O particica din Rhodos

TIPĂREȘTE

Sa incep cu un mic rezumat al anului trecut, din punct de vedere al vacantelor, dupa luna august. Spun dupa august si nu le socotesc pe celelalte pentru ca au fost mai scurte si mai “aerisite” la modul ca nu au venit “in cascada” ca cele din august spre final. Asa ca, spre rusinea mea, le-am cam “ametit”. Pai de regula, cand ma apucam sa scriu despre o iesire, nu ma mai opream din exemplificari, ilustrari ale evenimentelor, lucrurilor, etc…

Asadar, august, Cornelia Diamond, august, Turda, septembrie Rhodos, octombrie Maramures, pauza noiembrie, decembrie Budapesta - Viena - Nurenberg, ianuarie Sinaia, pana la Predeal acum doua saptamani. Si uite ca nu am scris nimic atata timp, si s-au amestecat sau s-au uitat amanunte. In fine, am sa incerc sa expun aventura mea din Rhodos de anul trecut.

Asa cum spuneam, dupa ce am ajuns la hotelul Nirvana si ne-am acomodat, am mers la receptie si am cerut oferta pe care o aveau referitoare la inchirierea unei masini. Mai aveam o oferta primita din aeroport, asa ca le-am comparat si am constatat ca cea de la aeroport era, in primul rand, cu 10 euro/zi mai ieftina (50euro/zi) , si mai mult, la 5 zile de inchiriere mai primeam doua gratuite…

Am sunat la numarul romanului care ne daduse pliantul si in mai putin de 30 de minute au venit doi baieti, greci la origine, cu care am discutat si am incheiat un contract. Problema a fost ca ne adusesera, (de fapt la cerere) un Peugeot, dar nu avea roata de rezerva si cricul… Le-am spus ca noi avem de gand sa folosim masina la plimbari mai lungi, prin zone relative pustii pe alocuri... Au spus ca nu e problema, ca in caz de nevoie putem suna si vor veni oriunde, doar ca nu am agreeat ideea, asa ca dupa alte 2 ore au venit cu un Volkswagen Eos, care parea a fi nou nout! Si avea si roata, de rezerva, si cric si trusa de prim ajutor! Desigur ca am acceptat masina si a doua zi dis de dimineata — adica 9:45 :D — eram pe terasa hotelului, incarcat cu toate impresiile culese de pe AFA si scoase la imprimanta, pentru o scurta analiza.

Din start am hotarat ca masa de pranz nu o vom lua la hotel, desi aveam AI, pentru ca ne lamurisem in ziua sosirii ce mancare “delicioasa” aveau. Asadar masa de pranz pe unde ne prinde, insa am structurat ziua in doua parti principale: Dimineata, vizite la obiective, iar de la pranz pana la ora 18 baie si plaja …

Avand in vedere ca Valea Fluturilor era la cativa km distanta de hotel (maxim 6), am inceput cu acest obiectiv. Am ajuns repede, ni s-a indicat o parcare (gratuita) unde am lasat masina si ne-am intors la casa de bilete. Pretul este de 10 euro/persoana, si cred ca exista un alt prêt pentru copii...

Petaloudes, traducerea in greaca, a Vaii Fluturilor, ni se descrie a fi un ecosistem unic, prin faptul ca nu s-a intervenit in niciun fel in fauna de acolo, care se intinde pe o suprafata de apoximativ 1,5 km. Raul Pelekanos curge prin aceasta zona si formeaza mai multe cascade mici si rapide. Se circula pe o alee foarte ingusta, aceeasi si pentru dus si pentru intors, care se desparte doar la intrare. La iesire gasiti si un magazine de suveniruri. Din pliantul primit la intrare am aflat ca acesti fluturi fac parte din specia Quadripunctoria Poda. Acestia vin in lunile de vara, se reproduc, si prin septembrie incep sa-si depuna ouale. Sincer sa fiu, dupa cat citisem si cate lucruri bune se spusesera, ma asteptam la un spectacol grandios, fapt pentru care imi luasem aparatul cu doua obiective, si doua baterii, ca de, poate se termina vreuna! :)

Asadar am intrat, am inceput sa inaintam incet-incet, doar ca era liniste deplina la capitolul fluturi! Pe parcurs, am inceput sa vedem unul, doi, care zburau pe distante scurte… Care era totusi explicatia? Am aflat-o ulterior: Fluturii acestia zboara noaptea, asa ca de la sine inteles ca ziua au “pauza”… Intrucat e strict interzis, si sunt multe pancarte care semnalizeaza acest lucru, sa fie deranjati prin orice mijloace, ii veti vedea, intr-adevar, cu miile, azezati peste tot, pe copaci, stanci ramuri, stanca… Sunt draguti cand deschid aripile, insa nu am reusit sa fografiez prea multi (voi atasa poze). Asa ca am mers cei 1,5 km, am urcat cateva scari, am traversat vreo doua poduri, am admirat natura, si cam atat. Bine ca am putut sa-mi iau niste magneti cu fluturi, ca in baza celor din vale…

Intrucat intr-un articol scris de mine cu privire la cazarea din aceasta insula (vezi impresii), va spuneam ca nu recomand sub nicio forma sa faceti plaja sau baie pe coasta de est a insulei, datorita pietrelor din apa, a modului in care se prezinta relieful fundului marii Ionice la mal, si ma refer la intrarea deosebit de abrupta, si mai ales din cauza vantului deosebit de puternic, am hotarat ca de aici, de la Valea Fluturilor, sa mergem sa vizitam si Baile de la Kalitheea, situate pe partea de est a insulei. Ajunsi in parcarea din fata intrarii, sincer am fost dezamagit sa vad plaja din fata, una foarte ingusta si cu multe stanci printre care trebuia sa inoti, asa ca am platit biletele de intrare ca sa vizitam… Cred ca am platit 3 euro/ persoana, si am pornit pe aleea larga, pietruita si strajuita de palmieri indreptandu-ne catre faimoasele bai…

Dar ce sa vezi, baile si izvoarele erau de nefolosit, fiind in renovare. Asa ca am ocolit zona, am mers pe aleile de pe malul marii, am baut o cafea la terasa de acolo, apoi am vizitat cladirea de la Kalitheea care adaposteste, pe mai multe culoare, poze din istoria bailor, poze cu diversi oameni politici care au vizitat de-a lungul vremii aceasta locatie, si multele fotografii cu imagini din filmele care s-au filmat, in timp, aici. Si de aici, de pe terasa cladirii este o vedere splendida catre marea Mediterana, si sunt niste gradini, cu multe flori si banci, unde puteti zabovi pentru un pic de odihna. Regretul meu ramane totusi ca nu am putut macar vedea izvoarele, dar sper ca dupa renovare sa revin, pentru ca, sincer, ti-ar trebui minim 14 zile ca sa poti vizita pe indelete insula…

De aici am mers la plaja din statiunea Faliraki. Cum se ajunge in capatul dinspre mare al statiunii, pe partea dreapta, de-a lungul plajei sunt mai multe locuri de parcare. Doar ca ora la care am ajuns nu era deloc potrivita sa mai gasim si loc de parcare, asa ca am apelat la cele situate in zona unei policlinici pe care nu scria ca sunt interzise populatiei. Nu am avut probleme, nici atunci si nici in alte zile petrecute acolo …

Despre statiunea Faliraki am sa scriu intr-un review viitor. Am sa mai spun insa ca plaja de aici mi s-a parut, si nu cred sa fi fost doar o parere, cea mai frumoasa pe care o are insula. Cu sezlonguri multe, contra sumei de 4 euro / zi / persoana, asezate in careuri, cu alei din lemn printere care se poate ajunge la apa, sau dupa caz, la terasele din apropiere, plaja Faliraki este una destul de lata, si ma refer in primul rand la spatiul care ramane intre sezlonguri si litoralul marii. Are un nisip deosebit de fin (va dati seama cum era dupa pietroaiele din prima zi, de la hotel), o apa limpede si de o culoare turcoaz parca ireala, iar intrarea in apa era foarte lina, chiar si dupa 400 de metri apa nu trecea de 1,60 m. Muzica de bun simt, de la terasa din fata, pe care in prima faza am ocolit-o datorita denumirii scrisa pe o pancarta “Kantina” — :) — paza asigurata de doi baieti, un salvamar, un loc de inchiriat hidrobiciclete si alte echipamente pentru practicarea diverselor sporturi nautice, lipsa ambulantilor, care cateodata chiar ajung sa te agaseze, asadar toate astea au contat foarte mult pentru mine in a alege, atunci cand nu era totusi prea departe, pe viitor, sa ma intorc pentru plaja acolo. As fi vrut sa inchei, insa am sa spun cate ceva despre statiunea in sine.

Nu foarte aglomerata, si nu cred ca se numeste extrasezon inceputul lunii septembrie, abunda in magazine si magazinase, ticsite de suveniruri, haine, jucarii, dulciuri, ulei de masline, cofetarii, agentii de turism, si multe, multe restaurante, chiar si un McDonald. Puteti gasi orice preparat v-ati dori, iar ofertele din fata teraselor va vor convinge sa mancati pe acolo, pentru ca preturile mi s-au parut absolut de bun simt, si ma gandesc la renumele Rhodos-ului comparativ, de exemplu cu Thassos-ul, si cu toate acestea, in Thasoos erau mult mai mari …

Seara exista posibilitatea de a merge la cele trei discoteci si mai mult de 6 cluburi pe care le-am identificat in plimbarile mele, mai erau meciurile de fotbal care tineau terasele pline la ore inaintate, si multe altele. Sincer sa fiu, desi mai galagioasa noaptea, Faliraki a fost pe gustul meu. Altfel nu as fi strabatut impreuna cu prietenul meu si sotiile noastre mai bine de 70 de km dus, ca sa petrecem cate o noapte acolo. ! :)

---

VIZUALIZĂRI: 5780 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI