Descopera Lefkada fara permis de conducere

TIPĂREȘTE

Am plecat la drum, sperand intr-o minune. Aveam in bagaj un program al autobuzelor, luat de pe net, care s-a dovedit a fi aproximativ. Modificarile se fac in functie de numarul calatorilor, asa ca mai taie de pe lista o programare si te trezesti ca stai in strada asteptand.

In prima zi in insula, ghidul local ne-a informat asupra excursiilor. Ne-a oferit seara greceasca, Kefalonia la 55 euro si excursii pe mare care de care mai interesante. Pentru noi, cei din Nidri, nimic deosebit. Puteam merge in port si alege orice vas acostat. Ne interesa, cum puteam sa vedem insula. Nimic de acest gen. Cand am platit la agentie, figura o excursie cu oprire la Manastirea Faneromeni si Kathisma. Nu s-a facut, am intrebat de ce nu se face si raspunsul a fost evaziv. N-am inteles si nici n-am retinut exact, important este ca noi, cei fara permis sau cei care nu au curajul sa circule pe acele drumuri, raman pe jos. Am avut oameni in sejur cu permis, care asteptau autobuzul. Ar fi o idee buna se sa poata inchiria masini de mici dimensiuni si sa sa incaseze pretul unei excursii, cred ca s-ar gasi destui clienti. In prima zi de sejur, in drumul spre cascada unii dintre colegii nostri romani, ne-au propus sa luam parte la excursia organizata de ei cu o masina de 9 locuri. Eram dornici, asa ca n-am ezitat, dar pe parcurs, s-au speriat de drumuri, de raspunderea de-a avea in masina atatia oameni, incat au renuntat. Ne-am dat seama de teama, de riscul probabil pe care-l simtea soferul si ne-am luat inima-n dinti, facand tot ce-am putut pentru a vedea cat mai mult din insula. Cand am renuntat sa mai speram, au inchiriat masina doar patru persoane. Asadar, oamenii chiar daca vor sa ajute, le este teama de raspunderea atator vieti. Asa ca ar fi binevenita o excursie cu masini mici, organizate de agentia locala, cu soferi greci cu experinta pe drumurile inguste si cu serpentine din insula. Croaziere poate lua oricine merge in port, nu este nevoie de ghid pentru asta.

A doua zi am pornit spre cascada binecunoscuta din zona Nidri. Vila Dionyssos (vezi impresii) se afla exact pe drumul spre cascada. Am pornit devreme, pe la ora 8 cred. Am mers pret de o ora printre livezi de lamai si maslini, apoi inca o jumatate de ora prin acel canion. Pare mult timp pe drum, dar in ritmul nostru. Altii il fac mai repede. Noi ne oprim des sa filmam, sa pozam si sa ne minunam de fiecare planta sau lamaie. Cascada merita vazuta, e un loc splendid. Am citit la un moment dat pe un forum ca noi avem cascade mai frumoase. Poate, dar fiecare are farmecul ei. O cascada la noi are alt iz, alte sentimente-ti inspira, iar la o cascada in Lefkada, alte simtiri traiesti. Eram primii acolo, peretii inalti, si stancile imense, racoarea, zgomotul apei in cadere, faptul ca in urma cu putin timp eram la malul marii, iar acum eram in inima stancilor, in munte... nu se poate descrie in cuvinte. Ne-a placut nespus. Pe drumul de intoarcere, am vazut din ce in ce mai multi oameni mergand pe jos la cascada.

O alta zi am mers in croaziera cu Nidri Star, am platit 20 euro de persoana. Unui grup nu le-a facut reducere decat doi euro de persoana. Grecii nu mai vor sa negocieze, asa cum faceau alta data, am observat asta si-n magazine. Daca cumperi mai multe produse de acelasi fel nu vor sa faca nici o reducere. Am luat niste magneti care faceau 10.50, nu au vrut sa primeasca 10, cereau cei 50 de eurocenti. In dupa amiaza cand ne-am intors de la cascada, a fost o ploaie scurta cu putin vant. Suficient cat sa devina marea agitata. Din pacate pentru noi, cei care nu avem permis, singura sansa sa vedem Porto Katsiki, am ratat-o. Din cauza marii agitate nu a putut opri si a facut oprirea la plaja Agiofili. Frumoasa plaja, s-au bucurat cei care nu stiau ca se poate ajunge la ea destul de usor. Noi o aveam programata. Luam autobuzul local pana-n Vasiliki, iar de acolo pe jos la plaja Agiofili. Ne-am intristat, deoarece pentru cineva care vine in Lefkada si nu vede Porto Katsiki, este ca si cum mergi in Zakintos si nu vezi Navagio.

Dar asta e, ne-am continuat calatoria pe mare pana-n Kefalonia in portul Fiskardo, unde am stat o ora si jumatate pentru masa. Un port frumos si pitoresc, cu case incarcate de flori, unele dintre case, colorate. Aproape de port, in dreptul unui hotel, un bazin cu pesti mari, colorati, foarte frumos.

Dupa Fiskardo a urmat Ithaca cu portul Kioni, mic, dar care m-a cucerit. Parea ascuns in acel golfulet, cu vasele acostate cu catargele-n vant, cu casele cocotate... as fi ramas acolo.

Ne-am continuat croaziera la pestera Papanicolis, apoi printre micile insulite, incheind cu baia la insula lui Onasis, Skorpios.

Am ajuns in port seara pe la 19.30.

A doua zi sperand si asteptand sa inchiriem masina, n-am plecat nicaieri, am stat in Nidri, ne-am plimbat si-am stat putin la soare.

Apoi am hotarat sa vedem Vasiliki si am mers in statie la ora 6.40. Nu stiam ca abia trecuse autobuzul, noi avand un program gresit. Il asteptam la ora 7 si el trecuse la 6.30. Erau in statie si cei cu care trebuia sa inchiriem. Mi s-a parut ciudat sa ai permisul in buzunar si sa stai in statie, asa ca ne-am luat gandul si-am pornit pe cont propriu. Cum pierdusem autobuzul, persoanele celelalte s-au intors la hotel, iar noi am purces la drum mai departe.

Autobuzul spre Agios Nikitas pleca din Lefkas la 6.40, iar noi nu aveam cum sa jungem acolo. Asa ca tocmai aflasem de la un sofer de autobuz care mergea spre capitala ca tocmai pierdusem autobuzul de Vasiliki, eram in statie si nu stiam incotro s-o luam. De intors din drum nu se punea problema, plecasem si trebuia sa ajungem undeva.

Asa ca am luat autobuzul de capitala, care circula foarte bine si des. Din capitala insulei am luat un taxi pana la plaja Kathisma. Am platit 20 de euro la taxi si 3.20 pentru amandoi la autobuz. Fiind patiti cu programul autobuzelor, am intrebat pe cel la care plateam biletele de autobuz, la ce ora avem inapoi din Agios Nikitas. Am aflat ca la ora 15, nu cum scria pe programul meu, 15.30.

Ajunsi in capitala, inainte sa luam taxi, am mai verificat inca o data programul afisat in statie ca sa fim siguri ca nu ramanem pe acolo.

Drumul spre Agios Nikitas fusese blocat de o cadere de piatra luni, cand sosisem, iar joia cand am mers noi, era prima zi in care se circula pe el. Pot spune ca am avut noroc. Inca se lucra, nu era degajata toata soseaua, dar se circula. Am ajuns la plaja Kathisma la ora 9 dimineata. Inundata-n soarele bland al diminetii de iunie, era o liniste de nedescris. Doar niste aspersoare spargeau linistea. Nici macar valuri nu erau. Am savurat atmosfera aceea, care cu siguranta nu este aceeasi in varf de sezon, ne-am bucurat ca este iunie, caci ne place linistea la Kathisma. Vazusem poze, se spunea ca este comerciala, plina de sezlonguri... Nu, la inceputul lunii iunie este splendida, cateva sezlonguri, ai impresia ca este toata numai a ta, te incearca un sentiment de vesnicie, de liniste si pace. Am inceput urcarea spre sosea, pozand si filmand, nu ne mai saturam de peisaj. Nici nu stiu cand am ajuns in varful dealului. Am facut pana-n Agios Nikitas, vreo trei sferturi de ora, o ora.

In Agios Nikitas am ajuns deloc obositi dupa drumul de trei km de la Kathisma, asa ca ma pornit spre plaja Milos. Am ocolit taverna Poseidon si-am urcat scarile care duc la plaja. Cineva tocmai curata drumul de vegetatia deasa. Timp de 30 de minute am mers pe acea carare pana la Milos. Noi mergem incet si foarte incet, asa ca timpul este nesemnificativ pentru cineva care se misca mai repede.

Cand am ajuns in varful dealului si-am vazut plaja Milos, am simtit ca am ajuns in cel mai frumos loc de pe pamant, este adevarat ca n-am fost in prea multe. Am coborat facand la poze, una dupa alta, mi se parea ca tot nu fac destule, atat era de frumoasa. Se coboara cu grija, chiar daca sant trepte, sant si pietre, iar piciorul aluneca pe ele. Am stat acolo, am facut plaja si baie. Apa era mai calda decat in Nidri, nu-mi venea sa cred. Auzisem ca aici e mai rece. Nu mai vorbesc de culoarea si limpezimea apei. In continuare coborau oameni cu copii destul de mici, cu saltele dupa ei, erau si cateva corturi mici de plaja. Parca eram in rai. Dar cum orice, are si sfarsit, am urcat dealul acela mai repede decat la coborare. Nu puteam privi in urma fara sa-mi vina sa plang. Singurul loc din viata mea care m-a facut sa plang la despartirea de el, la gandul ca nu voi mai ajunge acolo niciodata. Se pusese caldura, dealul se urca foarte greu, este foarte abrupt, dar a meritat. Ce n-as da sa-l fac in fiecare zi. Dupa o ultima privine inapoi, am intrat pe poteca ce duce spre Agios Nikitas, poteca se strabate mai usor decat dealul.

In Agios Nikitas ne-am oprit la un frappe pe malul marii, ne-a odihnit putin, am stat si la soare, am vizitat zona. Cu siguranta daca as avea masina, aici as sta. Satul e minunat, mic si rustic, grecesc, marea are o culoare de vis, iar pe lateralele plajei sant si locuri izolate in care poti face plaja in liniste, splendid. Se poate ajunge si pe coasta vestica, dar si in capitala si Nidri. Am facut doar 10 minute cu taxi pana la Kathisma din capitala.

Ne-am intors fericiti si putin obositi de calatoria noastra. De data asta autobuzul a venit ora 15, dar a intaziat putin, 10 minute, dar n-am intrat in panica deoarece statia era plina de grecoaice ce veneau de la lucru.

A doua zi am plecat in Vasiliki cu autobuzul de 6.30. cel pe care-l pierdusem. Timp de 30 de minute am calatorit alaturi de doar 4 greci, intr-un autobuz aproape gol. Peisaje minunate, ne-a parut scurta calatoria, am fi vrut mai mult, dar asta e.

Am coborat la Vasiliki si ne-a intampinat un loc cam pustiu, o plaja plina de pietre si-o liniste care nu prea ne-a incantat, diferea de linistea de la Kathisma. Am mers spre Ponti unde stiam ca nu sant asa multe pietre si apa este mai mica. Cu cat ne apropiam rasuna zgomot de picamer. Din ce in ce mai tare, cand ne-am aruncat privirea spre munte, am vazut o cariera de piatra. Neplacut zgomot pentru cineva care este in vacanta. Am facut plaja in Ponti. Apa foarte mica, buna pentru bebei si copilasi. Limpede, plina de pesti si stelute de mare, calda. Un loc bun pentru familiile cu copii mici. Dar nu prea ne-a incatat peisajul, poate ca-n sezon e altfel, dar pe noi nu ne-a cucerit. Ce ne-a placut? Stradutele din Vasiliki, inguste si pline de flori, biserica satului, batrana care dorea sa faca poze cu noi, strigand ,,e mena, e mena'', portul cu nenumarate taverne si cele doua plaje din capat. Mergand dincolo de port, spre Agiofili, doua mici plaje cu apa de smarald, parca ascunse privirilor, ne-au facut sa ne minunam. In Grecia am invatat sa iubim si plajele cu pietre, sant unele atat de frumoase, incat nisipul ar fi nepotrivit, neimportant.

Am mancat in port la o taverna unde serveste o romanca tare cumsecade. Este o taverna cu scaune colorate, cu stalpii infasurati in panza colorata si are pe mese meniuri cu pinguini. Se numeste Mary&Gary, iar sigla lor este pinguinul.

Am mancat aici bine si ieftin. Am primit din partea casei un paharut mic de o bautura slaba si dulce, ne-a spus ca semana cu bautura lor, Ursus. Apoi ne-a pus din partea casei cateva feli de paine cu o branza pe o farfurioara, o branza iute care mergea foarte bine ca aperitiv. Nici nu mancam bine branza si ne bem paharul ca vine si cu o salata de rosii si castraveti, mare de doua persoane, tot din partea casei. Am mancat stifado, iar sotul vita in sos de vin si alte legume, am baut cate o bere si ne-a costa 24 auro. Am primit la sfasit inca ceva din partea casei, portocala taiata pe farfurie, dar portocala aceea din copilarie, acel soi care e dulce, nu are pieliti si miroase ametitor. Am plecat ghiftuiti dupa ce am platit 27 de euro, cu tot cu ciubuc. Este usor de reconoscut taverna, dupa culori si pinguini, este asezata cam pe colt, intr-un loc racoros. Am hranit pestii stand la masa, pesti mari si mici, foarte multi. Ne-am indreptat spre autobuz, rugandu-ne sa circule corect, dupa ce dimineata la venire am intrebat soferul, cand revine in Nidri. Acesta nu stia, a dat un telefon si mi-a taiat de pe lista ora 13.45, si mi-a incercuit cu pixul ora 15.45. Asa ca programul autobuzelor in acesta insula este relativ, mai ales pana-n 1 iulie, trebuie intrebat tot timpul.

Cam asta a fost periplul nostru prin insula Lefkada, fara permis.

Din pacate am ratat Porto Katsiki, Egremni si multe alte minunatii pe care le ofera insula, dar ne consolam cu cascada, croaziera, Kathisma, Milos, Agios Nikitas, Vasikili si Ponti. Normal ca Nidri, ''acasa'' unde aveam cazarea, ne-a umplut restul timpului cu plaja intima si cocheta, cu terasele de pe care postam poze pentru prieteni pe facebook, band un frappe rece cu gheata.

O vacanta foarte frumoasa, as repeta-o oricand. Mereu raman locuri nevazute, indiferent daca ai masina sau nu. Am vorbit cu doi tineri care au luat scuter, ei n-au vazut Milos si Agiofili. Cei cu care trebuia sa inchiriem si au luat masina doar pentru patru perosane n-au vazut nici una dintre plajele si locurile vazute de noi, asa ca ne consolam cu ce-am reusit sa vedem si santem fericiti ca ne-am intors cu bine. Poate ca acest review este de folos celor ca noi, poate ca este o atentionare pentru cei care organizeaza excursii, nu stiu, important este ca am vazut locuri minunate, ca le impartasesc si eu asa cum ma pricep tuturor celor care scriu si ma ajuta la randul lor sa culeg informatii si sa-mi umplu sufletul de frumos, cu pozele lor.

Vacante minunate va doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 9055 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI