Mykonos: Pelicanul Petros şi Maimuţa care cânta la flaut

TIPĂREȘTE

Introducere explicativă

Simt o intensă ciudă, chiar invidie profundă, la o sumară parcurgere a userilor de pe AFA. Nu mai există, dom’le, dreptate în lumea asta virtuală! Păi să vă explic. Oamenii scriu nişte review-uri bune şi frumoase, ce-i drept. Pornind de la zicala: “Unde-s doi puterea creşte”, uneori se ajută unii pe ceilalţi, adică lucrează în tandem, adică conlucrează! Vă dau doar 2 exemple:

Dar mi-a pus o condiţie: vrea să scrie acest review prin care să completeze primul meu review, cel despre Mykonos, cu nişte informaţii suplimentare şi importante, în opinia lui, pe care eu cică nu le-am menţionat în review-ul respectiv. Nu mi-a prea picat bine condiţia pusă de el, dar n-am avut încotro, şi am acceptat. Iată ce-a ieşit.

Bună ziua, dragii mei, daţi-mi voie să mă prezint, sunt @zuftimel, şi sunt un băiat mic, ştrengar şi jucăuş, ca un drăcuşor. Am undeva pe la 12-14 ani. Mai fac precizarea că sunt un personaj fictiv, adică, vorba lui Caragiale, sunt sublim, dar… lipsesc cu desăvârşire.

Am acceptat să-l ajut pe nenea @zuftim la scrierea acestui review. Este tot despre Mykonos, şi precizez că voi prezenta nişte aspecte pe care autorul primului review, în opinia mea, ori le-a menţionat mult prea fugitiv, ori a sărit peste ele, dintr-un motiv sau altul. Tocmai pentru că eu sunt mic şi invizibil, din moment ce sunt…inexistent, am mers peste tot cu ei în Mykonos. Dacă nenea @zuftim era cu capul în nori uitându-se după bisericile şi muzeele (era să scriu muzele) lui şi arhitectura lui cicladică, care deja pe mine mă cam calcă pe nervi, iar tanti @zuftima era cu ochii aţintiţi pe magazinele ei şi tonetele ei cu îngheţată, eu, mult mai atent şi mai iscoditor, am putut să văd tot felul de lucruri mai interesante decât ei amândoi la un loc.

1. Deplasarea cu autobuzul în Mykonos Town şi pe plajele insulei.

Să presupunem că vă lăsaţi convinşi de @zuftim, (nu-i mai spun nenea, dă-l încolo) şi vă cazaţi în Mykonos, hotel Olia, în Tourlos, portul nou al oraşului. Detalii găsiţi în review-ul respectiv. Vă agăţaţi de gât review-urile lui stupide despre Mykonos şi hotel Olia, pe post de ghid sau ajutor în a vă descurca prin oraşul Mykonos Town, precum un câine Saint-Bernard îşi agaţă de gât butoiaşul cu băutură spirtoasă, energizantă şi salvatoare, cum sugestiv zicea recent @dabator într-un ecou. Ieşiţi din hotel, unde într-adevăr găsiţi staţia de autobuz la doi paşi, lângă hotel. Luaţi autobuzul spre oraş. Coborâţi în staţia terminus, adică peste nici cinci minute. Vreţi să urcaţi în primul autobuz spre Paradise Beach, sau orice altă plajă din sud sau est a insulei, dar imediat realizaţi că nu pleacă nimic de acolo nicăieri, decât în sensul opus, adică înapoi de unde aţi venit. Si vă vine să luaţi butoiaşul cu băutură, pardon review-ul lui @zuftim, şi să daţi cu el de pământ, cât colo.

Păi să vă spun eu, @zuftimel, cum stă treaba.

Mykonos town este un oraş cicladic, cu străzi labirintice albe, care necesită un pic de timp să înveţi să te descurci în el. Are 3 staţii de plecare a autobuzelor, să le zicem autogări, deşi lipsesc clădirile aferente. Totul aici este înghesuit, pe spaţii mici şi strâmte, că suntem în Grecia, şi nu în Coreea de Nord.

a) Staţia Portul Vechi sau Paleo Limani

Este staţia unde tocmai aţi coborât, este situată lângă digul de la ieşirea din portul vechi, unde sunt ancorate feriboturile. Atenţie, nu la cheiul de unde se pleacă spre Delos, care este un pic mai încolo, către inima portului-oraşului, ci în extremitatea nord-vestică a portulu vechi al oraşului.

Din această staţie pleacă autobuzele spre nord cu destinaţa: Tourlos sau Portul Nou (de unde presupunem că tocmai veneaţi), şi apoi Agios Stefanos, staţia următoare.

b) Staţia OTE sau Remezo

Este situată chiar lângă bariera de intrare în Portul vechi, la mică distanţă de staţia precedentă, un pic în “amonte” faţă de ea, în direcţia est, deci opus mării.

De aici pleacă autobuzele către satul Ano Mera, şi plajele Kalo Livadi Beach, Kalafati Beach, Elia Beach.

c) Staţia Fabrica

Ei, asta e cea mai aglomerată şi cu cele mai multe plecări, dar este mai departe. Este tocmai în capătul opus al oraşului, cel sud-vestic, aproape şi ăsta de malul mării. Ca să ajungem la ea trebuie să traversăm tot centrul oraşului, prin străduţele acelea întortocheate. Dar putem întreba pe oricine încotro este “Staţia Fabrica” şi ne îndrumă, pas cu pas. Dacă o dată ai prins traseul, dăţile viitoare te descurci fără probleme, mai ales dacă ai şi o hartă a oraşului la tine. Nu este departe, pe jos faci vreo 7-10 minute, asta depinde şi de aglomeraţie şi dacă ai “prins” traseul cel mai scurt. Oricum, traseul este splendid, prin străduţele albe, strâmte, fabuloase ale oraşului.

Din această staţie pleacă autobuzele spre aeroport, spre Platis Gialos, Psarou Beach, Ornos, Agios Ioannis, Paradise Beach, Paranga Beach.

Incă o dată amintesc că toate aceste locaţii sunt majoritatea la 4,5, 6 kilometri distanţă, câteva la maxim 12 sau 14 kilometri.

2. Biserica Panagia Paraportiani

Această biserică, situată in Kastro, cea mai veche zonă a oraşului, amintită de @zuftim în primul review despre Mykonos, merită un pic mai multă atenţie. Nu este doar una dintre cele vreo 500 de biserici câte se găsesc în insula Mikonos. Această biserică este poate cel mai frumos şi rafinat exemplu de arhitectură tradiţională în insulele Ciclade. Nu ornamentaţiile interioare sunt cele care impresionează, ci arhitectonica ei cu totul deosebită.

Numele ei înseamnă “lângă poartă”, adică este vorba despre poziţia ei între mare şi porţile vechii fortăreţe medievale din Mykonos, unde a fost construită. Este formată din patru capele la nivelul solului, şi o a cincea deasupra. Acestea sunt: Agios Efstathios, la est, şi se învecinează direct cu două din celelalte trei capele de la nivelul solului: Agioi Anargyroi, cea mai veche, în mijloc, şi Agios Sozontas la vest. Spre sud, capela Agia Anastasia se învecinează cu Agioi Anargyroi. Capela Paraportiani însăşi, a cincea, este construită deasupra capelei Agios Efstathios. Prima parte a acestei biserici datează din sec. XV, iar celelalte au fost construite în sec. XVI-XVII. Biserica este de un alb imaculat. Liniile şi suprafeţele ei, învăluite şi mângâiate de razele soarelui generos, fac ca să rezulte un joc remarcabil de lumini şi umbre, un deliciu de privit şi de fotografiat.

Privind-o din diverse unghiuri, parcă îşi schimbă în mod sublim-cameleonic înfăţişarea, parcă ai impresia că mereu este alta.

O veţi găsi aproape de centrul oraşului, la capătul portului, pe un mic promontoriu, înainte de cartierul Mica Veneţie şi de şirul de mori de vânt, aproape de malul mării.

3. Cartierul Alefkandra sau Veneţia Mykonosului

Este o zonă încântătoare, preferata artiştilor. Şirul de case în stil veneţian aliniate chiar frontal în calea valurilor mării, care se sparg spectaculos de pereţii acestor vechi clădiri albe mai ales sau eventual un pic colorate şi cu uşi şi ferestre din lemn, au fost imortalizate în mii şi mii de pânze ale pictorilor, şi fac obiectul multor cărţi poştale, ca şi emblemă-simbol al Mykonosului.

La prima vedere, te simţi teleportat pe canalele veneţiene. La o analiză mai atentă, îţi dai seama şi de originalitatea acestui loc încântător. Lângă, se înşiruie taverne şi restaurante, pe malul mării.

Aproape de şirul de case se situează Piaţa Alefkandra, în care se află Catedrala Ortodoxă Panagia Pigadiotissa, precum şi Catedrala Catolică.

4. Aproape de Alefkandra se află o colină, cea a morilor de vânt. Pe ea sunt ridicate o altă emblemă-simbol a insulei, şirul de mori de vânt, a căror siluetă se vede atât de spectaculos, din diverse unghiuri, din Alefkandra, de pe apă etc. De asemenea, de lângă aceste mori de vânt ţi se oferă o perspectivă vizuală atrăgătoare asupra cartierului Alefkandra sau asupra mării. Forma lor este sferică, au o culoare albă ca zăpada, şi cu acoperişul ascuţit din lemn.

Si acestea nu sunt singurele mori de vânt din oraş sau din insulă. De oriunde ai privi pe cuprinsul insulei, este aproape imposibil să nu zăreşti cel puţin o veche moară de vânt, atât de caracteristică Mykonosului în particular, dar şi Cicladelor în general.

In trecut, profitând de vântul puternic, erau funcţionale şi serveau la măcinarea grânelor, atât pentru necesităţile insulei, cât şi pentru afara ei. Odată cu apariţia tehnicilor moderne de măcinare, morile de vânt nu mai sunt operaţionale. Dar ele continuă să fie un simbol al Mykonosului.

Una dintre morile de vânt, Boni Windmill, din sec. XVI, a fost restaurată şi repusă în funcţiune. Acum adăposteşte Muzeul de Agricultură, cu diferite unelte de lucru tradiţionale.

5. Pelicanul Petros

Pelicanul Petros a devenit mascota insulei. Işi duce existenţa cu preponderenţă în port, dar şi în Cartierul Alefkandra, fiind partenerul de joacă preferat al copiilor. Dar toţi turiştii adoră şi admiră pelicanul, care este şi mândria localnicilor. Il hrănesc, îl mângâie, îl fotografiază.

Legenda spune că un marinar din Mykonos a găsit, în anul 1954, un pelican rănit. L-a îngrijit, l-a pus pe picioare. Când s-a întremat pelicanul, era de aşteptat să zboare de pe insulă, către locurile sale de baştină. Dar nu, pelicanul se ataşase de Mykonos, şi aici a rămas, devenind mascota insulei şi o adevărată celebritate a ei, pe lângă multele şi marile celebrităţi … umane care îşi făceau şi îşi fac vacanţele în Mykonos. Timp de 32 de ani şi-a dus pelicanul Petros traiul în insulă, până când a murit, în 1986. Intregul Mykonos a intrat în doliu. Dar la scurt timp, o persoană de talia lui Jackie Kennedy Onassis a venit în ajutorul Mykonosului, şi a donat insulei un pelican pe nume Irene. Se spune că apoi şi Grădina Zoologică din Hamburg a donat de asemenea un pelican, pe nume Petros, ca şi cel original, cel decedat. In fine, un alt localnic a adoptat pentru insulă un alt pelican rănit, pe care l-a îngrijit şi care a devenit pelicanul Nikolas. Astfel se face că în prezent, pelicanul Petros există în insulă în … triplu exemplar.

6. Biserica şi Mănăstirea Panagia Tourliani din satul Ano Mera.

Satul Ano Mera este un sat tradiţional şi liniştit, în partea estică a insulei. Si-a păstrat caracterul tradiţional nealterat de influenţa turismului. Aproape de piaţa centrală mare şi aerisită a satului, care este înconjurată de taverne şi arbori, se află, ca o fortăreaţă, Mănăstirea Tourliani.

A fost fondată de doi călugări de la celebra Mănăstire Katapoliani din insula cicladică Paros, la 1542. Din anul 1767 datează prima restaurare a ei. De notat sunt minunatele reliefuri din marmură de pe turnul-clopotniţă. Acest turn a fost sculptat de renumiţii meşteri din Tinos, insula învecinată, despre care am scris un review. De asemenea, de remarcat este frumosul tron episcopal sculptat din interiorul bisericii, icoanele din sec. XVI, broderii şi veşminte preoţeşti.

7. Distracţia în insula Mykonos.

Mykonos nu este numai arhitectură pur-cicladică, biserici, muzee şi mori de vânt.

In toată lumea este cunoscută totodată şi ca un centru renumit al distracţiei, dansului şi muzicii pentru tineret, dar nu numai, chiar şi pentru “tineretul” de orice vârstă.

Să nu vă închipuiţi că, dacă sunteţi de pildă o familie respectabilă care ar merge în Mykonos dar vă sperie ideea de a da peste o insulă a dezmăţului, nu aveţi ce căuta acolo. Deloc! In oraş, pe străzi, lumea se plimbă în mod paşnic şi liniştit, şi vă asigur că este lume de cea mai bună calitate, majoritatea occidentali, insula fiind una dintre cele mai scumpe din Grecia ca şi preţuri, dar nu într-un mod disperant.

In capitală, tineretul se distrează în barurile şi cluburile aferente, ca oriunde într-un loc turistic rezonabil de pe glob. Nu vrei să ai de-a face, nu ai decât să eviţi acele locaţii. Ce lucruri ieşite din comun sau speciale în mod pozitiv sau negativ s-or fi petrecând acolo nu ştiu, că eu degeaba am vrut să intru în vreun club indoor, că nenea@zuftim şi cu tanti nu au fost, şi nici pe mine nu m-au lăsat.

Dar nu Mykonos Town este polul distracţiei, el este cu adevărat un oraş cicladic “paşnic”.

“The hot zones” sunt pe Paradise Beach (Tropicana Paradise Beach Club şi respectiv Cavo Paradiso) şi pe Super Paradise Beach. Vrei să le eviţi, nu ai decât să rămâi în Mykonos Town, sau satul tradiţional ultraliniştit Ano Mera, sau staţiunile liniştite dedicate pentru familii Ornos, Plati Gialos, Psarou, Agios Ioannis, Agios Stefanos.

Dar nu puteam scăpa aşa ceva. Am fost cu nenea şi cu tanti de trei ori pe Paradise Beach şi pe Super Paradise Beach, seara la chef şi distracţie, la cluburile în aer liber, pe malul mării. Pentru aceste cluburi este celebră Mykonos în lumea “party-islands”. După plajă, nenea şi cu tanti au stat la dance-party, au mai ţopăit, până undeva pe la 10,11,12 seara. - noaptea. Poate că apoi se încingea şi mai mult atmosfera, deşi oricum era suficient de încinsă. Ce o fi fost acolo după, habar n-am, eu trăgeam de ei să mai stăm, dar ei nu au vrut, să le fie ruşine! In orice caz, atât cât am stat, nu am văzut nici o mişcare mai ciudată sau nelalocul ei, nimeni n-a avut nimic de împărţit ceva cu altcineva, toată lumea se distra într-un mod aproape…aristocratic, dacă am voie să mă exprim aşa, deşi destui se urcaseră pe mese şi dansau, în timp ce DJ-ul întreţinea atmosfera. Plaja şi zona dintre plajă şi dance-party, lună de curăţenie, deci fără mizerie aruncată de “cheflii”, stă mărturie în acest sens.

8. Mykonos, “the gay-friendly island”.

Iată că eu, @zuftimel, am avut curajul să scriu şi asta, ceea ce nenea @zuftim, care şi-a petrecut copilăria în pudica (printre altele) societate anterioară Revoluţiei din Decembrie 1989, nu a avut curajul să pronunţe, în primul review, decât ceva aluzii extrem de străvezii. Singura circumstanţă pe care i-o acord eu, este că poate n-a vrut să-l consideraţi, aşa începător cum era, ca pe cineva din echipa de realizare a filmului “Brokeback Mountain”, camuflat în user AFA. Eu, @zuftimel, deşi sunt mic-mititel, le dau lecţii la chestiuni de genul acesta boşorogilor ăstora de teapa lui nenea @zuftim. Ei habar n-au câte ştiu eu, aşa mic cum sunt, de la TV, de pe net etc, le dau lecţii la orice oră. în astfel de domenii. Dar nu vreau totuşi ca aceste consideraţii ale mele să le înţelegeţi greşit, sau să dau naştere la polemici pe acest subiect delicat şi controversat, eu vreau să tratez subiectul strict din punct de vedere turistic, din perspectiva unei familii…clasice, care trebuie să ştie exact la ce să se aştepte în Mykonos.

Nenea @zuftim şi cu tanti sunt oameni serioşi, nu se ţin de şotii, nu s-au dus în Mykonos în căutarea extravagantului, senzaţionalului oferite poate unora, de un asemenea subiect.

Dar eu, ca un mic drăcuşor ce sunt, am urmărit cu mare curiozitate, să surprind o scenă mai aparte, pe tarlaua acestui delicat punct 8) al review-ului. Cu mare “dezamăgire” trebuie să vă mărturisesc, că nu am văzut nici o scenă “fierbinte” cu pupături, fie şi furişe, deşi am fost şi pe Elia Beach (plajă lungă liniştită atât pentru gay, cât şi pentru ne-gay), cât şi pe Super Paradise Beach (plajă pentru familii în jumătatea stângă, respectiv pentru nudişti şi gay în jumătatea dreaptă).

Pentru a fi sigur de ceea ce afirm, am întrebat-o încă o dată şi pe tanti @zuftima, care chiar dacă n-are agerimea mea, @zuftimel, e mult mai atentă şi perspicace la detalii decât nenea @zuftim, care nu ştie nici câte prune are-n straiţă (traistă).

Aşa că cea mai “tare” fază pe acest subiect pe care am întâlnit-o în Mykonos, a fost atunci când aşteptam autobuzul de Elia Beach, în staţia Remezo sau OTE din Mykonos Town.

Eram câteva zeci de călători. In momentul în care autobuzul a apărut, toată lumea s-a ridicat şi s-a aşezat frumos, la coadă, să urce în autobuz, câte doi, in ordinea în care apăruserăm cu toţii în staţie. Ca fapt divers, aşa ceva, coadă ordonată la urcarea în autobuz sau tramvai, mai văzusem eu cu ochii mei în România doar la Braşov, şi posibil în Sibiu, unde chiar dacă am fost, n-am remarcat, căci nu m-am deplasat cu autobuzul, doar am auzit de la alţii. Stim cu toţii ce lupte de stradă la baionetă se dau la noi pentru urcarea în mijloacele de transport în comun.

Ei, şi stăteam cu toţii ordonaţi, cuminţi şi liniştiţi câte doi să urcăm. A durat ceva aşteptarea, căci eram mulţi, şi ştiţi cei care aţi mai fost în Grecia, că de obicei biletele le cumperi de la şofer, deşi nu neapărat. Neavând ce face stând la coadă, am numărat perechile. Erau vreo 25-30 de perechi, din care mixte, eram doar vreo trei sau patru! Repet, era vorba despre autobuzul de Elia Beach.

A doua plajă cu profil … diversificat este Super Paradise Beach. Plajele din Mykonos sunt bune în general, nisipoase, sunt unul dintre atuurile insulei, spre deosebire de febleţea mea nr. 1, Santorini. Dar dintre toate, cel mai mult mi-a plăcut Super Paradise Beach: cadru natural deosebit, nisip fin pe mal şi în apă, dance-party care începe seara şi posibil să ţină până dimineaţa, repet, nu am verificat până când ţine distracţia, n-am stat până la final.

Plaja este împărţită în două zone: jumătatea din stănga cum te uiţi dinspre plajă spre mare este pentru familii sau perechi…clasice şi cu slipul pe ei, inclusiv cu copii. Urmează o zonă-tampon de demarcare, iar apoi jumătatea din dreapta, pentru nudişti şi gay. Deci invers ca şi dispunere comparativ cu Paradise Beach din Thassos, de exemplu.

Incheiere

Nenea @zuftim m-a rugat să îl ajut să scrie un review, simţindu-se în inferioritate … numerică. Am acceptat, dar condiţia pe care am pus-o a fost aceea de a mă lăsa să scriu despre Mykonos, căci am considerat că el nu a spus tot ce trebuia spus, în primul său review, De teamă să nu vă plictisească cu prea multe amănunte, combinat cu pudoare, nu ştiu ce-o fi fost în mintea lui. De aceea, eu, @zuftimel, afirm acum sus şi tare: nu ştiu ce v-a determinat la vremea respectivă să-l primiţi aşa de bine pe el şi acel prim review al său. Singura explicaţie ce o găsesc este următoarea: citindu-l, aţi avut o reacţie de surpriză maximă: exact ca atunci când vezi că o maimuţă s-a apucat să cânte la flaut.

---

VIZUALIZĂRI: 5401 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI