Canakkale - frumusete, traditie, istorie

TIPĂREȘTE

Dupa un drum foarte lung si o noapte si mai lunga, am ajuns in Canakkale, in jurul orei 10.30, unde ne-am hotarat sa ne oprim pentru o noapte.

Canakkale este cel mai important oras de pe tarmul stramtorii Dardanele, stramtoare care leaga Europa de Asia. Am luat ferryboat-ul din Eceabat. Localitatea Eceabat a fost cunoscuta in mitologia greaca ca si Abydos, cunoscut ca locul de unde inota Leander spre amanta sa, Hero. Drumul nu este lung, cred ca dureaza 15-20 minute. Frumusetea calatoriei prin stramtoare ne-a tinut pe punte, pentru a nu pierde privelistea, in bataia vantului care este foarte puternic. Copiilor le-am dat o bluza de trening. Pe masura ce ne indepartam de tarm, panorama asupra orasului se largeste, astfel ca se contureaza din ce in ce mai bine Cetatea Kilitbahir, pozitionata la o oarecare departare de port (3 km). Nu stiam de ea, dar zidurile de fortificare bine conservate ne-au dat de inteles ca merita vizitata, deci ne-am propus sa o vizitam la intoarcere, daca ne permite timpul (bineinteles ca la intoarcere nu am reusit sa mai intram in cetate).

Tarmul european al Turciei se indeparteaza, cladirile sunt din ce in ce mai mici, dar raman vizibile multa vreme moscheea din port, un monument foarte mare, cam de 15-20 m inaltime si... steagul turcesc, pe dealul din apropiere, drapelul de care ei sunt atat de mandri si e vizibil peste tot, o semiluna si o stea pe un fond rosu.

Legendele steagului turcesc sunt multiple, se spune ca un sultan renumit, Arp Aslan, dupa o batalie sangeroasa, a vazut o luna si o stea, care se reflectau in balta de sange ramasa in urma bataliei. Astfel, el s-a hotarat sa dea aceste semne drapelului turcesc, pe un fond rosu care semnifica sangele varsat in razboi.

Pana ne-am cazat s-a facut amiaza, prin urmare, inainte de a ne retrage la odihna mult visata, am iesit sa mancam ceva. Am oprit la un fast-food, era foarte aproape de hotel, cam 25 – 50 m distanta, la capatul strazii unde eram cazati: Bombaci Dunyasi Fast-Food. (click aici)

Am stat pe terasa. Localul e obisnuit, simplu, dar ne-a convenit ca era aproape, ieftin si mancarea buna. Am luat un Schnitzel Menu – doua snitele (de marimea unui hamburger), cartofi prajiti si o cola, salata de boef – 6 lire. Pana ne-a fost adusa comanda cineva din grup a cautat o casa de schimb valutar. Este una imediat dupa colt, la 15- 20 m, . Aici, in Canakkale, am schimbat dolari la cursul cel mai bun: 1.52 lire/1 dolar.

Bombaci Pizza are pot servi mai multe tipuri de mancare:

- diverse sortimente de pizza, de la 5-7 lire - gramaj mai mic si de gramaj mai mare 9-10 lire,

- salate – 4-5 lire

- diferite meniuri cu cartofi prajiti, chiftelute, snitele, salam, peste, hamburger, combinatii de pizza, cartofi prajiti, snitele, ciuperci, etc. la care se da o cola.

- Omlete si alte minuturi

- Sucuri – 1-3 lire

Am fost tratati bine, nu am avut probleme, doar ca am astepat ceva mai mult pana ne-au adus comanda, dar eram si multi si probabil a trecut ceva timp pana le-au terminat pe toate.

Seara am iesit la plimbare. Primul lucru pe care l-am remarcat a fost numarul mare de frizerii. Reclame cu diferite frizuri, codite impletite, legate, rasucite, etc. Gandul mi-a fugit repede la femeile de aici, cele casatorite, care trebuie sa aiba mereu capul acoperit cand ies pe strada. Am admirat cateva dintre ele si mi-am dat seama dupa bretonul care iesea de sub basma, precum si ridicatura din varful capului - de unde se deduce ca aveau coc - ca foarte multe erau coafate! Se aranjeaza, dar nu se arata oricui! Religia lor nu le permite sa iasa afara decat cu capul acoperit si imbracate din cap pana-n picioare, acoperite cu o haina lunga pana aproape de glezne, toate acestea pentru a nu atrage privirile barbatilor!

Pornind la plimbare, am admirat frumusetea locului, strazile curate, florile, palmierii, parcurile... Canakkale e un oras care chiar mi-a placut.

Poporul turc de istoria lui, astfel ca la tot pasul intalnim statui si monumente ale unor personalitati turce. Printre monumente am remarcat o lucrare de ceramica, inalta de 5-6 m, produsa in sec. XVIII- XIX, foarte interesanta: are opt picioare, gura in forma de cap de cal, etc. precum si un tun, ramas din 1915. Canakkale a fost un martor la doua dintre cele mai sangeroase momente din istorie, printre care si Batalia de la Canakkale - Gallipoli (Gelibolu), din 1915, cand au murit foarte multi soldati turci. In cinstea lor, s-a s-a construit un Parc National la Gelibolu unde sunt multe morminte monumentale in cinstea eroilor turci cazuti atunci, precum si a unor mari ganditori, scriitori, artisti, e un adevarat muzeu in aer liber.

Baietii ar fi baut o bere, asa ca am cautat o terasa. Culmea ca erau o multime, dar toate (cel putin cele pe langa care am trecut noi) erau cu bauturi nealcoolice! Am traversat si am intrat pe o alee, ajungand intr-o zona pietonala. Aici erau foarte multe magazine si terase. Vazand niste umbrelute si doi barbati stand la o masa, ne-am gandit ca am ajuns unde trebuie, dar nu... erau doar sucuri! Ne-am oprit la un suc si am pornit mai departe.

Am ajuns in dreptul unei moschei, Tavil Ahmet Vakfi, Yali Cami, datata 1270. Este una din moscheile principale ale orasului si are acoperis rabatabil. Am fi vrut sa intram, dar auzisem ca femeile nu stau la un loc cu barbatii, au un loc separat de rugaciune, in plus, ele trebuie sa aiba genunchii, umerii si capul acoperite iar noi nu ne conformam. Ne-am gandit si ca prezenta noastra ar putea deranja, fiind de alta religie. Ne-am multumit sa privim doar de la intrare. Am vazut amenajate niste dusuri pentru spalatul picioarelor si cateva rafturi pline cu papuci de plastic, asa cum sunt cei pentru plaja, fiindca cei care intra in moschee trebuie sa se spele pe picioare, sa ia acei papuci pe care ii lasa la intrare, in moschee intrandu-se cu picioarele goale.

Am ajuns pe faleza, unde am vazut o terasa acoperita si, in sfarsit, baietii au gasit bere! Ne-am asezat la o masa. Privirea mi-a fost atrasa de un chelner care ducea un pahar mic, cu un lichid chihlimbariu, despre care ma gandeam ca e ceva digestiv. Dar nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca la mai toate mesele erau asemenea pahare si nu stiam ce este. Pana la urma ne-am dumirit, era Ceai!

Daca se consuma asa ‘in draci’ acest ceai, ne-am spus ca trebuie sa luam si noi. Era doar ceai negru. Dar se pare ca este o adevarata traditie a ceaiului, care se consuma asa cum noi consumam cafea! Se serveste intr-un pahar special: un pahar de sticla, de mici dimensiuni, in forma de lalea, cu margine aurita, asezat pe o farfurie care poate fi tot de sticla, cu margine aurita, sau de inox! Se serveste cu un cub de zahar. Fiind foarte concentrat, paharul de ceai are dimensiuni mici. Despre traditia ceaiului in Turcia se spun mai multe: ca importurile devenind scumpe, au renuntat la cafea si au trecut pe ceai (ceaiul negru are cofeina multa), altii spun ca de vina ar fi cafeaua turceasca care nu e prea grozava, dar cert este ca bautul ceaiului a devenit un stil de viata si are o adevarata traditie. Pentru cei care doresc ceai fara cofeina, ceaiul de mere (granulat) se foloseste in mod frecvent.

De aici de la terasa am avut o priveliste superba asupra stramtorii! Tarmul muntos, marea linistita in care erau cateva vapoare, briza care se simtea ne flutura parul... Era atat de placut!

Dupa mica pauza, ne-am continuat plimbarea. De-a lungul falezei e plin de terase si restaurante, care mai de care mai aratoase, iar in departare, se zaresc multe moschei, ale caror minarete se inalta peste oras!

Aici am prins apusul de soare! Globul de foc, stralucitor, se retrage, ascunzandu-se dupa cativa nori care ‘stateau’ pe mare! Totul e superb!

Continuand drumul pe faleza am ajuns la faimosul Cal troian, care domina acea zona a falezei. Calul se observa si de pe ferryboat, cand ne apropiem de partea asiatica a stramtorii. El reprezinta simbolul orasului Canakkale, deoarece situl arheologic Troia este la 37 km de Canakkale, care a fost principalul oras de la tarmul stramtorii Dardanele, Dealtfel, razboiul troian – primul mare razboi sangeros din istoria locului, se crede ca s-a dat tocmai pentru cucerirea stramtorii, care face legatura intre Marea Egee si Marea Marmara, de unde se poate ajunge apoi in Marea Neagra prin Stramtoarea Bosfor.

Am auzit mai multe persoane spunand despre acest Cal troian ca este mult mai veridic si seamana mult mai bine cu un cal troian decat cel din situl Troia. Eu cred ca tuturor ne pare mai adevarat deoarece este o creatie mai moderna, si este foarte cunoscut din filmul pentru care a fost reconstituit in 2004, cunoscutul film Troia din 2004, cu Brad Pitt in rolul principal. Dupa incheierea filmarilor, calul a fost donat orasului Canakkale. Ne-am pozat cu totii langa acest cal troian dupa care ne-am intors la terasa Bombaci, fiindu-ne la indemana.

Noaptea a fost linistita, singurul lucru care l-am auzit a fost muezzinul, cel care cheama la rugaciune. Megafonul este puternic, se aude in tot orasul. L-am auzit o data seara, pe la 22.30, l-am auzit si noaptea pe la 4.30, dimineata la 6.30 sau 7.30, nu-mi amintesc excat. Din cate am auzit, turcii se roaga de cinci ori pe zi, la ore fixe si e un ritual care se tine cu sfintenie. La auzul muezzinului, toti turcii lasa lucrul din mana si se opresc cateva momente pentru a-si face rugaciunea.

Canakkale a fost primul oras pe care l-am vazut in Turcia, a insemnat poarta spre aceasta tara fascinanta si merita sa va opriti aici, macar pentru o zi. E un oras frumos, cu multa verdeata, peisaje superbe si multa istorie, care mie mi-a placut foarte mult.

---

VIZUALIZĂRI: 6637 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI