Patru zile superbe în Istanbul (3)

TIPĂREȘTE

Istanbul, Ziua 3. Am zis de multe ori să nu mai mănânc mult la micul dejun, pentru a avea spor la umblat, dar nici de data asta nu mi-a ieșit. De hotelul la care am stat și de micul lor dejun slăbuț și fără potențial gustos nu voi scrie, deoarece am uitat sa fac poze în interior. Așadar, puțin mai fără chef decât in primele două zile, am plecat iar la vizitat. Azi, Palatul Dolmabahce

Adresa Dolmabahce Sarayi, Besiktas, Istanbul. Program vizitare 9-17. Luni închis.

Din documentare, din zona hotelului nostru din zona Fatih (Black Tulip) erau 20 de minute cu tramvaiul (linia T1) până la stația Kabatas, capătul liniei. De la stația de tramvai Kabatas, Palatul Dolmabahce este la 5 minute de mers pe jos. Pret bilet 36 euro, bilet luat online de pe Get Your Guide fără oră fixă de intrare.

Pentru tramvai am stat vreo 10 minute în fața automatului de bilete până ne-am dumirit ce și cum. Cartela costă goală 130 lire (3,64 euro), pe care se încarcă câte călătorii dorești. Noi, fiind 5 persoane, am încărcat pe ea 300 lire (8,4 euro). O călătorie este 20 lire (o juma de euro). Cartela este valabilă la transportul în comun, la metrou si la feribot, cât și la toaleta de la metrou (am constatat ulterior). Ca să ai acces în stația de tramvai ești obligat să validezi călătoria. Tramvaiele sunt noi, moderne, rapide.

Am coborât la stația Kabatas, am trecut pe lângă stadionul Beșiktaș și încă vreo 5-10 minute pe jos până la palat, ni s-au scanat biletele și ne-am pus pe vizitat. Recomandare specială. Cel mai mișto obiectiv din Istanbul, din punctul meu de vedere. Dacă ne gândisem inițial să alocăm 1.30 h vizitării, am stat vreo 3. Mai putin nu merită și nici nu poți, dacă mă întrebi pe mine. Este senzațional, măreț, grandios, opulent, strălucitor arhitectural. Palatul a fost construit între 1843-1856 la ordinul sultanului Abdulmecid, al 31-lea conducător al Imperiului Otoman, și poartă semnăturile lui Garabet Balyan și fiul său Nikogos, cel mai popular arhitect al vremii. Palatul Dolmabahce deține în mod magic cea mai mare sală de bal din lume. Clădirea principală din Dolmabahce constă din trei părți: Selamlik (Mâbeyn-i Humayun), Sala de ceremonii (Sala Muâyede) si Harem-i Humayun. Mâbeyn își fascinează vizitatorii ca fiind cea mai magnifică parte a clădirii principale. Salonul Medhal este situat la intrare. Scara de cristal a Palatului Dolmabahce cu acces la etaj este si ea magnifică. Cel mai aparte loc al palatului, care a făcut obiectul unor seriale și filme, este Haremul. Haremul Palatului Dolmabahce, care a fost folosit de 6 sultani și 1 calif otoman din 1856 până la finalizarea sa în 1924, a fost amenajat să facă parte din clădirea principală. 

Sala Roz, numită și Valide Sultan Divanhanesi și Balcony Sofa în epoca otomană, se remarcă prin decorul interior bogat. Sala folosită de Valide Sultan și sultani pentru invitații este decorată cu covoare Hereke de dimensiuni mari și portrete de femei desenate de pictori europeni.

Sala Salam dintre Selamlik și Harem este magnifică datorită suprafeței sale de peste 2000 de metri pătrați și a cupolei sale de 36 de metri înălțime. Candelabrul adus din Anglia în mijlocul sălii este impresionant. Piscina Kugulu din grădină și saloanele unde sunt expuse colecții de ceasuri, instrumente de iluminat, caligrafie și seturi de scris care conțin piese foarte valoroase sunt la fel de grandioase. Din cele 285 de camere și 43 de săli ale Palatului Dolmabahce, cea mai exclusivistă parte este dormitorul fondatorului Republicii Turcia, Mustafa Kemal Ataturk.

Am admirat cu gura căscată totul. Tot. Chiar dacă în saloanele de pictură începusem să ne plictisim. Ca sa ne remontăm, am băut liniștiți o cafea tuecească și am mâncat câte o prăjitură la una din terasele prezente. Incă o dată, Palatul Dolmabahce merită vizitat fără doar și poate.

Odată ieșiti din curtea palatului, am făcut dreapta spre locul de unde voiam să luăm feribotul spre partea asiatică. Noi am ales să luăm feribotul de aici.

Partea asiatică - de la Palatul Dolmabahce la stația de feribot Sinanpaşa, 34353 Beşiktaş/Provincia Istanbul, Turcia cu DENTUR – 12 minute pe jos. Număr de telefon: +90 212 258 93 14 denturavrasya.com/en-us/h ... tlar.aspx?id=31

Chiar minutele scrise mai sus le-am făcut până la locul plecarii. După ce am analizat puțin situația si am intrebat stânga dreapta cum e cu plata biletelor, am scanat cartela pentru cinci călatorii si ne-am imbarcat pe feribot. 20 lire călatoria, cum am zis mai sus. Modern vaporul. Punct de coborâre pe partea asiatica, Uskudar. 15 minute traversarea Bosforului. Coborâre ușoară, foame ni se făcuse, prima terasa în cale oprit si halit burgeri turcești. Buni. Alt gust. Chelnerul venise la sfârșit cu telefonul sa ne arate care e bacșișul pe care trebuie să-l dăm, cică 400 lire. Nu fi golan și vino mai târziu dupa cei 10%! , i-a zis văru. Nu mai zic prețul, că mă ia lumea la ture. Cică fabulez. Oricum, ca paranteză, ca să vă simțiți bine în Istanbul (ca-n vacanță, că nu mă duc să mă zgârcesc ca acasă) si să mâncați ce vă dorește pipota si unde vreți să mâncați, luați-vă bani la voi ca și cum ați fi in orice capitală occidentală. În fine.

Cum faleza era ceva unic in felul ei, cu imaginea Bosforului plin de vapoare la orizont, am plecat sătui să ne plimbăm spre Turnul Fecioarei. Nu prea voiam să-l vizităm, dar am zis haide, mă, că nu mai venim curând pe aici cu atâtea locuri de vizitat în toată lumea. Turnul Fecioarei.

Prima mențiune înregistrată despre turn datează din 5-lea î. Hr., în timpul Imperiului Atenian. Conform mitologiei grecești antice, turnul a fost construit pe locul unde monstrul marin „Hydra” a fost ucis de zeița Atena. Drept urmare, turnul a fost cunoscut și sub numele de „Turnul lui Leandros” după legendarul erou grec care a înotat peste Bosfor pentru a-și vizita iubitul în turn. În timpul erei bizantine, turnul a servit drept stație vamală și far pentru a ghida navele în siguranță prin apele Bosforului.

Pentru a trece pe insulă, am dat 300 lire (8,4 euro) de căciulă cu un vaporaș demn de pirații din Caraibe. Mai cazan așa. Nu aveam bilete online. Biletul de intrare la Turnul Fecioarei, 1000 lire (28 euro). Nu a meritat. Adică urcat în el, dat câteva ocolișuri pe forma lui rotundă, admirat Bosforul ca-n Titanic, făcut câteva poze, băut un esspreso la bărulețul de la parter, asteptat iar cazanul, debarcat. O experiență scumpă, onest spus.

Faleza superbă dupa amiaza ne-a determinat sa mergem agale spre stația Uskudar, traseul Marmaris, de unde voiam să luăm o statie metroul pe sub Bosfor și sa trecem din nou pe partea europeană. Pe faleză sunt mai multi tipi care vând și sa nu vă feriti sa cumpărati cu 100 lire un fel de halvița în diferite culori pe băț. Gustoasă. Altceva. Pun poza.

Știam de Marmaris din documentare (ruta care trece pe sub Bosfor), dar am zis să și întrebăm, două tipe simpatice ghidându-ne perfect chiar in fața peronului. Am ajuns pe la orele 18 iar pe partea europeana, în stația Sirkeci, dupa periplul nostru asiatic și, cum mai aveam ceva timp până la 20.30 când aveam Croaziera pe Bosfor, am zis să ne plimbăm agale prin zonă.

Am luat bilete penteu croazieră de pe Get Your Guide, 23,8 euro.

De la Sirkeci İstasyonu pănă la locul în care plecam în croazieră Meclis-i Mebusan cd. Nr34, Beyoglu, 34424 am făcut 15 minute cu tramvaiul 1. Tot la fel, am mai incărcat cardul cu ceva bani.

Croaziera pe Bosfor a fost cea mai corecta investiție turistica din punct de vedere calitate preț. Chiar ok. Ori nu aveam noi așteptări prea mari. Vaporul luxos. Lumină ambientală. Salon imens. Mesele aranjate ca la nuntă. Chelnerii curat îmbracați și respectuoși, aperitivul deja aranjat in farfurii (diverse de-ale lor), sucuri la alegere și apă. Alcoolul cu bani. Vinul 50 euro, Efes 6 euro. O trupă de dansuri populare otomane și belly dance cu invitație la dans printre spectatori, disco putin după, felul doi pește sau pui la alegere cu salată. 3 ore plimbarea pe Bosfor dus întors. Pâna la podul Fatih Sultan Mehmet si înapoi. Am stat în interior jumate din timp si afară altă jumatate. Spectaculos cum se vede Istanbulul noaptea. Chelnerul alocat nouă suparat puțin pentru cei 'doar' 10 euro (la 80 consumați) lăsați bacșiș de Marian team (așa cum ne zicea). Am coborât foarte încântați de croazieră, am luat tramvaiul 1 și direct spre hotel. Am mai stat vreo juma de oră la un fresh de rodii și ananas, am mai stat și în recepție (după ce am cerut voie) de am băut o sticlă de vin luată de la market cu 13 euro acompaniată de fistic cu aromă de lămâie, ca apoi, frânți în oase, să mergem la somn. 16 km.

Revin cu Ziua 4. Ultima.

---

VIZUALIZĂRI: 88 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI