ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 13.04.2024
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Galați
ÎNSCRIS: 27.07.12
STATUS: POSEIDON
DATE SEJUR
OCT-2023
DURATA: 3 zile
Cuplu

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 11 MIN

Mykonos Town - supraevaluat sau subevaluat? , asta-i întrebarea...

TIPĂREȘTE URM de aici

Deși mă declar o mare iubitoare a Eladei, în special a celei insulare (percepând-o mai degrabă ca pe o stare de spirit și un stil de viață decât ca pe o destinație), către Mykonos nu mă prea trăgea ața... Recunosc că dețineam ceva idei preconcepute, cum că-i despre petreceri până-n zori și cam atât (iar eu iubesc să dorm; noaptea, de preferat), că-i „scump, doamnă, scump!” (și, deși nu mă plâng de „resurse” , nu-mi place să arunc cu ele pe geam), că plajele nu-s cine știe ce și, în general, că nu prea ai parte de peisaje care să te lase cu gura căscată, așa, ca prin alte locuri.  

Motivele pentru care am ajuns totuși în Mykonos au fost în număr de 3, în următoarea ordine: apropierea de situl arheologic Delos, pe care-mi doream de mult să-l vizitez (inima spiritualității antice grecești, dacă vreți; un must pentru orice iubitor al culturii elene!); oferta de nerefuzat a companiei aeriene magenta; ca să scap de gura lui Tati. Și nu regret deloc că am făcut-o! Ba chiar n-aș zice nu dacă mi s-ar mai arăta vreodată!

În primul rând, aș repeta experiența pentru capitala insulei, Chora, ce nu credeam să mă încânte în asemenea măsură! În cazul multor insule, grecii își numesc capitalele, simplu, Chora (Orașul). Pentru turiști, care și-ar prinde urechile în atâtea Chore, cuvântul „oraș” se alipește numelui insulei; în cazul de față, vorbim deci despre Mykonos Town. „Orașele” insulare grecești sunt de obicei niște sate mai răsărite, reunind o aglomerare de construcții cu puține niveluri, majoritatea locuințe, altele adăpostind facilități mai mult sau mai puțin moderne, întru deservirea comună a localnicilor și vremelnicilor vizitatori: magazine, hoteluri și pensiuni, mâncătorii, biserici, dispensare (uneori chiar spitale), agenții de turism sau de închiriat diverse.  

Grecii sunt renumiți pentru simțul lor artistic deosebit (deh, genele... la cele din ADN mă refer) și împodobesc fiecare colțișor cum știu ei mai frumos. E drept, îi ajută și vopseaua... ăăă... natura, am vrut să zic. Nu-i așa că de multe ori când vă gândiți la Grecia vă vine în minte un arc sângeriu de bougainvillea etalându-se pe un zid văruit în alb-orbitor, punctat de ferestre albastre?!... Ei bine, în Mykonos Town chestia asta cu estetica se apropie de perfecțiune. Pur și simplu, oriunde îți îndrepți privirea, ea se va declara satisfăcută, inima îți va cânta de bucurie și încântare, iar buzele vor rosti fără vreo comandă specială de la creier: sunt în Paradis!

... Lungă introducere, nu?! 😊 „Cum, asta a fost doar introducerea?!!!” Promit să nu vă țin mult. De fapt, aceasta este esența: imagini de carte poștală la fiecare pas. Nu exagerez: la fiecare pas. Restul – mda, câteva repere istorice, de care a auzit toată lumea: șirul vechilor mori de vânt, Mica Veneție, biserica Paraportiani... Dacă te cazezi oriunde în Chora (ceea ce recomand, cel puțin la prima vizită), e imposibil să nu le „baleiezi” măcar o dată pe zi. Și e bine așa, pentru că de fiecare dată ți se vor arăta în mod diferit: în lumina clară a dimineții sau după amiaza târziu, la „ora de aur” sau noaptea, puse în evidență de zecile de reflectoare și de... sclipirea stelelor; aglomerate, cotropite de hoardele de turiști „croazieriști” sau scăldate într-o pace profundă, ca ființând acolo de când lumea...

Prima incursiune am făcut-o în dimineața sosirii. V-am povestit cât de drăguți și ospitalieri au fost cei de la hotel, că ne-au oferit micul dejun (deși n-am fi beneficiat de el decât începând cu ziua următoare) și ne-au „cazat” bagajele până spre prânz, când camera noastră urma să fie gata să ne primească (bine, știu că asta cu bagajele era în fișa postului). Eram obosiți, ne treziserăm devreme; eu, una, oricum dorm mai deloc în asemenea situații, când știu că una-două o să sune ceasul; eram zombi rău, vă zic. Singurul lucru care mă activează în astfel de situații este adrenalina! Mai ales adrenalina secretată de un anume stimul: anticiparea descoperirii!

Am fi putut s-o luăm înapoi pe șosea și de la stația de autobuze Fabrika s-o cotim stânga. Dar GoogleMaps ne-a dat o variantă alternativă, să ocolim hotelul prin stânga, apoi să virăm dreapta, pe o potecă, urmând linia anfractuoasă a țărmului. Evident, pe aceasta din urmă am ales-o, din motiv de... priveliștea mării. Am defilat pe lângă balcoanele unui hotel de 5* (ce părea deja în hibernare; vă reamintesc că ne aflam în a doua jumătate a lui octombrie), având pe fundal un promontoriu pe care se înălța o bisericuță. Apropiindu-ne, am văzut că sub promontoriu era un mic golf adăpostind o plajă minusculă și, apropiindu-ne și mai mult, am aflat și cum o cheamă pe biserică: Sf. Haralambie. Desigur, am găsit-o închisă, păzită strașnic de pisici și porumbei.

După „colț” , iată-le! Morile! Chiar ele, celebrele mori de vânt, alcătuind una dintre imaginile iconice ale insulei! (De fapt, cel mai frumos se văd din partea opusă, dinspre Mica Veneție.) După ce le-am și ne-am pozat în chip și fel, am continuat pe aleea ce coboară în trepte largi spre orașul vechi, la baza căreia sunt câteva magazine cu suveniruri, precum și un panou cu informații succinte despre atracțiile insulei. Despre mori am aflat că au început a fi construite de către venețieni și că în momentul de față mai sunt 16 mori pe toată insula, dintre care 7 aici, în Chora (cele 6 de față plus una reabilitată și încă funcțională, care poate fi vizitată, pe deal – moara Boni; noi n-aveam să apucăm s-o vizităm).

Ne-am continuat plimbarea spre Mica Veneție, care ne atrăgea ca un magnet. Altă imagine de copertă pentru ghidurile turistice ce prezintă Mykonos – profilul neregulat al clădirilor alb-albastre (ici-colo o pată de roșu sau verde), cu mici balcoane suspendate deasupra mării, cu valuri înspumate spărgându-se la baza lor... (Ok, din ilustratele noastre lipsesc valurile înspumate, vor lipsi și în zilele următoare, am avut noroc de o vreme superbă și de o mare liniștită.) Sunt 2-3 terase ce se succed înainte și de unde poți admira cel mai bine această priveliște, pozele celebre sunt făcute la apus, dar nici în alt moment al zilei locul nu-i cu mult mai prejos.

De-aici, musai să părăsești o vreme țărmul și să te abați pe aleile pietruite, văruite specific, alcătuind un veritabil mozaic alb-negru. Așa am procedat și noi și în curând ne-a apărut privirilor minunăția de Panagia Paraportiani! Dacă de mori sau de Mica Veneție știe toată lumea, poate mai puțini au auzit despre această biserică de un alb orbitor, cu cea mai ciudată formă posibilă, că îi dai ocol și nu înțelegi nimic, unde începe și unde se sfârșește... Dar după ce-i citești povestea, că de fapt sunt 5 capele suprapuse, una lângă alta și ultima cumva deasupra, adăugate rând pe rând de-a lungul secolelor (prima fiind ridicată în sec. 14), începi să mai vii de-acasă. Cineva o asemuia (în limba engleză) cu un uriaș marshmallow (bezelele acelea gumoase al cărui rost eu nu l-am înțeles niciodată) topit, revărsat peste lume; comparația mi se pare extrem de potrivită.

În traducere liberă, Panagia Paraportiani înseamnă Maica Domnului de la Poarta Laterală, cu referire la una dintre porțile de intrare în castelul medieval. Păcat că nu poate fi vizitată în interior, cel puțin noi n-am prins-o niciodată deschisă, n-am văzut nici ceva program de vizitare... Am admirat-o atunci, dimineața și aveam să revenim peste câteva ore, când croazieriștii se evaporaseră și am prins zona relativ pustie, iar zidurile albe poleite de razele soarelui!... Tot atunci am aprofundat și ruinele învecinate ale castelului, din care n-a mai rămas mare lucru, dar de unde vederile la mare sunt splendide.

După Paraportiani, am revenit pe linia țărmului, în capătul sudic al golfului în jurul căruia s-a dezvoltat orașul. Localnicii numesc zona asta Vechiul Port (cel nou, unde trag navele de croazieră și ferryboat-urile ce fac legătura între insule, se găsește mult mai spre nord). Am identificat digul de unde pleacă ambarcațiunile spre Delos, am notat programul, sunt 3 plecări pe zi (și nu mai e musai să te întorci cu vasul cu care ai plecat, poți sta cât vrei pe insulă; până la ultima cursă, desigur).  

Zona e foarte fotogenică; de fapt, mie mi s-a părut cea mai faină din oraș. Imaginați-vă golful arcuit, populat de ambarcațiuni mici, valurile măturând alene plaja pietroasă, amfiteatrul cu case albe dispus de jur împrejur... Imaginați-vă aromele și culorile teraselor ce tivesc bună parte din golf, întretăindu-se în aer... Am stat minute bune pe-o băncuță și ne-am bucurat simțurile, pur și simplu!... Am identificat și o mică piață de pește; desigur, era deja târziu, marfa se odihnea cu siguranță în frigiderele cârciumilor înainte de a popula farfuriile gurmanzilor.

În capătul nordic al golfului se află plaja adevărată a orașului, chiar așa îi zice, Paralia Choras Mikonou. Cu nisip și apă limpede, cel puțin atât cât am reușit să vedem. În apropiere, Muzeul de Arheologie, pe care l-am ratat intenționat, nu ne propusesem să-l vizităm.  

Pe urmă ne-am „rătăcit” de voie prin labirintul orașului vechi!... Iar și iar, neținând cont dacă am mai trecut printr-un loc sau nu (după o vreme, toate par cunoscute, dar de fapt toate seamănă între ele, toate se întrec în dichiseală și farmec). Am dat întâmplător de înghețătăria pe care o știam din articolul lui @irinad, proprietarul cel ursuz veghea cu ochi de vultur, am lins câte o înghețată delicioasă, a venit la țanc, că se făcuse foarte cald și noi nu prea eram îmbrăcați corespunzător.  

În apropiere ne-a atras atenția o bisericuță tipică, din cele uninavă, cu clopotniță pe frontonul triunghiular. Închisă și ea, dar măcar avea un panou informativ, în care i-am citit povestea. Că este închinată Sf. Eftimios, care a ajutat cândva insularii să scape de holeră; drept răsplată, aceștia au promis sfântului să ridice acest edificiu, legând mortarul cu cel mai prețios vin roșu. La un moment dat însă vinul s-a terminat și oamenii au fost nevoiți să-l înlocuiască cu apă, doar că tot ce se ridica ziua legat cu apă, noaptea se dărâma ca prin farmec. Localnicii s-au văzut nevoiți deci să cumpere vin de prin insulele vecine, mortarul s-a pietrificat corespunzător și biserica, iaca, dăinuiește și astăzi.  

... Am mai hoinărit un pic, dar, la un moment dat, obosiți și supraîncălziți, am decis să ne refugiem la răcoarea piscinei de la hotel. Ne-am întors pe la 3-4, inițial să mâncăm, pe urmă să ne mai plimbăm. Am revenit, precum am povestit, în zone pe care le bătusem deja dimineață, am întâlnit și altele noi. De exemplu, Galeriile Galatis (de artă). O casă albă, cu parterul dublat de arcade și un balcon mare și împodobit cu flori la etaj. M-a uimit anul trecut pe fațadă: 1784. Și numele, mult asemănător cu al orașului meu adoptiv.  

Ajunsă acasă, am răscolit un pic pe net și am aflat despre Yannis Galatis, născut în Mykonos (în care chiar locuia tot timpul anului, mai puțin în toiul verii, când era prea cald), că a fost unul dintre cei mai apreciați designeri, de creațiile sale bucurându-se personalități precum Julie Christie, Liz Taylor, Ingrid Bergman sau Jackie Onassis. Eu cred că era și un pic poet, pentru că m-au impresionat teribil gândurile sale despre pământul natal: „... Pentru că adevărul nostru sacru nu-l găsim niciunde în afara a ceea ce ne înconjoară... O moară de vânt. O biserică. Briza Egeei. Pământul însetat. Valurile furioase. Profilul asimetric al caselor strălucitor de albe. Toate astea sunt Mykonos, toate astea sunt eu! Suntem pe lume să ne bucurăm împreună de viață și să împărțim răsărituri și furtuni.”  

Cred că nimeni nu putea să dea o definiție mai exactă acestui loc atât de controversat... Supraevaluat de bogații planetei, care văd în insula aridă doar un pretext de a-și cheltui banii pe petreceri și bunuri exorbitant de scumpe, subevaluată în opinia celor ce apreciază simplitatea spiritului grecesc tradițional, pe care îl poți găsi ici-colo și în Mykonos, dacă știi unde să-l cauți... Cum era să mi se întâmple și mie, dacă n-aș fi fost dispusă să-mi depășesc reținerile inițiale.

Și pentru că am promis că nu vă țin mult (oare m-am ținut de cuvânt?!... hmm...), las fotografiile să completeze ce-am avut de spus.

 

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de crismis in 13.04.24 16:46:14
Validat / Publicat: 13.04.24 18:22:22
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în GRECIA.

VIZUALIZĂRI: 1826 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

11 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (crismis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P06 Morile de vânt văzute dinspre Mica Veneție
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 39800 PMA (din 42 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

11 ecouri scrise, până acum

webmaster
[13.04.24 19:10:22]
»

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

Carmen IonPHONE CONS. ONORIFIC AFA / GRECIA
[13.04.24 19:12:09]
»

@crismis: Îți împărtășesc întru totul opiniile: insula e fără îndoială controversată, fitoasa și scumpă, dar farmecul Chorei nu poate fi negat.

Adaug că plajele din sud sunt chiar frumușele: nisipoase, adăpostite în golfuri pitorești și cu apă limpede și curată. Voi povesti despre ele când le va veni rândul.

Felicitări pentru review și pentru pozele splendide.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][10 voturi]
DOINITA
[13.04.24 19:56:02]
»

Superba, fitoasa insula!

Nu m-am gandit ca as pute merge pe aceasta insula tocmai datorita "vorbelor rele", ca e doar pentru petrecareti si e si foarte scumpa. Dar vad ca voi v-ati intors teferi si cred ca si cu ambii rinichi (vorba unui clasic in viata, Catalin F.) 😃

Daca te-ai tinut de cuvant si nu ne-ai tinut mult, afla ca ai terminat cam repede si eu eram dispusa sa mai raman pe stradutele pline de flori si culoare😕 si a trebuit sa revin la realitate.

Sa va fie de bine vacanta!

irinad CONS. ONORIFIC AFA / GRECIA
[13.04.24 21:15:09]
»

@crismis: Foarte frumos descrisă Chora şi multe aduceri aminte pentru mine! Eu am mai spus, şi-mi menţin afirmaţia, că Chora Mykonos este unul dintre cele mai frumoase oraşe cicladice, în plus rafinat, îngrijit şi fără să-i fie ştirbit stilul tradiţional al caselor. Dacă Mykonos Town ar fi avut o Caldera precum Oia din Santorini, e posibil s-o fi depăşit pe aceasta la capitolul frumuseţe.

Nici tu nu te-ai întâlnit cu Petros, pelicanul-mascotă al insulei, că eu l-am tot căutat cu privirea zilnic, dar nimic! Bine, nu mai poate fi Petros cel original, că acela a murit demult, dar un urmaş, ceva!

Am dat întâmplător de înghețătăria pe care o știam din articolul lui @irinad, proprietarul cel ursuz veghea cu ochi de vultur, am lins câte o înghețată delicioasă, a venit la țanc, că se făcuse foarte cald și noi nu prea eram îmbrăcați corespunzător.

Mă bucur că v-a plăcut îngheţata, înţeleg că "Hagi Tudose" încă e pe poziţie, îl admir că poate munci atât de mult. Sincer, mă gândeam că s-ar fi putut pensiona în perioada asta.

Şi eu, ca şi tine, am avut de la soţ imboldul principal de a vizita Mykonos, dacă era după mine nu ştiu când şi dacă i-ar fi venit rândul. Se pare că am făcut treabă bună amândouă, fiindcă văd încântarea voastră din articolul tău.

Felicitări pentru vacanţă! Fotografiile sunt minunate, ca de obicei!

Zoazore
[13.04.24 21:27:03]
»

@crismis: Fitoasa, daca zici tu! Mie mi se pare mai degraba foarte... greceasca!

Nu-i așa că de multe ori când vă gândiți la Grecia vă vine în minte un arc sângeriu de bougainvillea etalându-se pe un zid văruit în alb-orbitor, punctat de ferestre albastre?!... Ei bine, în Mykonos Town chestia asta cu estetica se apropie de perfecțiune

Cu peisaje de carte postala ilustrata, Mykonos a insprat producatorii sa filmeze aici "Mama Mia" -- ABBA

youtube

Pe mine, insula asta ma indeamna la visare. Nu am ajuns decat cu gandul si cu voi, cei ce m-ati "plimbat", dar imi da un sentiment de romantism, de reverie. Mai ales "ora de aur" si morile de vant.

Multumesc mult!

DOINITA
[14.04.24 09:24:32]
»

@irinad: Ce mandri trebuie sa fie sotii vostri (al tau si a Cristinei) cand citesc ca ati recunoscut ca au avut o idee atat de buna!

Cred ca toate insulele cu aer grecesc au cate un Petros. Noi am intalnit un Petros in Cipru, pe faleza din Paphos. Era un spectacol cum il aducea un ospatar, cu matura, catre taverna ce ii era probabil casa.

O fi acelasi Petros... lucrand in strainatate? 😄

irinad CONS. ONORIFIC AFA / GRECIA
[14.04.24 10:13:14]
»

@DOINITA:

Ce mandri trebuie sa fie sotii vostri (al tau si a Cristinei) cand citesc ca ati

recunoscut ca au avut o idee atat de buna!

Da, ai intuit bine, când vine vorba de Mykonos, soţul meu mereu face aluzie că el a insistat pentru acea vacanţă.

Cred ca toate insulele cu aer grecesc au cate un Petros.

Eu, multă vreme, am trăit cu impresia că Petros e doar un mit, dar am văzut pelicanul în fotografiile ataşate review-ului despre Mykonos al colegei @Rodel care se întâlnise cu acesta, de aici şi speranţele mele că voi avea şi eu noroc, dar n-a fost aşa...

O fi acelasi Petros... lucrand in strainatate? 😄

Probabil că da! 😃

Rodel
[15.04.24 18:44:28]
»

Mikonos are faima de insulă „fițoasă” , dar eu nu am simțit asta, poate și pentru că am stat într-o foarte mică stațiune, Ag. Stefanos, la 10 minute de mers cu autobuzul de capitală, cu doar câteva vile, vreo două terase și un singur magazin cu de toate, dar cu o plajă generoasă, cu nisip fin. Nu m-a costat nici mult pachetul, 394 euro, o ofertă în 2015. Chora am găsit-o încântătoare, o filă dintr-o frumoasă poveste a insulelor Ciclade. Frumos ai descris capitala insulei, frumoasă plimbare ne-ai propus prin labirinticile străduțe!

Marius 72PHONE
[16.04.24 18:13:39]
»

Bine scris articolul pentru cei care nu știu prea multe despre insulă sau capitala ei (printre care mă număr).

Fotografiile reușite și ritmul scrierii parcă te fac să mai reflectezi asupra hotărârii de a alege unele insule mai "lumești", adică mai ieftine și, în special, tradiționale.

Aștept cu interes continuarea!

tata123 🔱
[27.04.24 18:03:25]
»

@crismis: Locuri frumoase... descrise sugestiv și în perioada interbelică:

Albă printre ambele Ciclade, Mykonos ne apare sclipitoare ca zăpada. Pe acest pământ desbrăcat, uscat și bronzat, contrastul albeței sale ne izbește. Pământul ei este atât de sărac, încât pentru a întâlni umbra unui singur arbore în împrejurimi — un platan singuratic și izolat ca un sihastru — străinul trebuie să iasă din oraș! Pentru a gusta umbra celorlalți arbori ai insulei, trebuie să mergi până la Anameria.

În această despuiere de pustnic, lipsită de orice verdeață, Mykonos înfățișează ochilor străinului diversitatea cubică a caselor, bisericilor, porumbarelor și a bolovanilor de culoarea zăpezii, în timp ce în totalitatea colinelor, morile de vânt își desfășoară marile lor aripi într-un ritm necurmat de urcare sau coborîre cerească.

Mykonos, devenită stațiune, mondenă, a satisfăcut toate ambițiile turistice. Ea și-a pierdut asprimea de odinioară, nectarul dornic de inspirațiuni, noui, de orientalisme, de armonii antice și rare, simple sau complexe, grave sau stridente — melodie sau zgomotul asurzitor al jazului — studiază acolo variatea bizară a formelor și culorilor constituite de aglomerațiunea strânsă a acestei mici cetăți. Savantul, plin de admirație, meditează în fața înțeleptei concepțiuni a liniilor locuințelor populare. Ce arhitect le-a înălțat astfel? Vântul? El, fără îndoială, a conceput terasele. Pirații, ei au croit ulicioarele strâmte... Acești doi factori puternici, ajutați de alți câțiva, au fost singurii arhitecți ai Mykonosului.

Adăugați la toate acestea o curățenie exemplară — minusculul târgușor este înzestrat cu un pavaj în pantă care duce direct în mare apele provenite din ploi. Admirați bunul gust care a inspirat ornamentația de o puternică originalitate a porților, a coloritului ferestrelor, a formatului original al căminarilor, și veți avea o ideie de ansamblu a acestei opere populare, grațioase, simple și adesea iscusită.

Ceia ce izbește mai mult, sunt scările exterioare. Ce ciudate scări. Peste măsură de pitorești și accidentate. Au fost făcute oare numai pentru a conduce la etajul superior? Mă îndoesc de aceasta. Aceste scări „destăinuitoare” sunt mai curînd proba și garanția de necombătut a cinstei, atât a vizitatorului cât și a locuitorului. Oricine suie sau scoboară scărilea cestea, este văzut de pretutindeni.

(Zacharia Papantoniu, director al Pinacotecii Naționale descrie insula în publicația „En Grece” – articol reprodus în „Neamul Românesc”, martie 1938)

crismisPHONEAUTOR REVIEW
[27.04.24 18:35:19]
»

@tata123 🔱: Wow, ce descriere! Încerc să-mi imaginez insula de dinainte de boom-ul turistic... Ce farmec sălbatic, aparte, trebuie să fi avut! Nici acum nu-i de lepădat, de asta m-am convins!...

@all: Mulțumesc pentru cuvintele frumoase și scuze pentru întârzierea cu care răspund! Din când în când tumultul vieții de zi cu zi mă cam copleșește...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
6 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Carmen Ion, DOINITA, irinad, Marius 72, Rodel, tata123 🔱
Alte impresii din această RUBRICĂVacanța în Mykonos:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 1.6650350093842 sec
    ecranul dvs: 1 x 1