CORFU - un sejur de neuitat!

TIPĂREȘTE

M-am întrebat adesea: oare de ce toată lumea merge în vacanţa de vară în insulele greceşti? Sunt o mare iubitoare a muntelui, recunosc, îmi place să cunosc şi locuri noi, şi alte civilizaţii... dar totuşi... atât de multe grade în termometre pe malul Mării Ionice, oare o să-mi facă bine?

Anul trecut, fiind pe Costa del Sol, am cunoscut o familie de bucureşteni care fuseseră pe toate insulele greceşti. Atât de mult ne-au vorbit despre frumuseţea insulelor încât... mi-a încolţit o idee! Ce-ar fi dacă anul acesta... Am început documentarea efervescent şi unde altundeva puteam găsi cele mai bune şi utile informaţii?!... pe AFA!!!

Doamne, dar ce să aleg??? Erau atât de multe articole... încât m-am descurajat brusc!

I-am sunat şi cu ajutorul lor, am zis, hai, pentru început să fie... CORFU!

Vacanţa am planificat-o încă din luna ianuarie a acestui an. Biletul l-am cumpărat de la o agenţie de turism din Iaşi şi am optat pentru Aquis Agios Gordis Beach Hotel – în staţiunea Agios Gordis (urmează impresii). Bine, în top ar fi fost Paleokastritsa, dar auzind că acolo apa este mai rece iar plaja cu pietre, mi-am zis că pentru oscioarele mele fragile, e mai bine la Agios Gordis şi în plus de asta, aici plaja era cu nisip. Oricum, am plecat de la început cu ideea că voi merge în cât mai multe excursii, mai ales că distanţele între staţiuni sunt foarte mici.

Călătoria am făcut-o cu avionul din aeroportul Otopeni (din păcate din Iaşi nu aveam zboruri decât pentru Creta şi Zakynthos). Zborul a decurs fără nici un fel de probleme şi într-o oră jumătate am aterizat pe aeroportul din Corfu-Town (Kerkyra) – capitala insulei. Am fost întâmpinaţi de reprezentanţii agenţiei de turism de la care achiziţionasem biletele, care ne-au înmânat fiecăruia câte un plic, care conţinea urarea de bun venit, data, ora şi locul întâlnirii cu ghidul – pentru prezentarea excursiilor, după care ne-au îndrumat către autocarele care ne aşteptau la ieşire. Distanţa între Kerkyra şi Agios Gordis este de aproximativ 35 de km, pe care noi am parcurs-o într-o oră, lăsând pe parcurs turiştii la hotelurile şi staţiunile aflate în drum.

Deja când am văzut marea şi munţii mi se pusese un nod în gât.

Doamne, ce peisaje spectaculoase!!! La fiecare curbă a drumului, vedeam un alt paradis! O stâncă ce stătea gata să se prăvale în marea verde şi albastră în acelaşi timp... o plajă mică şi cochetă... multe, multe flori... măslini... chiparoşi... leandri …...

La un moment dat, coborând dinspre Sinarades spre Agios Gordis, aveam în faţă o panoramă extraordinară asupra întregii staţiuni şi a plajei. Simţeam o bucurie imensă în suflet! Inima îmi bătea din ce în ce mai tare!!!

Câtă frumuseţe... !!!

Iată-ne ajunşi la hotel şi, după formalităţile de cazare, lăsăm totul în cameră şi plecăm să vedem marea şi să explorăm împrejurimile.

Situată pe coasta de vest a insulei Corfu, nu este foarte mare dar este considerată de mulţi cea mai spectaculoasă parte a insulei. Are o plajă întinsă (aproximativ 1,5 km) cu nisip fin şi cu o intrare lină în apă, stânci abrupte cufundate în marea de cristal şi este înconjurată de munţi, acoperiţi cu conifere şi măslini. Este o staţiune liniştită, recomandată celor care-şi doresc relaxare sau familiilor cu copii mici. Zona este plină de aer curat. Fiind situată în partea de vest a insulei, nu ai din păcate ocazia să vezi răsăritul soarelui, pentru că răsare de după munţi, dar poţi admira în schimb cele mai frumoase apusuri.

În ciuda dezvoltării turismului, această mică localitate a reuşit să-şi conserve autenticitatea şi farmecul tipic de sat grecesc.

De-a lungul plajei dar şi în staţiune se găsesc foarte multe taverne, magazine, supermarket-uri şi un club de noapte. În centrul staţiunii, care este şi locul de întâlnire pentru turiştii care pleacă în excursii, se găseşte staţia de autobuz – green bus -, de unde puteţi merge în staţiunile din apropiere: Kerkyra (aprox. 55 minute); Paleokastritsa (aprix. 30 minute), Kassiopi (aprox. 25 minute), Kavos (aprox. 47 minute), Ipsos (aprox. 35 minute), Lefkimi (aprox. 40 minute). Biletele se iau direct de la şofer şi preţul este foarte accesibil, de exemplu Agios Gordis – Kerkyra – 2,2 euro. Transportul este foarte bine pus la punct: autocare de ultimă generaţie, cu aer condiţionat, şoferi profesionişti.

A doua zi a sejurului nostru aveam întâlnire cu reprezentantul agenţiei de turism pe la orele prânzului, aşa că, de dimineaţă am plecat la plajă. Ce mai desfăţ! Plaja lată, întinsă, curată, fără alge sau meduze, cu nisip fin şi auriu... apa limpede şi caldă, în care se vedeau peştişorii... plimbare cu hidrobicicleta până spre stânci... valuri spumoase...

Eu una nu mai văzusem până atunci o mare atât de frumoasă şi caldă. O simţi cum vrea parcă să te îmbrăţişeze... !!

Întâlnirea cu reprezentantul agenţiei de turism o aşteptam cu mare nerăbdare, pentru că urma să ni se prezinte programul excursiilor opţionale. Am decis rapid:

1) Seară grecească – Zorba corfiotă (masă inclusă) – 35 euro

2) Croaziera peşterilor albastre şi Paxi – Antipaxi – 35 euro

3) Marele tur al insulei Corfu – 35 euro

4) Sidari, Perithia – satul fantomă şi muntele Pantokrator – 35 euro.

Şi acum, o să vi le prezint pe rând:

Ne-am întâlnit la ora 20,00 în faţa hotelului, unde ne aştepta autocarul care ne-a dus la cea mai veche tavernă de pe insulă – taverna Tripa – deschisă în anul 1936. A fost o distracţie maximă!

Am fost întâmpinaţi la intrare cu băutura lor specifică – Ouzo şi apoi ni s-au servit tot felul de mâncăruri tradiţionale greceşti: brânză feta în ulei de măsline, salată grecească, cârnaţi tradiţionali, tzatziki, miel, fructe, etc. Dar cine putea mânca... pe muzica aceea cântată la Bouzouki?! Am fost invitaţi la dans şi nu a refuzat nimeni! O petrecere pe cinste! Ştiam că numai participând la o astfel de petrecere îi voi înţelege mai bine pe greci. Aşa a şi fost!

Ne-am întors la hotel cu autocarul în jurul orei 24,00.

A doua zi dimineaţă, întâlnire în centrul staţiunii la ora 7,30:

Mergem cu autocarul până în portul oraşului Corfu, unde suntem îmbarcaţi pe vaporul Ionian Sun, cu o capacitate de 300 de persoane. Ştiam că va fi o zi toridă, aşa că am ales să stăm sus, pe punte, toţi cu aparatele foto pregătite. S-a vorbit tot timpul la microfon, în toate limbile, inclusiv în limba română, de către ghidul nostru care ne însoţea. În rest, era linişte pe vapor. Din când în când se auzea câte un „wooow! ” sau câte un icnet. Peisajele din jur, cu stânci prăvălite în mare, apa de culori nepământene, ne-au lăsat muţi de uimire. Frumos, tare, tare frumos!!!

Dintr-o dată, ca la comandă, toată lumea este în picioare! Avem în faţă Peşterile Albastre! O linişte absolută se lăsase. Doar aparatele foto se auzeau. Pentru câteva clipe ne-am simţit cu toţii într-o altă lume. În faţa unor asemenea frumuseţi naturale, am început încet să îngânăm tot felul de interjecţii. Deşi eram acolo pe vapor tot felul de naţii, am simţit acum că vorbim cu toţii aceeaşi limbă. Toată lumea era atât de fericită... ! A fost un moment unic, de neuitat. Ne-am apropiat de peşteri cu vaporul cât de mult s-a putut, după care s-a stat pe loc, să ne încărcăm sufletul cu frumuseţile din jur şi să putem face poze. Apa era de un azuriu ce părea ireal.

Un loc mirific, pe care nu-l voi uita niciodată! Aparatul meu foto nu cred că poate reda culoarea apei, oricât ar fi el de performant.

Mergem mai departe spre Antipaxos, sora mai mică a insulei Paxos. Aici, peisajul îţi tăia pur şi simplu respiraţia. Culoarea apei era când verde, când albastră. Vaporul a ancorat lângă o plajă, de fapt plaja „Paradise Beach” şi am avut timp la dispoziţie o oră, pentru bălăceală. Am sărit cu toţii în apă, care direct din vapor, care de pe punte... Era o veselie generală greu de descris în cuvinte!

Deşi de dimensiuni foarte mici, insula Antipaxos ne-a oferit un peisaj superb, datorită culorii apei şi a plajelor cu nisip alb.

Ce repede a trecut o oră!

Ne îndreptăm apoi spre insula Paxos – acoperită de măslini şi pomi exotici - şi vaporul ne lasă, pentru două ore, în capitala insulei, Gaios. Ne-am plimbat pe străduţele înguste tipic greceşti admirând balcoanele localnicilor încărcate cu flori multicolore, am achiziţionat diverse suveniruri de la magazine, apoi am servit prânzul la o tavernă şi bineînţeles, am mâncat aici cea mai bună îngheţată pe care am mâncat-o vreodată.

Deşi obositoare, a fost o croazieră deosebit de frumoasă şi pe care nu o voi uita niciodată!

Am ajuns la hotel în jurul orei 20,00.

Plecarea este la ora 9,30 din centrul staţiunii, de unde ne preia autocarul şi ghidul român.

Oricine merge în Corfu trebuie neaparat să meargă în această excursie. E mare păcat să mergi pe insulă şi să ratezi turul ei!

Dis-de-dimineaţă ne îndreptăm spre Gastouri, pentru a vizita celebrul Palat Achilleon, fosta reşedinţă a familiei imperiale austriece. Nu mă aşteptam la cine ştie ce, mai ales că citisem pe aici pe undeva, că nu a fost deloc impresionant.

Dar, wow... !!! Deloc aşa! Încă de cum i-am zărit silueta, mi-a plăcut enorm! Are o splendoare aparte! La intrarea în palat vedem o statuie superbă care o înfăţişează chiar pe împărăteasa Sissi, frumoasă, suplă, într-o ţinută foarte elegantă. De la ghidul care ne însoţeşte aflăm că acest palat a fost construit la porunca împărătesei Sissi, chiar după moartea fiului ei şi i-a fost dedicat lui Ahile. Palatul a fost construit în anul 1890 de un arhitect italian fiind gândit ca o reşedinţă de vară pentru Sissi, care a ales acest loc atrasă fiind de clima caldă şi frumuseţea peisajelor.

Plătim câte 5 euro şi intrăm.

M-a impresionat palatul prin frumuseţea exponatelor de epocă, picturi enorme, statui la scară naturală deosebit realizate, dar şi grădinile exterioare foarte bine întreţinute, pline de palmieri, rodii, viţă de vie, tuneluri vegetale. Statuia lui Ahile, plasată în mijlocul grădinii, reprezentându-l pe acesta aflat în agonia morţii – creaţia unui sculptor neamţ, m-a lăsat fără cuvinte. Această statuie, executată în marmură de Carrara, este de o frumuseţe aparte!

De fapt, toate aceste statui la scară naturală, erau impresionante!

În interior, mobilierul este sculptat în lemn şi tapiţat cu catifea. În general predomina culoarea roşie. Curtea interioară, aflată la etaj este de o frumuseţe aparte. Din această curte se poate coborî spre grădina statuilor, la capătul căreia găsim o terasă cu vedere la mare, de unde avem o panoramă splendidă.

Dar palatul nu este renumit doar pentru arhitectura şi grandoarea sa: aici s-a născut prinţul britanic Philip şi tot aici s-au filmat scene pentru filmul „Doar pentru ochii tăi” din seria James Bond.

Urcăm în autocar şi, imaginea tristă a împărătesei Sissi mă urmăreşte mult timp.

Dar, uite că peisajele deosebit de pitoreşti pe lângă care trecem, m-au readus cu picioarele pe pământ!

Ne îndreptăm spre Corfu-Town şi ne oprim pentru a vedea peninsula Kanoni - cred că cel mai fotografiat loc de pe insulă – precum şi cele două insuliţe Vlaherna şi Pontikonisi (sau insula Şoarecelui). Pe Pontikonisi se află o bisericuţă mică, deosebit de pitorească: Biserica schimbării la faţă a lui Isus.

În apropiere se află şi aeroportul din Corfu, cu pista lui micuţă (a doua cea mai scurtă din Europa!) şi avioanele care treceau chiar pe deasupra capului nostru.

Oraşul mi-a plăcut enorm şi regret din suflet că nu am putut să mai vin într-o zi, pe cont propriu, aşa cum îmi propusesem iniţial.

Corfu este un oraş mare, aglomerat şi plin de viaţă! Oraşul se întinde între cele două fortăreţe: cea veche şi cea nouă. Un loc deosebit, în care poţi simţi pulsul oraşului este Piaţa Spianada. În această piaţă, situată în centrul vechi al capitalei, se găsesc cele mai frumoase clădiri şi mai impozante monumente, precum şi singurul teren de cricket din Grecia. Cel mai renumit şi atractiv loc din oraş este Liston – o stradă pietonală superbă, cu clădiri în stil italian şi francez şi numeroase cafenele şi terase. Mi-a plăcut Primăria oraşului – o clădire deosebit de frumoasă, în stil veneţian.

Ce păcat că timpul nostru era limitat!

Vizităm Mitropolia din Corfu sau Biserica Panagia Spiliotissa – unde se află moaştele Sfintei Teodora, fosta împărăteasă a Constantinopolului – cu icoanele sale ortodoxe deosebit de frumoase şi tămăduitoare.

Ne îndreptăm apoi spre Biserica Sfântul Spiridon – patronul insulei – care este cea mai renumită biserică ortodoxă din Corfu şi are cel mai înalt turn din oraş, putând fi văzută din orice colţ al oraşului. Biserica este deosebită şi merită neaparat vizitată, iar pentru cei care vor s-o facă, să ştiţi că trebuie să fiţi îmbrăcaţi adecvat, adică, bărbaţii cu pantaloni lungi şi femeile cu fuste lungi şi capul acoperit. Aici se află moaştele Sfântului Spiridon, depuse într-o raclă de argint, iar pentru excursiile cu ghid, moaştele se deschid.

Ne-am plimbat apoi pe străduţele înguste, pavate cu piatră, prin magazinele pline cu de toate şi trebuie să recunosc că... terasele şi cafenelele erau pline de localnici şi... era o atmosferă atât de relaxantă... încât... nu ştiu zău de ce vorbesc gurile rele despre criză financiară??!!!

Turul nostru continuă şi mergem la o distilerie, mai exact un magazin de prezentare, unde vom degusta din produsele fructului kumquat – fructul care este cultivat în Europa doar în insula Corfu. A fost o experienţă foarte interesantă. Fructele de kumquat sunt un fel de portocale mici, tot din familia citricelor. S-au degustat tot felul de lichioruri şi alte băuturi care se prepară din aceste fructe, dar şi marmelade, gemuri, compoturi şi fructe confiate. Am cumpărat şi de aici, pentru cei dragi de acasă, diverse produse.

De aici, plecăm mai departe, pe un drum superb, spre satul Lakones. Ne oprim pentru masa de prânz la taverna Golden Fox din Bellavista.

Când am văzut ce panoramă aveam de acolo de sus, ne-a trecut foamea!

Fascinaaaant!!!

Se putea admira frumuseţea golfurilor, marea şi ţărmul continental al Greciei, din cel mai înalt punct al zonei. Toată lumea făcea poze în disperare. Eram atât de fermecată de tot ceea ce vedeam …. încât …. mi se părea că totul este ireal ….

După masa de prânz, ne continuăm drumul spre Paleokastritsa – cea mai frumoasă staţiune din insulă şi prima care a început să se dezvolte turistic. Şi iarăşi... drumul este atât de frumos... peisaje de basm şi... multe, multe flori... leandri în toate culorile, palmieri, măslini, portocali, lămâi...

Aici, urcăm pe o stâncă abruptă, cu o panoramă spectaculoasă asupra Mării Ionice, la Mănăstirea Maicii Domnului, o mănăstire desosebit de frumoasă şi cochetă, pe care vă sfătuiesc să n-o rataţi. La intrare, femeile primesc fuste şi eşarfe. De acolo de sus, priveliştea nu poate fi descrisă în cuvinte! " Legenda spune că în Evul mediu, piraţii mauri au intrat cu corabia în golf să jefuiască mănăstirea, iar abatele a dat fuga să facă o rugăciune Panaghiei. Când a ieşit, piraţii şi corabia erau împietriţi, adică prefăcuţi în stânca ce se vede din curtea mănăstirii în mare".

Coborâm apoi şi ne plimbăm prin staţiune. Staţiunea este foarte animată deşi are o singură stradă care o străbate de la un capăt la altul. Suntem cu toţii impresionaţi de peisajele mirifice, de cele cele şase golfuri care înconjoară staţiunea, stâncile … Un peisaj de vis, într-adevăr! Paleokastritsa are trei plaje: una cu nisip şi două cu nisip şi pietricele. Plajele sunt înguste iar intrarea în apă este destul de abruptă. De aceea, pentru plajă sunt recomandaţi papuci speciali, cu talpa din cauciuc, de altfel foarte comozi.

De la barul La Grota – se poate admira o privelişte extraordinară. Preţurile aici sunt un pic mai ridicate, probabil din cauza popularităţii staţiunii. Mergem în port pentru o plimbare cu submarinul sau cu barca. Şi pentru că nu am avut noroc cu submarinul, am ieşit în larg cu o barcă, mai multe persoane. A fost o plimbare extraordinară!!! Toată oboseala acumulată peste zi, a pierit în această jumătate de oră cât a durat plimbarea. Ah, golfurile alea minunate … verdele acela intens al pădurilor care se reflectă în apa cristalină a mării … şi ce apă turcoaz... !!!

Într-adevăr, Paleokastrita este cea mai frumoasă!!!

A doua zi am rămas la hotel să ne odihnim, să facem plajă şi să ne plimbăm prin Agios Gordis.

Am admirat albastrul infinit al mării, peştişorii viu coloraţi care se zăreau pe fundul mării …. nisipul fin şi argintiu al plajei … ne-am bălăcit …... ne-am plimbat cu o barcă şi am admirat frumuseţea golfului … a stâncilor cenuşii din apropiere ….

Am intrat în câteva taverne, am stat de vorbă cu localnicii şi, am fost foarte impresionată să văd că majoritatea ştiau măcar câteva cuvinte în limba română, ca să nu mai spun că engleza o vorbeau curent cu toţii. Primitori şi calzi, asta este impresia generală pe care mi-au lăsat-o grecii. I-am îndrăgit pe loc!

Şi încă ceva care mi-a plăcut enorm la ei: nu sunt niciodată supăraţi, încruntaţi... ba din contră, sunt foarte veseli! Şi sunt calmi, paşnici... Deşi se circula greu pe străduţele alea înguste, niciodată nu am văzut vreun şofer să se enerveze, să ţipe, să înjure... A, nu, sub nici o formă! De fapt, cât am circulat eu prin Corfu nu am văzut picior de poliţist. Oamenii se înţeleg, îşi acordă prioritate... mai dă câte unul înapoi... dar liniştiţi, calmi...

Doamne, ce viaţă!!!

Următoarea excursie în care mergem:

Plecarea este la ora 9,30 din acelaşi loc.

Prima oprire: Sidari – renumită pentru popularitate şi viaţa de noapte. Aici avem timp liber două ore pentru a vizita staţiunea, vestitul Canal D'Amour, pentru a cumpăra suveniruri şi eventual o baie în mare.

Mi-a plăcut mult staţiunea: veselă, animată, colorată!

În Sidari sunt trei plaje: cea principală - întinsă în tot golful – fiind foarte potrivită pentru copii – cu intrarea lină în apă. Mergi mult şi bine prin apă şi abia îţi ajunge până la genunchi. Plaja are nisip şi este împânzită cu umbreluţe şi şezlonguri.

A doua plajă este lângă portul vechi – unde se pot practica sporturi nautice şi în fine, cea de-a treia, pe care nu am văzut-o, este o plajă micuţă, situată în partea de vest.

Bineînţeles, după ce am coborât din autocar, ne-am îndreptat cu toţii către Canal D'Amour.

Legenda spune ca îndrăgostiţii care traversează înot acest canal vor rămâne pentru totdeauna împreună.

Ah, da! … uite acum mi-am dat eu seama de ce în excursia asta erau aşa de mulţi tineri.

Ce să vă spun: peisajul era demenţial! Unic!!!

Aici marea a săpat în stâncile de culoare galbenă, formând mici golfuri şi canale. Am coborît pe nişte scări, pe o plajă mică de nisip, amenajată cu şezlonguri şi umbreluţe. Intrarea în apă era lină, aşa că ne-am bălăcit puţin, am înotat şi am făcut poze. Mulţi tineri erau şi pe o insuliţă mică, rotundă, în faţa noastră.

Am lăsat tineretul aici să se bucure de clipe romantice şi ne-am îndreptat spre plaja principală a staţiunii.

Am trecut pe lângă multe vile cochete, deosebit de frumoase, toate cu piscină în faţă. Şezlongurile la plajă erau contra-cost, aşa că ne-am întins şi noi prosoapele pe unde am putut şi ne-am bucurat de puţină baie şi peisaje greu de descris în cuvinte.

Dar timpul zboară, aşa că... ne-am continuat călătoria, urcând spre muntele Pantokrator.

Drumuri înguste... serpentine periculoase... urcăm... urcăm... trecem prin multe sate tradiţionale... Doamne, ce drum frumos, ce spectaculos dar care pune iarăşi la încercare măiestria şi abilitatea şoferului nostru! Maşinile treceau la milimetru una pe lângă alta… dar până reuşeau s-o facă, ne ţineau pe toţi cu sufletul la gură! Uffff!!!

…. Şi iată, ajungem pe cel mai înalt vârf al insulei – la o altitudine de 911 m – vârful Pantokrator - reprezintă una dintre cele mai renumite atracţii turistice ale insulei.

În sfârşit aici, un pic mai răcoare!

Panorama era extraordinară!!! Am putut admira de aici o privelişte superbă asupra întregii insule, Albaniei dar şi a câtorva insule mici. Alergam prin toate părţile şi nu ne mai săturam făcând poze de parcă am fi vrut să luăm totul cu noi, să nu uităm nimic.

Intrăm apoi să vizităm Mănăstirea Ipsilos-Pantokrator, construită în anul 1347, distrusă în 1537 şi reconstruită în secolul al XVII-lea, în stil baroc. Este micuţă, curată şi simplă, iar slujbele am auzit că sunt ţinute de un preot român.

La intrarea în mănăstire este o tavernă care aparţine unei familii de români. Am zăbovit puţin aici la o cafea şi nu vă spun cu câtă bucurie, conaţionalii noştri se învârteau printre noi, vrând să ne aducă totul cât mai repede.

Îmbătaţi de frumuseţea locului, după ce ne odihnim bine la tavernă, ne îndreptăm spre satul Perithia – unde vom servi şi masa, şi unde credeţi? ... tot la o româncă!

Drumul la întors este la fel de frumos şi plin de suspans. Multă, multă vegetaţie …. Păduri întregi de măslini, chiparoşi …

Satul Palia Perithia nu ne ia prin surprindere. Ne aşteptam să fie un sat pustiu, pentru că am primit multe informaţii de la ghidul nostru şi mai ales că nu degeaba i se spune „Satul Fantomă”. Datează din secolul XIV-lea, are aproximativ 130 de case ruinate şi a fost menit să-i apere pe localnici de atacurile piraţilor de pe mare. Din anul 1996 satul a fost declarat monument protejat de Comunitatea Europeană. Ne mirăm însă să aflăm că toate casele sunt de vânzare. Wow! S-ar părea că două dintre ele au fost deja renovate de un englez şi un suedez.

Taverna unde mergem şi unde ne aşteaptă româncuţa noastră, este frumoasă şi răcoroasă. Am mâncat aici bucate deosebit de gustoase, bineînţeles, specifice zonei. Ne-am simţit extraordinar!!! Ghidul nostru ştia foarte bine cum se mănâncă aici, altfel nu ne-ar fi propus. Când eram în autocar dimineaţa, s-a făcut telefonic comanda, fiecare ce a dorit, aşa că, noi când am ajuns am găsit totul cald şi proaspăt. Ce bucuroasă a fost să ne vadă şi să stea de vorbă cu noi!!! Ce mai, o femeie de nota 10! Avea inclusiv prăjituri pregătite pentru noi.

Acesta a fost ultimul popas … şi nu numai …. aceasta a fost ultima zi a sejurului nostru în Corfu ….

A doua zi dimineaţă trebuie să decolăm către Otopeni.

Au fost multe voci în autocar care au spus că aceasta a fost cea mai frumoasă excursie. Poate …. pentru că a fost foarte relaxantă … traseul a fost mai scurt decât de obicei …. iar ghidul …. de excepţie …. un băiat tânăr …. deosebit de calm, liniştit, foarte bine documentat … SUPER!

Autocarul ne conduce cu viteză către hotel. Oare nu cu prea multă viteză? Am vrea parcă să mai stăm, să mai savurăm frumuseţea peisajelor …. a mării azurii ….

Cineva în spatele meu exclamă la un moment dat: „ - Vai, mare, cât eşti de frumoasă!!! … şi ce dor o să-mi fie de tine! ”

Trecem pe lângă plaja Kassiopi şi oprim preţ de câteva minute pentru fotografii.

Frumos … frumos …. TARE FRUMOS!!!

Multe serpentine…. viraje …. şi vocea aia din spatele meu exclamă iarăşi: „ – Ce dor o să-mi fie … ! ”

Simţeam un nod în gât. Oare de ce nu tace??? În tot autocarul era o linişte mormântală …... doar vocea aia...

Recomand tuturor să vizitaţi această insulă şi să aveţi VACANŢE MINUNATE!!!

---

VIZUALIZĂRI: 6330 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI