Aventuri prin Iordania

TIPĂREȘTE

Aventuri prin Iordania.

Salutare tuturor membrilor A. F. A. dar si vizitatorilor interesati de calatorii si plimbari

Oportunitatea de a ajuge in Iordania a aparut odata cu oferta de primavara 2017, in martie, a Taromului cu preturi reduse pentru cateva destinatii. Am facut un consiliu de familie si cercetand lista de destinatii cu pret redus, ne exprimam fiecare optiunea pentru ce oras sa alegem functie de perioada noastra de concedii si vacante.

In multe din locatii fuseseram si de aceea, cautant sa alegem ceva mai exotic, ne-a facut cu ochiul Amman, la numai 97 Euro, dar habar neavand ce inseamna asta, ne-am decis sa luam bietele.

Nu a fost asa simplu cum ne gandeam. Online nu am reusit sub nicio forma, iar la numarul de asistenta nu raspundea nimeni, asa ca sotia s-a deplasat la sediul agentiei Tarom in speranta ca acolo o sa capete ceva mai multe informatii sau sprijin.

Strecurandu-se printre numerosii cumparatori a prins un loc la un consultant cerandu-i 3 bilete pentru Amman. Domnul ii spune zambind ca Amanul este vandut in totalitate, dar facand iarasi o verificare asa mai mult de compezenta, observa 3 bilete returnate/refuzate in perioada iulie. Nu prea este indicat sa vizitezi Iordania sau tarile din Orietul Mijlociu in perioada verii, dar pretul era de nerefuzat, asa ca... jap! Sa fie Iordania!

Timpul trecut de la rezervare si pana la momentul plecarii a trecut rapid si am adunat informatii de pe AFA de la colegii andreea 72, vgaby, Diaura si altii, atat cat sa stiu ce avem de facut, de vizitat si cum sa ne pregatimm mai bine.

Mi-am rezervat hotelurile pe booking, safary desert, transportul intre Aman si Aqaba cu autocarele companiei JET.

Plecare din Bucuresti pe 08 iulie2017 la ora 00.30. Cand am ajuns in zona portii de ambarcare inaintea urcarii in avionul Taromului, am observat inca doua familii care mergeau ca si noi in concediu, in rest erau numai cetateni atat romani cat si Iordanieni care calatoareau cu familii cu multi copii sau sotii romance care mergeau sa-si viziteze familiile sotilor din Iordania.

In avion, inainte de decolare dar si pe perioada zborului observam o metamorfozare uimitoare din niste doamne cochete imbracate sumar si provocator, in niste calugarite smerite de la o manastire izolata si preaevlavioase.

Desi norma de conduita vestimentara aveam sa aflu ulterior ca nu este foarte riguroasa, doamnele isi etalau robele lungi si negre in semn de respect pentru tara in care urmau sa mearga si unde probabil familiile mai conservatoare le-a dori imbracate decent atat cat sa nu starneasca discutii si certuri sau sa le starneasca poftele printre neamuri...

09 iulie sosire Aman 03.10

Dupa un zbor elegant si lin pe parcursul caruia am beneficiat de chatul gratuit de la bordul aeronavelor Tarom, inca ne intrebam ce cautam noi in tarisoara aceasta??

Am avut conturat foarte bine traseul si locurile pe care urma sa le vizitam, dupa zeci si zeci de ore de studiu asa cum ii sade bine unui turist informat dar singura noastra problema ramasese sa ajungem cu bine, si sa luam viza ASEZA.

Ajunsi in fata ofiterului de la ghiseul emigrari sau border police, le-am explicat ca vom merge in Aqaba sa aplicam pentru viza ASEZA si ne-au urat zambitori “Wellcome to Jordan”, urare pe care urma sa o auzim frecvent pe tot parcursul sederii noastre.

Din avion si pana am ajuns sa trecem spre zona de verificare vize, s-au lipit de noi trei conationali care nu vorbeau pic de engleza si mergeau si ei in Aqaba detasati sa lucreze in constructii.

Fara pic de modestie, i-am ajutat cat de mult am putut pana la momentul cand sa primim vizele, pe ei i-a intors pentru ca urmau sa mearga in zona de tranzit pentru continuarea zborului catre Aqaba, numai ca ei din nestiinta (sau dintr-o eroare) si-au pus bagajele ca si destinatie Aman, asa ca atunci cand noi am iesit si ne-am recuperat bagajele, ale lor inca erau singurele care faceau ture neavand cine sa le recupereze.

Din semne, de la distanta m-au rugat sa le dau jos de pe banda urmand ca ei sa incerce cumva sa si le recupereze si sa le treaca din nou prin scanner pentru continuarea drumului.

Dupa valul de turisti care au venit de la Bucuresti, s-a asternut linistea in zona de asteptare, spre iesire, mai ramanand cativa rataciti ca si noi, zgribuliti din cauza aerului conditionat si aciuati pe fotoliile pe care iti era imposibil sa te intinzi din cauza barelor de separare intre locuri. Fetele au avut noroc ca si-au adus si niste chestii ca esarfe, saluri nu stiu cum sa le zic, cu care s-au infofolit incercand sa se mai incalzeasca. Si surprinzator a trebuit sa facem fata si tantarilor. Da. In aeroport erau tantari. Nu asa ca la delta, dar cativa rataciti care sa-si faca simtita prezenta in mod deranjant.

Aveam de asteptat pana sa plece primul microbuz care urma sa ne duca spre autogara din Amman si fiecare cum a putut, ne-am ghemuit incercand sa mai atipim si sa pacalim timpul.

De la bancomatul pozitionat spre dreapta in directia de iesire, am scos bani de pe card (JOD), stiind ca aveam de facut plati atat la microbuz cat mai apoi la biletele de autobuz.

Nu mai tin minte sigur ora dar stiu ca inainte de ora 06.00, am parasit sala aceea de asteptare, sa ne dezmortim picioarele si am iesit in fata aeroportului, unde am intrebat si cineva ne-a indrumat de unde pleaca microbuzul spre Amman, am platit la casa de bilete 9 JOD pentru 3 persoane, am predat bagajele si indicandu-i soferului ca urma sa coboram la statia Seven Circle sa opreasca si sa ne anunte, ne-a poftit in trocarici el urmand sa ne aseze bagajele mai la urma.

Atunci cand s-au ocupat locurile, soferul a pus pe drum, vad acum pe filmari ca era 06.20 si o buna bucata de drum nu a mai oprit pana la intrare in oras cand a inceput sa tot opreasca si sa schimbe pasagerii, noi cu ochii atenti sa nu scapam cumva statia unde urma sa coboram.

Un vecin caruia ii spusesem unde vrem sa coboram in caz ca ne uita soferul, ne-a soptit ca ne apropiem de Seven Circle si peste cateva secunde soferul s-a incadrat pe dreapta si a oprit anuntandu-ne ca am ajuns. Ne-a si explicat, foarte amabil, cum sa facem, in timp ce ne debarca bagajele si noi am pornit in directia indicata de el. Tot inainte!

Stiind ca era foarte aproape am neglijat claxoanele insistente ale taximetristilor care ne vedeau cum trageam de bagaje si am continuat sa mergem inainte inca vreo 50 metri, apoi am traversat strada cu vreo 3 benzi pe sens, pe la trecerea de pietoni (nu am vrut sa traversam prin loc nepermis) mai ales ca aveam bagajele si traficul deja se aglomerase.

Am ajuns pe partea cealalta in dreptul in care ne lasase micobuzul, apoi am vazut spre dreapta o strada care cobora putin si am urmat-o intreband alti localnici unde este locul de unde pleaca autobuzele.

Dupa inca vreo 150 metri, cotind apoi spre stanga am ajuns la asa-zisa autogara. Vad ca era ora 07.13 cand mi-am inceput filmarea de ansamblu si daca nu vedeam scris pe geamurile cladirii de la parter JET nu ne-am fi dat seama ca aceea era o autogara.

Nu avea nici macar peroane dedicate ci in fata era un teren viran sau o parcare, si imediat in stanga era un sediu Al Jazeerah, nu stiu ce era acolo dar vad acum pe filmare.

Ne-am prezentat la ghiseu la o domnisoara si i-am dat pasapoartele fiindca noi facusem rezervare cu cateva zile inainte pe net, am platit 3x8 adica 24 JOD si am asteptat cumintei sa apara minunea de autobuz modern.

Sala de astepare din fata ghiseelor avea circa 30 de locuri pe scaune si samana mai mult cu o sala de asteptare de la un medic de familie, decat o autogara asa cu ne-o imaginam noi.

La 07.40 a venit autobuzul si la 07.54 ne-am ambarcat si noi printre alti tineri care mergeau sau se intorceau de la studii si familii cu copii mici ne-am ocupat locurile rezervate si chiar la 08.00 am pornit spre Aqaba. Autocarul era destul de confortabil, de generatie mai veche, destul de obosit, dar pana la urma nu aveam decat cateva ore de petrecut in el pana sa ajungem la destinatie asa ca am incercat sa ne culcusim si sa adormim.

S-au mai servit intre timp sandwich-uri, ceaiuri, sucuri, cafele.

Departe de mine somnul mai ales in acest autobuz unde dupa plecare a inceput sa ruleze un film iordanian, sonorul era dat foarte tare si lumea parea captivata de actiune. Si peste toate, era un frig... de le-au inghetat la fete picioarele, aerul conditionat neputand fi reglat sau oprit, cel putin gurile de ventilatie de deasupra noastra.

Am oprit odata pentu o pauza voluntara, de o tigara, apoi am fost trasi pe dreapta de catre o patrula a politiei, doi dintre acestia urcand la bord si luand la verificat toate documentele de identitate.

La noi doar au vazut ca avem pasapoarte si ne-au spus „”Wellcome to Jordan „asa cu un zambet placut, au cercetat putin mai atent documentul unui tanar chiar de langa mine si am primit unda verde sa ne continum drumul.

Am mai vazut pe drum cel putin inca vreo 10 puncte fixe de control, la cateva dintre ele chiar unitati mobile cu mitraliere fixe pe masina, ne-au mai tras pe dreapta inca de doua ori dar pesemne ca soferul le spusese ca am mai fost verificati caci nu au mai urcat la bord ci doar s-au uitat asa putin in lungul autocarului.

Drumul a fost neinteresant pana ce ne-am apropiat de Aqaba cand am observat ca incep sa apara muntii si cam cu vreo 25-30 km inainte de a intra in oras am fost opriti sa trecem printr-un punct de control dotat cu scaner atat pentru persoane cat si pentru bagaje ceea ce creeaza un oarecare disconfort, fiind nevoiti sa ne luam bagajele sa le dam jos din cala autocarului sa le trecem prin scaner, dar intelegand ca acestea nu sunt decat masuri de securitate, ne-am conformat si fiindca toti stiau ce aveau de facut, oprirea nu a durat mai mult de 10-15 minute cu totul.

Era teribil de cald afara si abia atunci am apreciat racoarea aerului si beneficiile atmosferei din autocar, dar odata urcati am simtit in ceafa jetul inghetat de aer.

Stiind ca ne apropiem de oras, pe la 12.20, am inceput si noi sa ne pregatim un pic, fetele au mers la toaleta sa-si refaca putin machiajul si sa-si spele fetele sifonate si priveam pe ferestre, ne-am ridicat putin in picioare sa ne dezmortim si super obositi asteptam sa ajunga masina in statie ca mai apoi sa mergem catre hotel.

L-am revazut acum in filmari pe soferul mustacios, la vreo 60 de ani, imbracat cu o camasa alba, si cu trese ca ale unui comandant de avion, care cu maiestrie ne-a dus peste 4 ore pana la destinatie in deplina siguranta si caruia cu aceasta ocazie ii multumim.

Era 12.25 cand am ajuns si mai apoi debarcat intr-o parcare mare din spatele hotelului Movenpick, ne-am recuperat bagajele si dornici sa ajungem cat mai repede la hotelul unde aveam rezervarea pentru urmatoarele 3 nopti, am agatat un taxi.

Hit the road, Ahmed! Repede la hotel ca ne topim ca inghetata!

Vezi continuarea aici, cazarea la hotelul Al Quidra

---

VIZUALIZĂRI: 1185 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI