovare ale parcului, desfășurate mai ales în anii *80. La noi ați auzit de vreo donație substanțială din partea milionarilor și miliardarilor noștri (în euro), pentru renovarea vreunui parc. De la cetățeni s-a incercat cu ”Dă un leu pentru Ateneu! ” sau mai nou eșecul lamentabil al acțiunii Brâncuși. Pentru parcuri nimic. Ba, am mai văzut, în câte o primăvară ,voluntari care curățau parcul IOR și copiii mobilizați de ONG-urile ecologiste. Atât!

În cadrul celei de a doua etape de renovare s-au plantat 50 de copaci noi, 3500 de arbuști și 3000 de plante pentru înierbarea solului. S-au restaurat și unele obiective importante. La lucrări au participat peste 1900 de voluntari (cu peste 4.000 de ore de lucru efectiv în parc, fără a fi remunerați!), îndrumați atent de un personal de specialitate - 250 de muncitori plătiți de către administația parcului. Rezultatul: parcul într-o haină nouă a aratat ca o expoziție horticolă. Până în 1998 numărul de ore prestat de voluntari la crescut la peste 13.000. I-am văzut pe unii din ei și la data când am vizitat parcul, în plină ctivitate pe alei și pajiști. Cinste lor!

Mi-a plăcut (de, deformație de breaslă) aleea numită Walk Literary decorată cu un număr importat de busturi și statui din cele 29 aparținînd unor sculptori americani de seamă,dar și mozaicul donat de Italia, intitulat IMAGINE, în memoria lui John Lenon. Ceasul muzical a lui G. T. Delacorte l-am văzut montat deasupra arcadei dintre Centru pentru Animale Sălbatice și Grădina Zoologică. Apropo de acesta, când te apropii de Zoo, simți de departe mirosul de sălbăticiuni.

La capitolul evenimente am aflat că din 1960, când a debutat ”Era evenimentelor”, în Central Park se desfășoară în fiecare an, în Teatrul de vară Delacorte, Festivalul Shakespeare și spectacolele Teatrului Clasic din NY. Pe pajiștea mare dau concerte Orchestra Filarmonicii din New york (un spectacol/an) și Opera Metropolitană (două spectacole/an). ”Summerstagedin” prezintă, din 1985, spectacole gratuite de muzică, dans, tolkshaw și prezentări de film. Dintre artiștii care s-au perindat pe scenele teatrelor din parc (mai există și Teatrul Public) putem cita: Barbara Streisand, Elton John, Simon&Garfunkel, Diana Ross, Bon Jovi, Andrea Bocceli, etc. La concertul gratuit, dat de superstarul Garth Brooks, au participat cca 980.000 de spectatori - record în lume!

Un amănunt interesant: nu am văzut, pe unde ne-a purtat ghidul, grafitti în parc. Personalul de deservire are grijă să le curețe până la 9 dimineața, iar seara și noaptea patrulele de poliție au grijă să-i mai domolească pe grafitticieni. Din păcate dormitul pe băncile parcului, practicat de către ”homeless”, deranjați periodic de către polițiști, continuă.

Începând cu anii *70 s-a permis desfășurarea în parc a mitingurilor și demonstrațiilor, ceea ce după părerea mea a fost o greșală... Gândiți-vă numai la miile de metrii patrați de gazon călcat în picioare și distrus și la tonele de gunoaie care trebuiau strănse după aceea de către angajații parcului. Acestă permisiune a întâmpinat rezistența locuitorilor New York-ului, care au determinat primăria să refuze autorizarea unui miting în parc,organizat de către United for Peace & Justice, iar instanțele de judcată au confirma refuzul.

O altă acțiune de protest din partea celor care îndrăgesc parcul a fost cea referitoare la limitarea sau interzicerea construirii de blocuri turn cu multe etaje (mai ales în partea de sud a parcului0, care pot ține umbră cu efecte negative asupra vegetației parcului.

După atâta umblat, pentru că ni se făcuse foame, totuși nu am întrat să consumăm ceva în unul dintre cele două restaurante: ”Tavern on the Green” (inițial fostă stână de oi), renovat în 2014 și ”Loeb Boathouse”, situat pe malul lacului ”The Lake”, de pe terasa căruia te poți bucura de o priveliște frumoasă. Așa că am preferat să facem vânzare tarabelor cu hot dog, presărate pe la marginea de est parcului, cea care se învecinează cu 5th Avenue, mai ales că de acolo luam și metroul în drum către Brooklyn. Așa că ne-am pus burta la cale cu câte un ”hot dog cu de toate”!

Nu am pretenția că am epuizat tot ce-am văzut sau aflat despre Central Park, această înserție verde în inima Manhttanului, unde puteți petrece oricând căteva clipe de liniște și de relaxare în sânul naturii. Gata!

---

VIZUALIZĂRI: 1631 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI