Mykonos ars ziua, afumat noaptea

TIPĂREȘTE

Mykonos - Grecia

Insula Mykonos, parte a Cicladelor, este situata la 120 de km mai la nord de Santorini. Destul de celebra pentru viata de noapte din cluburi si pentru prezenta masiva si neingradita a comunitatii gay vara. Mykonos are un aspect spectaculos din punct de vedere al reliefului si cam asta e. Exceptand capitala, Chora cum i se spunea in trecut, care este situata pe un deal nu foarte inalt si este si principalul port, alta atractie turistica nu am intalnit in periplul nostru. Turul insulei cu 4×4, excursia aleasa de noi nu a fost cea mai inspirata alegere pentru ca, imediat ce am parasit capitala…totul s-a cam terminat.

Vasul nu a intrat in port iar noi am fost transferati tot cu barcile de salvare, insa vantul era atat de puternic, incat pana in port, ne-am balansat rau de tot. De acolo am mers pe jos vreo 20 de minute, dand roata portului ca sa ajungem intr-o parcare pentru a prelua jeepurile. Orasul este alb, casele sunt asemanatoare cu cele din Santorini. De-a lungul portului este si strada principala plina de restaurante si magazine. Totul arata OK este curat si ingrijit. In parcare ne luam in primire Suzuki Jimmy decapotabil, masina tipica pentru insulele grecesti. Formam un convoi de vreo 20 de masini, in mare majoritate Suzuki, dar unii mai norocosi au nimerit Jeep Wrangler. Pornim in turul insulei, iar dupa vreo 20 de minute ajungem in extremitatea nord-estica a insulei. Aici este un punct excelent pentru ca Adriana sa isi exerseze talentele fotografice.

Dupa acest punct asfaltul dispare, iar drumurile care pareau inguste devin si mai inguste si pline de praf. Asfaltul nu il vom mai reintalni decat partial in urmatoarele ore de tur. Problema nu ar fi fost asta ci faptul ca drumul e atat de ingust, incat masinile opresc si trag inspre sant pentru a trece alte masini din sens opus. Si toate strazile pe care circulam au garduri de bolovani pe ambele parti delimitand o asa zisa lotizare a terenurilor.

Insula este stearpa, uscata si arsa, relieful deluros-stancos cu pante line. In afara de capitala de unde am plecat, nu mai intalnim nici un orasel in acceptiunea reala. Numai grupulete izolate de case, formate din 3-4 unitati locative, sau mici sate, adica asa credem noi ca sunt administrativ impartite, pentru ca de fapt sunt numai case rasfirate. Toate casele din Mykonos sunt delimitate la randul lor de garduri formate din bolovani pusi unul peste celalalt. Mergem continu cu jeepurile si nu intalnim absolut nimic, decat relief spectaculos si puncte cu “view” deosebit catre insula, dar si catre alte insule din apropiere cum ar fi Paros.

Totul este la fel: parjolit, dar pantele insulei sunt propice pozelor reusite. Inconjuram si un mic lac de acumulare care este alimentat de singura apa curgatoare permanenta, un parau, principala resursa de apa dulce de pe insula. Apoi oprim la o manastire, iar d-na ghida afla cu surprindere ca este…inchisa. Ma rog, nu mai fusese de ieri de alaltaieri pe acolo, e de inteles. In acest tur incantator avem inclusa si o masa. Langa manastire se afla cateva restaurante, care asteapta grupurile cu preparate traditionale grecesti. Primim o masa copioasa formata dintr-o chiftea, o maslina si doua felii de paine-bagheta cu diametrul de 3-4 cm, una unsa cu un strat minuscul de icre, cealalta cu branza topita.

Avand in vedere foamea care ma incerca inghit in 8-9 secunde toata farfuria dupa care stam. Dupa vreo 30 de minute o intreb pe ghida, cand plecam inspre Mykonos-oras, avand in vedere ca ultima parte a excursiei, adica o ora, ar trebui sa o petrecem in oras. Primesc un raspuns naucitor spre halucinant: sa mai stam 15 minute sa termine toata lumea masa. Bun, care masa? Am fi putut castiga timp pentru a vizita morile vechi din oras, sau partea venetiana, dar nu e chip.

Intr-un final plecam spre oras, insa mai avem de vizitat din masina 2-3 plaje celebre in Mykonos. Nu-mi sta gandul decat la un gyros, sau ceva traditional grecesc bun de mancat. Plajele care ne sunt prezentate sunt... absolut normale, ba chiar inguste, au nisip si umbrele nimic mai mult. Nu pricep de ce a mai trebuit sa ocolim, dar in fine, asta e turul. Drumurile sunt la fel de catastrofale, o banda jumate pentru doua masini, totul limitat pe laterale de bolovanii care alcatuiesc gardurile astfel incat sa nu poti sa tragi pe dreapta. Ne mai atrag atentia bisericile care, aici in Mykonos, spre deosebire de Santorini au cupolele vopsite intr-un rosu inchis intens.

In fine ajungand in oras, pe faleza, mai facem un tur al magazinelor, stradutele inguste si curate fiind de-a dreptul frumoase iar eu imi caut insistent gyros, dar nu la farfurie, ci infasurat, neavand mult timp la dispozitie. Singurul loc unde gasesc gyrosul dupa care tanjeam, este intesat de oameni la fel de doritori ca mine, astfel ca este formata deja o coada de vreo 10 persoane, in concluzie raman nemancat si pornesc rapid spre barca de salvare.

Un tur foarte slab organizat, o masa „extrema”, dar pana la urma o atmosfera placuta, cam asa as caracteriza vizita in Mykonos, o insula unde trebuie sa stai treaz noaptea pentru a intelege si a ceva.

www.bloggo.ro - povestiri de vacanta

---

VIZUALIZĂRI: 9784 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI