Japonia și atât!

TIPĂREȘTE

Una dintre țările pe care doream de mult timp să le vizitez a fost Japonia. Mai erau și mai sunt și alte destinații tentante, dar oportunitatea a apărut în 19 ianuarie 2015, atunci când compania rusă Aeroflot a venit cu o ofertă imbatabilă pe ruta București – Moscova -Tokyo, la numai 850,35 Euro pentru două persoane dus-întors.

De ce atunci?

Pentru că Alitalia a venit în martie același an cu o ofertă mult mai bună, de 750 euro, pentru plecări până la 1 iulie din București. Alt avantaj era faptul că pentru deplasarea cu Aeroflot eram obligați ca la întoarcere să stăm în Moscova 18 ore, în timp ce deplasarea cu Alitalia avea o oprire scurtă la Roma.

Soluția pentru așteptarea din Moscova a fost cazarea, cu un cost de 73 de Euro, la Capsule Hotel din terminalul D al Aeroportului Șheremetyevo, în tranzit, despre care voi scrie la cazări, crescând astfel costurile transportului la 886,85 Euro.

Sejurul a fost gândit pentru perioada 23 august – 8 septembrie, cu 14 nopți cazare în Japonia și o noapte cazare în Moscova. Am profitat de faptul că încă mai era vacanța de vară când puteam pleca fără alte probleme, soțul meu putând pleca oricând de la serviciul lui.

Prima etapă, achiziționarea biletelor s-a încheiat în 21 ianuarie, fiind foarte simplă și ușoară.

A urmat apoi, documentarea, mult mai vasta și mai dificilă. Am avut un ajutor substanțial în acest sens în site-ul nostru, “Am Fost Acolo”, (veți vedea în impresiile despre cazări că “AFA” m-a însoțit peste tot), în reviewurile lui Michi, ale Danei Necula și, în special, ale lui TraianS, cărora țin să le mulțumesc și pe această cale.

A doua etapă a constituit-o, așadar, stabilirea obiectivelor ce trebuiesc văzute și gruparea lor pentru deplasări minimale, stabilirea duratelor aproximative alocate fiecărei vizite și timpul total necesar acesteia. În reviewurile pe care sper să le scriu voi spune și timpii alocați pentru vizite pentru încadrare în timp, știind că, în Japonia, obiectivele se închid în jurul orei 17:00.

Etapa următoare, a treia, a fost stabilirea orașelor de cazare și, funcție de obiective, a zonei în care să ne cazăm. Am decis, în urma excursiilor efectuate anterior, tot pe cont propriu, că este mai practic și mai puțin obositor, pentru noi, să nu schimbăm zilnic locația, ci să avem cazări de minim 3 zile.

Astfel am ales 5 nopți în Tokyo zona Nihonbashi, în partea de nord est având și două zile în care să ieșim din oraș la Kamakura și la Nikko.

Urmau 3 nopți cazare la Shin-Osaka, cu deplasare de o zi la Hiroshima și Miyajima, apoi o zi la Himeji și, tot o zi, la Horyu-ji si Nara, deplasările de aici fiind mai rapide decât cele din Kyoto.

Cazarea următoare a fost la Kyoto, tot pentru 3 nopți, rezervând două zile pentru acest oraș deosebit. În ziua plecării spre Tokyo am vizitat Uji cu al său celebru Templu Byodo-in, Templul Fushimi Inari și Arashiyama cu al său templu Zen Tenryu-ji și pădurea de bambus.

În ultimele 3 nopți am revenit în Tokyo, în zona Shinagawa, numai pentru vizitarea metropolei. În total am rezervat, numai pentru Tokyo, 4 zile întregi și trei jumătăți de zi.

Am dorit ca aceste cazări să fie în apropierea stațiilor de metrou și a gărilor pentru trenurile JR.

Rezervările la hoteluri le-am făcut în perioada vacanței din februarie, când, spre surpriza mea, deși doream rezervări pentru august, septembrie, peste aproape șapte luni, cele mai multe hoteluri erau deja ocupate. De exemplu, am găsit cazare mai ieftină la Shin-Osaka decât în zona Osaka Umeda unde doream să rezerv, și, spre norocul meu, a fost mai bine.

Etapa a patra, foarte importantă, este aceea de stabilire a posibilităților de deplasare de la hotelurile unde eram cazați la obiectivele turistice de vizitat. Am folosit pentru aceste detalii mai multe site-uri, cele mai importante fiind:

- jguide.stanford.edu, Ghid despre Japonia,

- orientalarchitecture.com , Ghid despre Asia și Japonia,

- japan-guide.com Ghid despre Japonia,

- hyperdia.com/en simulare trasee cu trenul JR, metrou, shinkansen, etc.,

- jrpass.com despre JR Pass,

- jreast.co.jp/e ,

- jreast.co.jp/e/stations/index.html despre stații și gări

- tokyometro.jp/en/subwaymap .

Cel mai util pentru stabilirea deplasărilor este, după părerea mea, hyperdia.com, site care dă detalii despre trenurile care circulă pe rutele selectate, despre timpi și prețuri. Pe acest site am făcut simulări pentru deplasările propuse și în final le-am printat. Pentru deplasările între stații și obiective am printat traseele cele mai rapide. Tot pentru aceste deplasări am închiriat de la pupuru.com un ruter mobil, care nu a fost foarte utilizat, având foarte bine știute toate deplasările propuse. Puteam renunța la el fără probleme, salvând astfel 83,30 Euro, costul închirierii pe perioada sejurului. Ruterul l-am primit la primul hotel din Japonia, în Tokyo, unde am avut cazare. La sfârșitul sejurului a trebuit să-l sigilăm în cutia lui și să-l punem în cea mai apropiată cutie poștală, nu să-l returnăm la ultimul hotel cum am crezut noi.

Pentru generalități despre obiectivele turistice cel mai folosit a fost japan-guide.com, iar pentru detalii site-urile obiectivelor de vizitat. Am printat și aceste informații, selectate pe obiective, pentru rapiditate și comoditate în utilizare. Ghidul Japonia de la editura Aquila este foarte bun pentru partea de cultură, dar depășit din punct de vedere al vieții de zi cu zi. Totul este în dezvoltare permanentă. Mai bun, dar mai comercial, este ghidul Japonia de la National Geografic Traveler, editura 2010. În final am plecat în Japonia foarte bine documentată și știind despre fiecare obiectiv locația, cum arată, cum se ajunge la el și ce trebuie neapărat văzut.

Am avut ceva emoții cu scrierea japoneză, citind în ghidul editurii Aquila, care era o ediție mai veche, că anumite străzi și stații sunt scrise numai în limba japoneză. Realitatea este că, la fel ca si în celelalte țări vizitate, Thailanda, Emiratele Arabe, denumirile erau scrise și în limba engleză.

În etapa finală am achiziționat două JR Pass pentru 7 zile, costul fiind de 216 Euro de persoană, prin singura firmă din România autorizată pentru această operație. Este indispensabil prin facilitățile și prin diferența de costuri pe care le oferă. Nu pierzi timpul să cumperi bilete, doar arăți controlorului de la intrare JR Pass și ai accesul în stație.

Tot acum am achiziționat două adaptoare pentru ștecher european la priză japoneză (sunt necesare deoarece aparatura europeană nu este compatibilă cu cea japoneză) putând astfel încarca direct bateriile telefoanelor și a tabletei. Nu am reușit încărcarea la capacitate maximă a bateriilor aparatului foto, deoarece tensiunea lor de 110 V nu asigura puterea necesară încărcării bateriilor. Era necesar un transformator de tensiune de la 110 V la 220 V, pe care nu l-am avut și nu l-am cumpărat. Am preferat sa cumpăr baterii. Au costat cam 45 de Euro, acolo, în loc de 20 Euro cât costau dacă le cumpăram în țară. Am văzut că un transformator costă în jur de 25 Euro tot în țară. Deci m-ai economiseam ceva bănuți.

Documentarea și pregătirea fiind încheiate, înarmată cu atâtea cunoștițe și documente despre Japonia am plecat, cu compania rusă Aeroflot, spre Tokyo.

Despre compania rusă Aeroflot pot spune că a fost bună în serviciile oferite. În avion s-au oferit la ducere din Moscova la Tokyo, pentru că mergeam în noapte, două mese destul de bogate cam la nivelul celor de la Air France, cafea, sucuri, vin, etc. În schimb la întoarcere pe lângă cele două mese foarte consistente, în care prima cu specific japonez, nu mai știau ce să ne mai ofere și de nu știu câte ori, inclusiv înghețată. Avionul lor pe cursă lungă, în jur de 10 ore, are scaunele cam înguste și apropiate și cum noi eram cu gabarit depășit, inclusiv în lungime, a fost destul de greu mai ales la întoarcere, când acesta a fost “full”. La ducere am avut noroc că m-am orientat repede și când toți pasagerii urcaseră m-am dus în spate găsind patru locuri din mijloc libere, putând să mă întind și chiar să dorm puțin. Soțul a prins și el două locuri libere și a fost destul de bine. De la Moscova la București am venit tot cu rușii, am primit un sandviș și un suc mic și atât, în schimb avionul a avut puține locuri și spațiu mare, stând foarte comod. Au piloți meseriași, în concluzie am fost mulțumită de companie.

Nu am întâlnit români în avion. În Japonia, doar în ultima duminică în Tokyo, la Templul Meiji, ne-am întâlnit cu un tânăr roman din Arad care era cu o bursă de trei săptămâni acolo. A fost foarte surprins de doi turiști români, mai tomnatici veniți în Tara Soarelui Răsare. Pe tot traseul nostru am întâlnit foarte mulți italieni, de toate vârstele, se vede treaba că Alitalia de când a fost preluată parțial de arabii de la Etihad au avut o ofertă extraordinară pe Japonia.

Așadar, pe 24 august, la ora 10:45, am aterizat pe Aeroportul Internațional Narita, la circa 60 km de Tokyo. Bagajele au sosit destul de repede, formalitățile vamale au fost rapide deoarece formularele le completasem în avion. Am primit viza și cu bagajele am trecut, tot rapid, de poliția de frontieră.

După indicatoare am coborât pe scări rulante, la nivelul cel mai de jos al aeroportului, la JR East Pass, unde am ridicat JR Pass-urile solicitate încă din țară și am rezervat locuri la trenurile Shinkansen pentru deplasările propuse, avantajul cel mai mare fiind acela că posesorii de JR Pass nu plătesc rezervările de locuri. La primele două deplasări, spre Shin-Osaka si Hiroshima, am folosit rezervările, după aceea am mers cu trenuri fără rezervare. Erau locuri libere suficiente și am stat jos în toate călătoriile.

Tot de aici am cumpărat și două carduri “Șuica” cu o valoare mai mare decât minimul cerut, 1000 JPY, din care 500 JPY reprezintă valoarea depozitului și tot la JR East Pass am predat, la plecarea noastră din Japonia din 7 septembrie, cardurile utilizate. Părerea mea este că acest card merită achiziționat deoarece comisionul perceput este foarte mic, doar 220 JPY, diferența până la 500 JPY precum și banii depuși neutilizați returnându-se la predarea cardului. Avantajul major este acela că accesul în stații era foarte comod, neavând nevoie de tichete pe care să le achiziționezi de la automate la fiecare călătorie, ci doar prin simpla citire a cardului la intrare și la ieșire. De la început am încărcat Șuica cu câte 10000 JPY de persoană ca să scăpăm de grijă. Mai târziu am mai pus 5000 JPY și așa ne-am asigurat transportul intern prin Japonia, mai precis în Tokyo, la Nikko, la Kamakura, spre aeroportul Narita și invers, etc. Nu am schimbat bani în Japonia, venind cu yeni din țară tot pentru comoditate.

Despre transportul în Japonia ce să mai vorbesc după TraianS. Te poți descurca ușor în metrou, cu trenurile lor JR care au diferite denumiri, cu shinkansenurile care și ele se numesc diferit. Din țară mi-am scos color harta de metrou și de JR pentru Tokyo, Osaka și Kyoto ca să-mi realizez mai ușor traseul. Nu au prea multe pliante disponibile la obiectivele turistice deoarece au foarte mulți vizitatori. La metrou ieșirile sunt scrise cu galben și au pe peron un panou cu litera I pentru informații. Știi unde mergi și cauți ieșirea pentru obiectivul turistic propus, urmărind-o pe indicatoare și ieșind unde trebuie. Nu poți să te rătăcești. Nu am pățit-o niciodată.

Produsele lor gata pregătite din supermarket sunt ok, bine pregătite și cu gust, au compoturi și înghețate excelente, dar ce nu au. Berea Asahi sau Sapporo este bună, Ebisu este mai bună dar mai scumpă, cam 2 euro. Totul la standardele cele mai înalte. Prețuri rezonabile. Nu prea au fructe. Eu compar cu Thailanda.

Japonia este o țară în care dacă știi ce vrei să vizitezi te poți descurca foarte ușor. Foarte civilizată, cred că Europa nu o v-a ajunge niciodată din urmă. Japonezii sunt un popor dedicat muncii, profesionalismului. Sunt amabili pentru că sunt profesioniști, nu pentru că nu mai pot de dragul tău. Altfel sunt rezervați, discreți, de ai senzația că sunt sperioși. Nici vorbă. Sunt duri dacă trebuie, dar te respectă în felul lor, dacă îi respecți și tu. Am mai furat câte o fotografie din loc în loc deși la un moment dat îmi era jenă de apostrofările lor.

Țara este minunată, iar când am fost noi, încă din tren la venire, m-a frapat verdele lor curat și lanurile de orez verde crud, deși era sfârșit de august. O țară fără poluare, așa mi s-a părut. Deși începuse sezonul ploios și ne-a plouat puțin, geamurile mașinilor erau curate, iar pantofii mei, după ploaie, inclusiv pe talpă parcă erau spălati. Să mai spun că nu am folosit crema de ghete, care pentru noi este indispensabilă în fiecare călătorie.

M-am îndrăgostit de grădinile lor, doar suntem în Japonia!

Cu pomii tăiați în anumite forme, cu ruginiu, auriu, portocaliu și alte culori, cred că toamna la sfârșit de octombrie, început de noiembrie, este fantastică! Este ușor să crești diverse flori în seră și apoi să le plantezi când vrei și cum vrei în parcuri, dar să dai formă unui copac, care mai are și nu știu câți ani, ca să transmită ceva, este mult mai greu.

Grădini mai mici mici sau mai mari, grădini neapărat cu pietre de anumite forme și cu semnificație, cu ridicături din pământ realizate special, cu iaz cu pești, cu o mică apă curgatoare, o cascadă și neapărat podețe, cu pavilioane… Ce să mai vobesc despre grădinile lor Zen, grădini uscate, din piatră sau nisip sau cu vegetație sau și cu una și cu alta. Voi mai vorbi despre ele.

În fiecare țară nouă în care merg vin cu ceva care m-a impresionat foarte mult. Aici grădinile au fost pentru mine de vis. Aș reveni toamna sau primăvara, sau și toamna și primăvara, dar știu că nu se poate.

Ca alte minunății pot spune că au un dar deosebit în a lucra lemnul din temple dar și din castele. Casele lor tradiționale sunt minunate, de fusuma nu mai vorbesc, de arta servirii ceaiului, de asemenea felinarele, porțile Tori, teatrul, artele marțiale, istorie și cam tot ce întâlnești … câte și mai câte…

---

VIZUALIZĂRI: 8966 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI